ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1629/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș Severin sub nr. 2778/15/2008 reclamanta SC O.R. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Atena, sucursala Slatina, Timiș, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10.030,59 euro plus TVA (în echivalentul lei la data plății) reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin tăierea cablului de fibră optică la Teregova, în data de 25 iunie 2008 și a sumei de 18.866,32 euro plus TVA reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat pentru tăierea cablului de fibră optică în ziua de 27 iunie 2008. La data de 12 noiembrie 2008, reclamanta a precizat că valoarea totală a pretențiilor solicitate este în sumă de 134.911,77 lei.

Prin sentința nr. 113 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Caraș Severin a fost admisă acțiunea reclamantei SC O.R. SA București iar pârâta SC P. SA Atena, sucursala Slatina, Timiș, a fost obligată să plătească reclamantei suma de 134.911,77 lei cu titlu de daune delictuale. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că la data de 25 iunie 2008 respectiv 26 iunie 2008, utilajele care efectuau lucrări pentru pârâta SC P. SA Atena, sucursala Slatina, Timiș, cu scopul reabilitării au secționat cablu de fibră optică aparținând reclamantei și monotubul aferent. Pentru reparațiile provizorii a cablurilor telefonice, reclamanta a plătit suma de 10.000 euro iar pentru reparația finală a fost întocmit un deviz în valoare de 8.866,32 euro, valoarea totală fiind de 18.866,32 euro plus TVA.

În cauză s-a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile pentru răspunderea civilă delictuală, fapta ilicită a pârâtei constând în distrugerea prin tăiere a cablului de fibră optică și a monotubului aferent, aparținând reclamantei, iar prejudiciul cauzat este de 134.911,77 lei. Prin decizia nr. 167/A din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara a fost admis apelul formulat de pârâta SC P. SA Atena, sucursala Slatina, Timiș, împotriva sentinței nr. 113/2009 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, a fost desființată sentința arătată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Caraș Severin. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului atât timp cât în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte cuantumul prejudiciului solicitat.

Simpla motivare în fapt, neînsoțită de o analiză atentă și pertinentă a probelor pe care se bazează convingerea instanței, nu poate reprezenta o cercetare a fondului, așa încât se impune rejudecarea cauzei. În mod greșit, prima instanță a constatat cauza în stare de judecată la termenul din 2 februarie 2009, având în vedere că nicio parte nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Împotriva deciziei nr. 167 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a formulat recurs SC O.R. SA București. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9, recurenta arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 292 C. proc. civ.

acordându-se mai mult decât s-a cerut și a aplicat greșit legea în condițiile în care subscrisa a depus la dosar mai multe acte, iar pârâta avea termen în cunoștință pentru data de 2 februarie 2009. Hotărârea instanței de fond a fost desființată nelegal de instanța de apel în condițiile în care prima instanță s-a pronunțat pe fondul cauzei. În cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998, art. 999 C. civ., instanța de fond în mod corect a admis acțiunea, iar instanța de apel a anulat hotărârea fără un temei legal. Intimata pârâtă SC P. SA Atena, sucursala Slatina, Timiș, a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a administra probe.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate se constată că recursul este fondat. Norma cuprinsă în art. 297 alin. (1) C. proc. civ. este de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinsă prin analogie și altor situații decât cele expres stabilite de legiuitor. Astfel, instanța de apel poate administra probe noi, poate dispune completarea probelor administrate în fața primei instanțe, iar neadministrarea tuturor probelor la instanța de fond nu echivalează cu o necercetare a fondului, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în virtutea căruia instanța de apel putând dispune completarea probatoriilor pentru corecta soluționare a cauzei.

Soluția trimiterii spre rejudecare la instanța de fond contravine principiului celerității soluționării cauzei, fiind de natură să prelungească nejustificat procesul, fără un fundament legal, în condițiile în care se reia judecata în fața primei instanțe, deși aceasta a adoptat o soluție cu privire la fondul cauzei. Art. 297 C. proc. civ. prevede că în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat litigiul, fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecarea primei instanțe. Or, în cauza de față, instanța de apel, fără a fi incidente dispozițiile art. 297 C. proc.

civ. în mod greșit a dispus desființarea hotărârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în condițiile în care prima instanță a soluționat fondul cauzei. Prin intermediul apelului se devoluează în fața instanței superioare întreaga cauză, cu întreg complexul de chestiuni de drept fără a se putea dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea completării probatoriilor. Instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 292 C. proc. civ. respectiv,,tantum devolutum quantum apellatum” regulă ce se desprinde din principiul disponibilității părților în procesul civil în condițiile în care a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. fără să fie formulată o critică cu privire la încălcarea dispozițiilor legal menționate.

Față de considerentele expuse se constată că instanța de apel, fără a fi incidente dispozițiile art. 297 C. proc. civ. în mod greșit a dispus desființarea hotărârii primei instanțe, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, motiv pentru care în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul formulat de reclamanta SC O.R. SA București împotriva deciziei civile nr. 167/A din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, casează hotărârea instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre judecarea apelului la Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC O.R. SA București împotriva deciziei civile nr. 167/A din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre judecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.