ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4862/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea comercială înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub dosar nr. 3034/115/2007, reclamanta SC P.F.P. SRL Caransebeș a chemat în judecată pe pârâtele SC P. SA Atena prin Sucursala Slatina Timiș și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA (C.N.Â.D.N.R.), solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor în solidar, la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de reparare prejudiciu, a sumei de 13.265,73 lei cu titlu de dobândă legală până la data de 30 septembrie 2007, și în continuare dobânda legală până la data plății efective a sumei datorate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este o societate al cărei obiect de activitate este cultivarea și comercializarea fructelor de pădure pe care le realizează în serele proprietatea ei, care se află lângă Caransebeș, de-a lungul drumului național 6 (DN 6/DE 70) la km. 49-450. Suprafața cultivată este de 2 ha., iar 600 m sunt front la drumul național 6. Șoseaua DN 6/DE 70 se află în administrarea pârâtei 2 - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. începând cu luna mai 2007, pârâta 2 - SC P. SA Atena a desfășurat lucrări de abilitare a DN 6, inclusiv a tronsonului care se învecinează cu serele proprietatea reclamantei.

întrucât emisiile de praf și pulbere generate de lucrările desfășurate la DN 6, km.449-450 nu au fost controlate în mod corespunzător prin umectarea zonei de reabilitare stradală sau prin alte metode specifice, poluarea creată i-a cauzat prejudicii importante și a împiedicat-o să își desfășoare activitatea în condiții normale. Astfel potențialul productiv al plantelor cultivate precum și calitatea fructelor ajunse la maturitate au fost grav afectate iar, producția și recolta de fructe aferente anului 2007 au fost compromise într-o proporție semnificativă.

Emisiile au fost mai consistente în luna iunie și prima jumătate a lunii iulie, apoi s-au mai redus datorită unor măsuri de stropire (insuficiente însă), menținându-se totuși foarte ridicate pe tot parcursul lunilor iulie și august 2007. Reclamanta a mai arătat că urmare a sesizărilor sale situația creată a fost constatată și de reprezentanții Primăriei Buchin și de cei ai Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Caras Severin, dar și delegații SC P. SA Atena (la data de 01 august 2007). Pentru evaluarea pagubelor produse reclamanta a arătat că s-a adresat unui expert A., care a evaluat prejudiciul produs asupra plantației de fructe de pădure prin emisiile de praf și pulbere rezultate în urma lucrărilor la DN 6/DE 70 la suma de 700.000 lei.

La data de 27 august 2007 reclamanta a trimis ambelor pârâte invitații la conciliere pentru data de 24 septembrie 2007 dar acestea nu s-au conformat. Pârâta SC P. SA Atena a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii. în motivarea acesteia pârâta a arătat că a contractat cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, reabilitarea sectorului Drobeta Turnu Severin - Lugoj pe DN 6, între localitățile Caransebeș - Domașnea. Tronsonul supus reabilitării de către aceasta includea o porțiune, în apropiere de municipiul Caransebeș (înspre Buchin), în vecinătatea căruia se află serele și solariile reclamantei (cu front stradal pe a lungime de circa 600 m.).

Pârâta SC P. SA Atena a mai arătat că, într-adevăr la data de 30 iulie 2007, a fost notificată de reclamantă printr-o adresă în care era atenționată că praful ce se ridică de pe porțiunea de drum decopertat ce trece prin fața societății reclamante afectează plantele cultivate și calitatea fructelor, fiindu-i solicitată delegarea unei persoane care să se prezinte la locul amplasării serelor și solariilor pentru a constatata prejudiciile și pentru a lua măsuri pentru ca pe viitor emisiile de praf să nu mai afecteze activitatea societății. Pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a formulat întâmpinare în care a invocat, pe cale de excepție, excepția lipsei calității procesuale pasive a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, deoarece răspunzător pentru prejudiciul produs este constructorul lucrării de reabilitare, respectiv SC P. SA Atena.

