ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2953/2019

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 22.06.2015 petenta SC A. SRL a formulat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.-S.D.N. Orșova plângere împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x/08.05.2015, solicitând anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii contravenționale aplicate, precum și obligarea pârâtei la eliberarea, fără costuri suplimentare, a autorizației de acces rutier din DN 6.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 263 din 24 octombrie 2016 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de B. în calitate de asociat unic al SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Timișoara, prin S.D.N. Orșova, a obligat pârâta să elibereze reclamantei autorizația de amplasare și acces la drumul național, pentru obiectivul situat în zona DN 6 Orșova - Caransebeș km 382+000 pe partea dreaptă, dispunând plata din fondurile Ministerului Justiției către interpretul C., conform Ordinului M.J nr. 719/C/1 aprilie 2011, a sumei de 100 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de traducător prestate pentru reclamantul prezent în cauză.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, secția Drumuri Naționale Orșova, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și rejudecarea cererii reclamantei, în vederea obligării acesteia la depunerea documentației complete pentru eliberarea autorizației solicitate, astfel cum este reglementată de legislația specială.

Apărările formulate de intimată Intimata-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția tardivității declarării căii de atac. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției tardivității Examinând cu prioritate excepția invocată, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. În aceste condiții, Sentința nr. 263 din 24 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat. Instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentei referitoare la aplicabilitatea termenului general de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere caracterul special al legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și dispozițiile art. 457 C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta. Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentința recurată a fost comunicată pârâtei la data de 16.12.2016, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 17.01.2017 (data poștei plic dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 3.01.2017. Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția tardivității recursului invocată din intimata-reclamantă și va respinge recursul autorității pârâte ca tardiv formulat.