ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4862/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4862/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Pentru a

hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea comercială înregistrată

la Tribunalul Caraș-Severin sub dosar nr. 3034/115/2007, reclamanta SC P.F.P.

SRL Caransebeș a chemat în judecată pe pârâtele SC P. SA Atena prin Sucursala

Slatina Timiș și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România - SA (C.N.Â.D.N.R.), solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună obligarea pârâtelor în solidar, la plata sumei de

600.000 lei cu titlu de reparare prejudiciu, a sumei de 13.265,73 lei cu titlu

de dobândă legală până la data de 30 septembrie 2007, și în continuare dobânda

legală până la data plății efective a sumei datorate, cu cheltuieli de

judecată.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este o societate al cărei obiect de

activitate este cultivarea și comercializarea fructelor de pădure pe care le

realizează în serele proprietatea ei, care se află lângă Caransebeș, de-a

lungul drumului național 6 (DN 6/DE 70) la km. 49-450. Suprafața cultivată este

de 2 ha., iar 600 m sunt front la drumul național 6. Șoseaua DN 6/DE 70 se află

în administrarea pârâtei 2 - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România. începând cu luna mai 2007, pârâta 2 - SC P. SA Atena a

desfășurat lucrări de abilitare a DN 6, inclusiv a tronsonului care se învecinează

cu serele proprietatea reclamantei. întrucât emisiile de praf și pulbere

generate de lucrările desfășurate la DN 6, km.449-450 nu au fost controlate în

mod corespunzător prin umectarea zonei de reabilitare stradală sau prin alte

metode specifice, poluarea creată i-a cauzat prejudicii importante și a

împiedicat-o să își desfășoare activitatea în condiții normale. Astfel

potențialul productiv al plantelor cultivate precum și calitatea fructelor ajunse

la maturitate au fost grav afectate iar, producția și recolta de fructe

aferente anului 2007 au fost compromise într-o proporție semnificativă.

Emisiile au fost mai consistente în luna iunie și prima jumătate a lunii iulie,

apoi s-au mai redus datorită unor măsuri de stropire (insuficiente însă),

menținându-se totuși foarte ridicate pe tot parcursul lunilor iulie și august

2007.

Reclamanta

a mai arătat că urmare a sesizărilor sale situația creată a fost constatată și

de reprezentanții Primăriei Buchin și de cei ai Gărzii Naționale de Mediu -

Comisariatul Județean Caras Severin, dar și delegații SC P. SA Atena (la data

de 01 august 2007). Pentru evaluarea pagubelor produse reclamanta a arătat că

s-a adresat unui expert A., care a evaluat prejudiciul produs asupra plantației

de fructe de pădure prin emisiile de praf și pulbere rezultate în urma

lucrărilor la DN 6/DE 70 la suma de 700.000 lei. La data de 27 august 2007

reclamanta a trimis ambelor pârâte invitații la conciliere pentru data de 24

septembrie 2007 dar acestea nu s-au conformat.

Pârâta SC

P. SA Atena a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii. în

motivarea acesteia pârâta a arătat că a contractat cu Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România, reabilitarea sectorului Drobeta Turnu Severin

- Lugoj pe DN 6, între localitățile Caransebeș - Domașnea. Tronsonul supus

reabilitării de către aceasta includea o porțiune, în apropiere de municipiul

Caransebeș (înspre Buchin), în vecinătatea căruia se află serele și solariile

reclamantei (cu front stradal pe a lungime de circa 600 m.). Pârâta SC P. SA

Atena a mai arătat că, într-adevăr la data de 30 iulie 2007, a fost notificată

de reclamantă printr-o adresă în care era atenționată că praful ce se ridică de

pe porțiunea de drum decopertat ce trece prin fața societății reclamante

afectează plantele cultivate și calitatea fructelor, fiindu-i solicitată

delegarea unei persoane care să se prezinte la locul amplasării serelor și solariilor

pentru a constatata prejudiciile și pentru a lua măsuri pentru ca pe viitor

emisiile de praf să nu mai afecteze activitatea societății.

Pârâta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a formulat întâmpinare în

care a invocat, pe cale de excepție, excepția lipsei calității procesuale

pasive a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România,

deoarece răspunzător pentru prejudiciul produs este constructorul lucrării de

reabilitare, respectiv SC P. SA Atena. în motivarea întâmpinării pârâta a

arătat că a încheiat cu SC P. SA Atena un contract de reabilitare, Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România având calitatea de

beneficiar al lucrării, iar SC P. SA Atena având calitatea de antreprenor.