în motivarea întâmpinării pârâta a arătat că a încheiat cu SC P. SA Atena un contract de reabilitare, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România având calitatea de beneficiar al lucrării, iar SC P. SA Atena având calitatea de antreprenor. Conform contractului de execuție al lucrărilor antreprenorul are obligația de a lua toate masurile necesare privind diminuarea impactului asupra mediului înconjurător, acesta fiind responsabil în măsura în care nu a respectat Acordurile de mediu emise de către Direcția Generală de Protecția Mediului - Departamentul de Mediu - Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului.

Potrivit acordurilor emise, antreprenorul avea obligația de a limita impactul asupra factorilor de mediu la construcția și funcționarea obiectivului, prin respectarea măsurilor pentru: protecția apelor, protecția aerului, protecția solului și subsolului, protecția împotriva zgomotului și vibrațiilor, protecția ecosistemelor terestre și acvatice, protecția așezărilor umane și altor obiective de interes public, gospodărirea deșeurilor, precum și a substanțelor toxice și periculoase. Conform prevederilor ordonanței de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului, aceasta consacră principiul „poluatorul plătește", în acest caz calitatea de poluator o are antreprenorul lucrării de reabilitare respectiv SC P. SA Atena și nu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - București, acesta având calitatea de beneficiar al lucrării de reabilitare.

Având în vedere prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea pe fond a cauzei, prin încheierea din data de 08 ianuarie 2008 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România întrucât aceasta a fost ridicată de o persoană care nu este parte în proces. Prin sentința nr. 400 din 16 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin: - s-a admis excepția inadmisibilității precizării de acțiune a reclamantei SC P.F.P. SRL Caransebeș și - s-a admis acțiunea reclamantei SC P.F.P.

SRL Caransebeș, împotriva pârâtelor SC P. SA Atena prin Sucursala Slatina Timiș, și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România București și în consecință, - au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 600.000 lei, cu titlu de reparare prejudiciu, și suma de 13.265,73 lei, cu titlu de dobândă legală până la data de 30 septembrie 2007. - au fost obligate pârâtele SC P. SA Atena prin Sucursala Slatina Timiș și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România să plătească reclamantei dobânda legală a sumei datorate, până la data plății efective și cheltuielile de judecată, în solidar, în sumă de 30.549,67 lei. Împotriva sentinței nr. 400 din 16 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Caras Severin au declarat apel reclamanta SC P.F.P.

SRL Caransebeș și pârâtele SC P. SA Atena prin Sucursala Slatina Timiș și Compania' Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Prin decizia civilă nr. 1 din 9 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara au fost respinse apelurile declarate de SC P.F.P. SRL și de pârâtele Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și SC P. SA. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal următoarele: 1. Î n ceea ce privește apelul declarat de reclamantă s-a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că raportat la data depunerii precizării acțiunii prin arhiva instanței în care a arătat că își majorează cuantumul pretențiilor la suma de 292.155 Euro, susținere ridicată și în concluziile scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, aceasta trebuia respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (2) C. proc.

civ. 2. Referitor la apelul declarat de pârâta SC P. SA Atena prin Sucursala Slatina Timiș s-a reținut că din probele administrate coroborate cu clauzele contractuale rezultă clar că aceasta nu a luat măsuri suficiente pentru a împiedica producerea unor efecte nocive asupra mediului înconjurător. 3. În privința apelului declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara s-a reținut că așa cum a verificat data executării și modul de lucru la drum conform clauzelor contractuale, trebuia și putea să verifice și respectarea celorlalte dispoziții impuse lui SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiș. Or, aceasta nu a luat nici o măsură în scopul prevenirii, înlăturării, sau limitării efectelor nocive produse de executant pe tronsonul de drum învecinat cu suprafața exploatată de reclamantă.

Împotriva deciziei civile nr. 1 din 9 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția a ll-a civilă au declarat recurs Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiș. 1. Î n motivarea cererii recurenta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a arătat că instanța de apel pe de o parte față de Anexa 2 din H.G. nr. 79/2009, privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, prevederile art. 6 din Statutul C.N.A.D.N.R., art. 40 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, O.U.G.

nr. 195/2005 privind protecția mediului, a respins în mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe de altă parte dat fiind instituirea răspunderii pentru fapta proprie și consacrarea în sarcina celui care a produs un prejudiciu obligația de a-l repara, este cert că nu sunt întrunite condițiile cumulate solicitate pentru aplicarea prevederilor art. 998 C. civ. în ceea ce o privește.

