ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3099/2016

Decizia nr. 3099/2016

Asupra

conflictului negativ de competență;

Din

examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

chemare în judecată

Prin cererea

înregistrată la data de 9 martie 2016 pe rolul Judecătoriei

Orșova, reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de

Drumuri și Poduri Timișoara - Secția Drumuri Naționale

Orșova a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să

dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.122,82 lei, întrucât prin

contractul nr. 36 din 12.10.2012 încheiat între cele două părți,

s-a acordat pârâtei dreptul de a utiliza zona drumului național

aflată în administrarea C.N.A.D.N.R. SA, în suprafață de 63 m.p.,

potrivit Autorizației nr. 6092 din 13.08.2012 de amplasare a accesului rutier

în zona drumului, situat în zona drumului național DN 57, km 144+110

stânga, pe raza S.D.N. Orșova, cu obligația de a achita un tarif de

0,40 euro/mp/lună.

2.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința

civilă nr. 220 din 22 iunie 2016, Judecătoria Orșova a admis

excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu,

și a declinat competența în favoarea Tribunalului Caraș Severin.

În esență, judecătoria a reținut că litigiul

privește un contract având ca obiect punerea în valoare a unui bun

proprietate publică, Reclamanta C.N.A.D.N.R. este persoană

juridică de interes strategic, sub autoritatea Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, iar, prin structura sa

regională D.R.D.P. Timișoara, a acționat în calitate de

administrator al porțiunii de drum național. Litigiile care privesc

contractele administrative indiferent de poziția părților

și valoarea obiectului sunt de competența primului grad de

jurisdicție în materia contenciosului administrativ, potrivit art. 10

alin. (1) teza I și alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Învestit

cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul

Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 899 din 20 septembrie 2016,

a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din

oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Orșova, a constatat ivit conflictul negativ de competență

și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție. În esență, tribunalul a reținut următoarele:

litigiul are ca obiect o acțiune în pretenții pentru neexecutarea

unei obligații contractuale; chiar dacă reclamanta C.N.A.D.N.R.,

potrivit art. 6 alin. (1) din Statutul anexă la O.U.G. nr. 84/2003,

desfășoară și activități de interes public

național, nu se poate reține că litigiile privind activitatea

efectivă de încasare a tarifului de utilizare a drumurilor naționale

exercitată în baza legii și a contractului intervenit între

părți intră în competența instanțelor de contencios

administrativ, atât timp cât contractul intervenit între părți

și pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea nu este asimilat

unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004; cauza are natură civilă și sunt incidente

dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., care atribuie

competența de soluționare a litigiilor evaluabile în bani, în valoare

de până la 200.000 lei, indiferent de calitatea părților,

profesioniști sau neprofesioniști, judecătoriilor; cu privire la

competența teritorială, părțile au convenit prin contract

asupra soluționării eventualelor litigii de către instanța

competentă de la sediul S.D.N. în raza căreia se află

situată zona de drum închiriată, în speță S.D.N.

Orșova [art. 13 alin. (2) din contract].

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2

și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul

de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente.

Prin cererea

de chemare în judecată, reclamanta C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P.

Timișoara - S.D.N. Orșova, a chemat în judecată pe pârâta SC A.

SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța,

să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.122,82 lei în

executarea contractului prin care a fost acordat pârâtei dreptul de a utiliza o

suprafață din drumul național DN 57 aflat în administrarea C.N.A.D.N.R.,

în vederea amplasării accesului rutier în zona drumului.

Este

necontestat faptul că litigiul vizează un contract având ca obiect

utilizarea unei suprafețe dintr-un drum național aflat în

administrarea C.N.A.D.N.R., bun care face parte din domeniul public al

statutului, potrivit art. 3 alin. (2) și pct. I.12 din anexa la Legea nr.

213/1998 privind bunurile proprietate publică.

În

jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție (a se vedea, cu titlu

de exemplu, deciziile nr. 4630 din 19 decembrie 2006 și nr. 3319 din 29

iunie 2007), s-a reținut că C.N.A.D.N.R. este autoritate

publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004,

întrucât, potrivit art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 84/2003 (forma în vigoare la

data încheierii contractului în litigiu - 12 octombrie 2012),

„desfășoară în principal activități de interes public

național în domeniul administrării drumurilor naționale și

autostrăzilor, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 43/1997 privind

regimul drumurilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare”.

În

consecință, întrucât acțiunea are ca obiect executarea unui

contract încheiat de o persoană juridică asimilată unei

autorități publice, contract având ca obiect punerea în valoare a

unui bun proprietate publică, Înalta Curte reține că litigiul

vizează un contract administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza

a II-a din Legea nr. 554/2004, conform căruia „sunt asimilate actelor

administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de

autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică (…)”.

Astfel fiind,

potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere

rangul local al autorității publice care a încheiat contractul

administrativ ce formează obiectul litigiului (întrucât C.N.A.D.N.R.

funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, conform

art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 84/2003), Înalta Curte, în temeiul art. 135

alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

instanță de la sediul pârâtei SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare acțiunii formulate de reclamanta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Timișoara - Secția de Drumuri Naționale Orșova în

contradictoriu cu pârâta A. SRL în favoarea Tribunalului Caraș Severin, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2016.