Conform contractului de execuție al lucrărilor antreprenorul are obligația de a

lua toate masurile necesare privind diminuarea impactului asupra mediului

înconjurător, acesta fiind responsabil în măsura în care nu a respectat Acordurile

de mediu emise de către Direcția Generală de Protecția Mediului - Departamentul

de Mediu - Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului. Potrivit

acordurilor emise, antreprenorul avea obligația de a limita impactul asupra

factorilor de mediu la construcția și funcționarea obiectivului, prin

respectarea măsurilor pentru: protecția apelor, protecția aerului, protecția

solului și subsolului, protecția împotriva zgomotului și vibrațiilor, protecția

ecosistemelor terestre și acvatice, protecția așezărilor umane și altor

obiective de interes public, gospodărirea deșeurilor, precum și a substanțelor

toxice și periculoase. Conform prevederilor ordonanței de urgență nr. 195/2005

privind protecția mediului, aceasta consacră principiul „poluatorul

plătește", în acest caz calitatea de poluator o are antreprenorul lucrării

de reabilitare respectiv SC P. SA Atena și nu Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA - București, acesta având calitatea de

beneficiar al lucrării de reabilitare.

Având în

vedere prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că instanța se

va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea pe

fond a cauzei, prin încheierea din data de 08 ianuarie 2008 s-a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România întrucât aceasta a fost ridicată de

o persoană care nu este parte în proces.

Prin sentința nr.

400 din 16 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin:

- s-a admis excepția

inadmisibilității precizării de acțiune a reclamantei SC P.F.P. SRL Caransebeș

și

- s-a admis

acțiunea reclamantei SC P.F.P. SRL Caransebeș, împotriva pârâtelor SC P. SA

Atena prin Sucursala Slatina Timiș, și Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România București și în consecință,

- au fost

obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 600.000 lei, cu

titlu de reparare prejudiciu, și suma de 13.265,73 lei, cu titlu de dobândă

legală până la data de 30 septembrie 2007.

- au fost

obligate pârâtele SC P. SA Atena prin Sucursala Slatina Timiș și Compania

Națională de Autostrăzi și

Drumuri

Naționale din România să plătească reclamantei dobânda

legală a sumei

datorate, până la data plății efective și cheltuielile de judecată, în solidar,

în sumă de 30.549,67 lei.

Împotriva

sentinței nr. 400 din 16 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Caras Severin au

declarat apel reclamanta SC P.F.P. SRL Caransebeș și pârâtele SC P. SA Atena

prin Sucursala Slatina Timiș și Compania' Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România.

Prin

decizia civilă nr. 1 din 9 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

au fost respinse apelurile declarate de SC P.F.P. SRL și de pârâtele Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA - Direcția Regională de

Drumuri și Poduri Timișoara și SC P. SA.

Pentru a

se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal următoarele:

n

ceea ce privește apelul declarat de reclamantă s-a constatat că în mod corect

prima instanță a reținut că raportat la data depunerii precizării acțiunii prin

arhiva instanței în care a arătat că își majorează cuantumul pretențiilor la

suma de 292.155 Euro, susținere ridicată și în concluziile scrise depuse la

dosar după închiderea dezbaterilor, aceasta trebuia respinsă în conformitate cu

dispozițiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ.

la apelul declarat de pârâta SC P. SA

Atena

prin Sucursala Slatina Timiș

s-a

reținut că din probele administrate

coroborate

cu clauzele contractuale rezultă clar că aceasta nu a luat măsuri suficiente

pentru a împiedica producerea unor efecte nocive asupra mediului înconjurător.

privința apelului declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Timișoara s-a reținut că așa cum a verificat data executării și modul de lucru

la drum conform clauzelor contractuale, trebuia și putea să verifice și

respectarea celorlalte dispoziții impuse lui SC P. SA Atena Grecia - Sucursala

Slatina Timiș. Or, aceasta nu a luat nici o măsură în scopul prevenirii,

înlăturării, sau limitării efectelor nocive produse de executant pe tronsonul

de drum învecinat cu suprafața exploatată de reclamantă.

Împotriva deciziei civile nr. 1 din 9

ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția a ll-a civilă au

declarat recurs Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și SC P. SA

Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiș.

n motivarea cererii recurenta Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a arătat că instanța de apel pe de o

parte față de Anexa 2 din H.G. nr. 79/2009, privind organizarea și funcționarea

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, prevederile art. 6 din

Statutul C.N.A.D.N.R., art. 40 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor,

O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, a respins în mod eronat

excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe de altă parte dat fiind

instituirea răspunderii pentru fapta proprie și consacrarea în sarcina celui

care a produs un prejudiciu obligația de a-l repara, este cert că nu sunt

întrunite condițiile cumulate solicitate pentru aplicarea prevederilor art. 998

C. civ. în ceea ce o privește.

2.