2. Recurenta SC P. SA Atena Grecia – Sucursala Slatina Timiș a criticat decizia nr. 1 din 9 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția a ll-a civilă arătând că instanța: 1. În mod nejustificat a respins solicitarea de suplimentare a probatoriului cu noi expertize necesare în speță; 2. a aplicat greșit legea la soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a intimatei; 3. a soluționat în mod greșit excepția de necompetență funcțională a Tribunalului Caras Severin; 4. a apreciat în mod greșit ca inadmisibilă excepția de nelegalitate având ca obiect Raportul de încercare nr. 37 înregistrat sub nr. 4494/103 din 20 august 2007 emis de către Agenția pentru Protecția Mediului Caraș-Severin, Procesul-verbal încheiat de Primăria Buchin și Nota de Constatare încheiată de Garda Națională de Mediu; 5. nu a analizat apărările în legătură cu Raportul de încercare, Nota de constatare și Procesul-verbal; 6. a aplicat în mod greșit dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală și legislația de mediu.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentelor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Doctrina a statuat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii când instanța a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea greșită a dispozițiilor legale, fie Ie-a încălcat. 1. Din această perspectivă precum și din perspectiva criticilor deciziei recurate înalta Curte reține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 998 C. civ.

în ceea ce privește pe recurenta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și nu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care se pretinde obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). Față de această condiție de exercițiu a acțiunii civile concretizată în calitatea procesuală, înalta Curte are în vedere că deși instanța de apel a reținut că potrivit contractului, Domașnea - Caransebeș încheiat cu pârâta SC P. SA în calitate de executant/constructor, acesta avea înserat în Specificațiile Tehnice (voi 3-1) cap II, art. II.

1.8. obligații de referință privind „protecția mediului" și că în conformitate cu clauzele menționate „constructorul va executa toate lucrările și va lua orice măsuri pentru protecția mediului și pentru diminuarea efectelor asupra mediului în conformitate cu legile care sunt în vigoare în România", a înlăturat în mod greșit critica referitoare la calitatea procesuală pasivă a C.N.A.D.N.R. Cu alte cuvinte, deși a reținut că „constructorul va lua orice măsuri pentru protecția mediului și pentru diminuarea efectelor asupra mediului în conformitate cu legile care sunt în România" a respins critica referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.D.N.R.

apreciind în mod greșit că aceasta „nu a luat nici o măsură în scopul prevenirii, înlăturării sau limitării efectelor nocive produse de executant pe tronsonul de drum învecinat cu suprafața exploatată de reclamantă" fără a avea în vedere și dispozițiile art. 3 lit. e) din O.U.G nr. 195/2005 privind protecția mediului care consacră principiul „poluatorul plătește". Pe cale de consecință, înalta Curte apreciază că din această perspectivă critica recurentei C.N.A.D.N.R. referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată deoarece răspunzătoare pentru prejudiciul produs este doar SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiș în calitate de constructor al lucrării potrivit clauzelor contractuale.

2. în privința recursului declarat de SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiș în funcție de criticile invocate, înalta Curte reține că este nefondat. Critica recurentei cu privire la respingerea solicitării de suplimentare a probatoriului cu noi expertize, înalta Curte o va înlătura deoarece o asemenea critică nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ. și nu reprezintă altceva decât o încercare de a transforma o cale de atac care presupune un control de legalitate într-o cale de atac devolutivă care să conducă la un control de nețemeinicie. Cu privire la a doua critică - aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluționarea calității procesuale active a intimatei SC P.F.P.