Recurenta

SC P. SA Atena Grecia – Sucursala Slatina Timiș a criticat decizia nr. 1 din 9

ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția a ll-a civilă

arătând că instanța: 1. În mod nejustificat a respins solicitarea de

suplimentare a probatoriului cu noi expertize necesare în speță; 2. a aplicat

greșit legea la soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a

intimatei; 3. a soluționat în mod greșit excepția de necompetență funcțională a

Tribunalului Caras Severin; 4. a apreciat în mod greșit ca inadmisibilă

excepția de nelegalitate având ca obiect Raportul de încercare nr. 37

înregistrat sub nr. 4494/103 din 20 august 2007 emis de către Agenția pentru

Protecția Mediului Caraș-Severin, Procesul-verbal încheiat de Primăria Buchin

și Nota de Constatare încheiată de Garda Națională de Mediu; 5. nu a analizat

apărările în legătură cu Raportul de încercare, Nota de constatare și

Procesul-verbal; 6. a aplicat în mod greșit dispozițiile legale privind

răspunderea civilă delictuală și legislația de mediu.

Analizând

actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentelor subsumate

motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. înalta Curte reține următoarele:

Potrivit

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii.

Doctrina

a statuat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii

când instanța a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea greșită a

dispozițiilor legale, fie Ie-a încălcat.

1.

Din

această perspectivă precum și din perspectiva criticilor deciziei recurate

înalta Curte reține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 998 C.

civ. în ceea ce privește pe recurenta Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Timișoara și nu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ca o

condiție de exercițiu a acțiunii civile.

Calitatea

procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și

cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă),

precum și între persoana pârâtului și cel care se pretinde obligat în raportul

juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). Față de această condiție

de exercițiu a acțiunii civile concretizată în calitatea procesuală, înalta

Curte are în vedere că deși instanța de apel a reținut că potrivit

contractului, Domașnea - Caransebeș încheiat cu pârâta SC P. SA în calitate de

executant/constructor, acesta avea înserat în Specificațiile Tehnice (voi 3-1)

cap II, art. II. 1.8. obligații de referință privind „protecția mediului"

și că în conformitate cu clauzele menționate „constructorul va executa toate

lucrările și va lua orice măsuri pentru protecția mediului și pentru diminuarea

efectelor asupra mediului în conformitate cu legile care sunt în vigoare în

România", a înlăturat în mod greșit critica referitoare la calitatea

procesuală pasivă a C.N.A.D.N.R.

Cu alte

cuvinte, deși a reținut că „constructorul va lua orice măsuri pentru protecția

mediului și pentru diminuarea efectelor asupra mediului în conformitate cu

legile care sunt în România" a respins critica referitoare la excepția

lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.D.N.R. apreciind în mod greșit că

aceasta „nu a luat nici o măsură în scopul prevenirii, înlăturării sau

limitării efectelor nocive produse de executant pe tronsonul de drum învecinat

cu suprafața exploatată de reclamantă" fără a avea în vedere și

dispozițiile art. 3 lit. e) din O.U.G nr. 195/2005 privind protecția mediului

care consacră principiul „poluatorul plătește".

Pe cale de consecință, înalta Curte

apreciază că din această perspectivă critica recurentei C.N.A.D.N.R.

referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată

deoarece răspunzătoare pentru prejudiciul produs este doar SC P. SA Atena

Grecia - Sucursala Slatina Timiș în calitate de constructor al lucrării

potrivit clauzelor contractuale.

2.

în

privința recursului declarat de SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiș

în funcție de criticile invocate, înalta Curte reține că este nefondat.

Critica recurentei

cu privire la respingerea solicitării de suplimentare a probatoriului cu noi

expertize, înalta Curte o va înlătura deoarece o asemenea critică nu se

încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 1 - 9 ale art. 304

C. proc. civ. și nu reprezintă altceva decât o încercare de a transforma o cale

de atac care presupune un control de legalitate într-o cale de atac devolutivă

care să conducă la un control de nețemeinicie.

Cu privire la a doua critică -

aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluționarea calității procesuale

active a intimatei SC P.F.P. SRL, înalta Curte nu și-o însușește față de faptul

că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că intimata este

victima unui prejudiciu cauzat prin fapta ilicită a SC P. SA Atena Grecia -

Sucursala Slatina Timiș care a constat în omisiunea acesteia de a nu lua măsuri

suficiente pentru evitarea poluării cu praf a culturii societății reclamante.

În

privința criticii greșitei soluționări a excepției necompetenței funcționale a

secției comerciale și de contencios a Tribunalului Caras Severin, înalta Curte

reține că este neîntemeiată față de dispozițiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ., art.

4 și 56 C. com. aplicabile la data introducerii cererii de chemare în judecată

(3 octombrie 2007).

În art. 4

C. com. legiuitorul plecând de la ideea că majoritatea actelor încheiate de un

comerciant sunt în legătură cu comerțul acestuia a creat prezumția legală de

comercialitate, iar art. 56 supune legii comerciale pentru oricare din părțile

contractante actul încheiat, și care este comercial numai pentru una din părți.

Prin urmare, faptul ilicit reclamat, respectiv

încălcarea normelor de

protecția

mediului săvârșit de către SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiș cu

consecința producerii unui prejudiciu intimatei-reclamante, este un fapt

realizat în cadrul exercitării activității sale comerciale - construcții de

drumuri - motiv pentru care nu poate avea, în nici un caz, natură civilă.

Referitor

la critica recurentei în sensul că instanța a apreciat în mod greșit ca

inadmisibilă excepția de nelegalitate având ca obiect Raportul de încercare din

20 august 2007 emis de Agenția pentru Protecția Mediului Caraș-Severin, a

Procesului-verbal din 19 iulie 2007 încheiat de Primăria Buchin și a notei de

constatare din 20 iulie 2007 încheiată de Garda Națională de Mediu, înalta

Curte reține că este neîntemeiată față de dispozițiile art. 2 lit. c) și art. 4

din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ.

Potrivit

art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ,

actul administrativ supus controlului de legalitate în baza prevederilor,

acestei legi este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de

o autoritate publică, în regim de putere publică în vederea executării ori a

organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi

juridice.

Doctrina

a statuat pe de o parte că nu orice acte și înscrisuri emise de autoritățile

administrative sunt acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004, iar pe de

altă parte, că una din cerințele constitutive pentru calitatea de act

administrativ este aceea că actul în cauză să creeze, să modifice sau să stingă

drepturi sau obligații ale persoanelor care intenționează să atace actul.

Or,

înscrisurile contestate de recurenta SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina

Timiș sunt simple înscrisuri constatatoare ale unor stări de fapt, nefiind acte

administrative în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, legea

contenciosului administrativ.

Critica recurentei privind aspectul că instanța de apel

nu a analizat

apărările

în legătură cu raportul de încercare este o critică de netemeinicie, cunoscut

fiind faptul că aprecierea și interpretarea apărărilor sunt chestiuni de fapt

care nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate impuse de art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ. Cu alte cuvinte, critica de netemeinicie nu poate fi supusă

controlului instanței de recurs.

În fine,

critica recurentei referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor legale

privind răspunderea civilă delictuală și legislația de mediu va fi înlăturată

având în vedere prejudiciul creat prin fapta sa ilicită constând în aceea de a

nu lua măsuri suficiente pentru evitarea poluării cu praf a culturilor

intimatei-reclamante deși dispozițiile art. 64 pct. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005

privind protecția mediului îi impuneau obligația respectării prevederilor

privind protecția atmosferei, prin adoptarea unei măsuri tehnologice adecvate

de reținere și neutralizarea poluanților atmosferei.

Într-o

altă exprimare, recurenta nu a luat măsuri suficiente pentru protecția mediului

conducând la deteriorarea plantelor cultivate de intimata-reclamantă ca urmare

a emisiilor de pulbere în atmosfera cauzând acesteia din urmă un prejudiciu.

Față de

faptul că antrenarea răspunderii civile delictuale a celui ce a cauzat

prejudiciul în temeiul art. 998-999 C. civ. este angajată nu numai pentru

prejudiciul cauzat prin fapta sa dar și de acela cauzat prin neglijența sau

imprudența persoanei fizice sau juridice respective, înalta Curte reține că în

cauză au fost aplicate corect dispozițiile legale ce reglementează răspunderea

civilă delictuală.

Având în vedere considerentele arătate

înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina

Timiș împotriva deciziei nr. 1/2012 din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel

Timișoara - Secția a ll-a civilă; va admite recursul declarat de pârâta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva aceleiași decizii;

va modifica în parte decizia recurată în sensul că va admite apelul declarat de

pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA -

prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței nr. 400

din 16 iulie 2010 a Tribunalului Caras - Severin; va schimba în parte sentința

apelată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA -

prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și în consecință va

respinge cererea de chemare în judecată față de aceasta, ca fiind formulată

împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; va menține în

rest dispozițiile deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.

SA Atena Grecia - Sucursala Slatina

Timiș împotriva deciziei nr. 1/2012 din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel

Timișoara - Secția a ll-a civilă.

Admite recursul declarat de pârâta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva aceleiași decizii.

Modifică

în parte decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței nr. 400

din 16 iulie 2010 a Tribunalului Caras - Severin.

Schimbă

în parte sentința apelată în sensul că admite excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Timișoara și în consecință respinge cererea de chemare în judecată față de

aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate

procesuală pasivă.

Menține în rest dispozițiile deciziei

și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

6 decembrie 2012.