SRL, înalta Curte nu și-o însușește față de faptul că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că intimata este victima unui prejudiciu cauzat prin fapta ilicită a SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiș care a constat în omisiunea acesteia de a nu lua măsuri suficiente pentru evitarea poluării cu praf a culturii societății reclamante. În privința criticii greșitei soluționări a excepției necompetenței funcționale a secției comerciale și de contencios a Tribunalului Caras Severin, înalta Curte reține că este neîntemeiată față de dispozițiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ., art. 4 și 56 C. com. aplicabile la data introducerii cererii de chemare în judecată (3 octombrie 2007). În art. 4 C. com.

legiuitorul plecând de la ideea că majoritatea actelor încheiate de un comerciant sunt în legătură cu comerțul acestuia a creat prezumția legală de comercialitate, iar art. 56 supune legii comerciale pentru oricare din părțile contractante actul încheiat, și care este comercial numai pentru una din părți. Prin urmare, faptul ilicit reclamat, respectiv încălcarea normelor de protecția mediului săvârșit de către SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiș cu consecința producerii unui prejudiciu intimatei-reclamante, este un fapt realizat în cadrul exercitării activității sale comerciale - construcții de drumuri - motiv pentru care nu poate avea, în nici un caz, natură civilă.

Referitor la critica recurentei în sensul că instanța a apreciat în mod greșit ca inadmisibilă excepția de nelegalitate având ca obiect Raportul de încercare din 20 august 2007 emis de Agenția pentru Protecția Mediului Caraș-Severin, a Procesului-verbal din 19 iulie 2007 încheiat de Primăria Buchin și a notei de constatare din 20 iulie 2007 încheiată de Garda Națională de Mediu, înalta Curte reține că este neîntemeiată față de dispozițiile art. 2 lit. c) și art. 4 din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ. Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, actul administrativ supus controlului de legalitate în baza prevederilor, acestei legi este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Doctrina a statuat pe de o parte că nu orice acte și înscrisuri emise de autoritățile administrative sunt acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004, iar pe de altă parte, că una din cerințele constitutive pentru calitatea de act administrativ este aceea că actul în cauză să creeze, să modifice sau să stingă drepturi sau obligații ale persoanelor care intenționează să atace actul. Or, înscrisurile contestate de recurenta SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiș sunt simple înscrisuri constatatoare ale unor stări de fapt, nefiind acte administrative în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ. Critica recurentei privind aspectul că instanța de apel nu a analizat apărările în legătură cu raportul de încercare este o critică de netemeinicie, cunoscut fiind faptul că aprecierea și interpretarea apărărilor sunt chestiuni de fapt care nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate impuse de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. Cu alte cuvinte, critica de netemeinicie nu poate fi supusă controlului instanței de recurs. În fine, critica recurentei referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind răspunderea civilă delictuală și legislația de mediu va fi înlăturată având în vedere prejudiciul creat prin fapta sa ilicită constând în aceea de a nu lua măsuri suficiente pentru evitarea poluării cu praf a culturilor intimatei-reclamante deși dispozițiile art. 64 pct. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului îi impuneau obligația respectării prevederilor privind protecția atmosferei, prin adoptarea unei măsuri tehnologice adecvate de reținere și neutralizarea poluanților atmosferei.

Într-o altă exprimare, recurenta nu a luat măsuri suficiente pentru protecția mediului conducând la deteriorarea plantelor cultivate de intimata-reclamantă ca urmare a emisiilor de pulbere în atmosfera cauzând acesteia din urmă un prejudiciu. Față de faptul că antrenarea răspunderii civile delictuale a celui ce a cauzat prejudiciul în temeiul art. 998-999 C. civ. este angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa dar și de acela cauzat prin neglijența sau imprudența persoanei fizice sau juridice respective, înalta Curte reține că în cauză au fost aplicate corect dispozițiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală. Având în vedere considerentele arătate înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiș împotriva deciziei nr. 1/2012 din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara - Secția a ll-a civilă; va admite recursul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva aceleiași decizii; va modifica în parte decizia recurată în sensul că va admite apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței nr. 400 din 16 iulie 2010 a Tribunalului Caras - Severin; va schimba în parte sentința apelată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și în consecință va respinge cererea de chemare în judecată față de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; va menține în rest dispozițiile deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA Atena Grecia - Sucursala Slatina Timiș împotriva deciziei nr. 1/2012 din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara - Secția a ll-a civilă. Admite recursul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva aceleiași decizii. Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței nr. 400 din 16 iulie 2010 a Tribunalului Caras - Severin.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și în consecință respinge cererea de chemare în judecată față de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Menține în rest dispozițiile deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.