ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6359/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială, prin sentința civilă nr. 113 din 02 februarie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul SC O.R. SA București, în contradictoriu cu pârâtul SC P. SA Atena, Grecia - Sucursala Slatina Timiș; pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 134.911,77 RON cu titlu de daune delictuale. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 25 iunie 2008, utilajele care efectuau lucrări pentru S.C. P. S.A. Atena, Grecia - Sucursala Slatina Timiș, cu scopul reabilitării DN6, au secționat cablul de fibră optică aparținând reclamantului și monotubul aferent la km 417+460 DN6, pentru repararea căruia reclamantul a plătit suma de 10.030,59 euro, la care se adaugă TVA.

La data de 26 iunie 2008, în aceleași împrejurări, utilajele pârâtului au distrus cablul de fibră optică aparținând reclamantului în zona km 413+100 DN6. Pentru reparația provizorie a cablului de telecomunicații, reclamantul a plătit suma de 10.000 euro, iar pentru reparația finală s-a întocmit un deviz în valoare de 8.866,32 euro, fără TVA, valoarea totală a acestui prejudiciu suportat de reclamant fiind de 18.866,32 euro, plus TVA. Deși a fost invitat la concilierea prealabilă, conform art. 720 1 C. proc. civ. și i s-au adus la cunoștință, în mod corect și cuprinzător, împrejurările producerii prejudiciului, sumele de bani suportate pentru repararea cablului, prejudiciul creat abonaților serviciilor SC O.R.

SA, prejudiciul de imagine suferit de reclamant, disponibilitatea de colaborare, pârâtul nu a dat curs convocării și nu a participat la conciliere. C. civ. precizează în art. 998 că „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”. Responsabilitatea există și pentru prejudiciul cauzat prin neglijență sau imprudență. În cauză au fost îndeplinite cumulativ condițiile pentru ca răspunderea civilă delictuală să poată fi antrenată, respectiv există fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa. Fapta ilicită comisivă a constatat în distrugerea prin tăiere a cablului de fibră optică și a monotubului aferent, aparținând reclamantului, de către utilajele care executau lucrări pentru pârât, distrugerea cauzând o importantă pagubă reclamantului.

Deși fapta ilicită s-a comis din culpă, ea a creat un important prejudiciu reclamantului. Prejudiciul a constatat atât în distrugerea bunurilor reclamantului, cât și în pierderea de trafic de date și de voce pe care au resimțit-o abonații SC O.R. SA care nu au mai beneficiat de serviciile furnizate de reclamant. Continuitatea funcționării rețelei a fost afectată, iar rețeaua de comunicații electronice 2G și 3G a fost întreruptă. Reclamantul a apreciat că 670.000 de utilizatori au fost afectați de imposibilitatea de a iniția sau primi apeluri de voce și SMS pe întreg teritoriul tării. Curtea de Apel Timișoara, secția II-a civilă, prin decizia nr. 230 din 24 octombrie 2011, a admis apelul declarat de pârâta S.C.

P. SA Atena, Grecia - Sucursala Slatina Timiș, împotriva sentinței civile nr. 113 din 02 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și, pe cale de consecință, a schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O.R. SA București, împotriva pârâtei. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Astfel, litigiul dintre părți a fost determinat de faptul că la data de 25 iunie 2008, utilaje care efectuau lucrări pentru pârâta S.C. P. S.A. Atena, Grecia - Sucursala Slatina Timiș au secționat cablul de fibră optică aparținând reclamantei și monotubul aferent la km 417+460 DN6, în zona localității Teregova. În data de 27 iunie 2008, traficul de date al SC O.R.

SA a fost întrerupt în zona km 413+100 DN6, iar echipa de intervenție a subcontractorului SC T.P.I.T. SRL, care s-a deplasat la fața locului, a constatat o altă distrugere a cablului de fibră optică aparținând reclamantei. Potrivit art. 998 C. civ. (în forma în vigoare la data săvârșirii pretinselor fapte ilicite) „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”. Responsabilitatea există și pentru prejudiciul cauzat prin neglijență sau imprudență, iar în cauză trebuia verificată de prima instanță îndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru ca răspunderea civilă delictuală să poată fi antrenată, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția.

Astfel, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei instanța de fond ar fi trebuit să verifice următoarele condiții: - existența unei fapte ilicite care să fi fost săvârșită de pârâtă; - existența unui prejudiciu cert, actual, determinat; - legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă ilicită și prejudiciul provocat; - vinovăția pârâtei. Așa cum s-a reținut și prin decizia civilă nr. 167 din 02 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, prima instanță a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâtei, fără să fi fost administrată nicio probă, numai pe baza afirmațiilor reclamantei care nu a atașat la cererea de chemare în judecată niciun înscris din care să rezulte temeinicia pretențiilor sale.

Urmare a deciziei civile nr. 1629 din 07 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2778/115/2008, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta SC O.R. SA București, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre judecarea apelului, în apel fiind administrate proba cu înscrisuri și expertiza tehnică. Având în vedere probele administrate, Curtea a constatat că, în ceea ce privește secționarea cablului de fibră optică al reclamantei la poziția km 413+100 m Domașnea, regulile care trebuiau respectate de reclamantă la amplasarea cablului și obligația de relocare a cablului impuneau următoarele: Cablul de fibră optică trebuia amplasat de reclamantă cu respectarea cumulativă a condiționărilor din autorizația de construire din 05 iulie 2002 și autorizația de construire din 16 octombrie 2002, care a fost emisă în baza Proiectului de autorizare a lucrărilor de construire elaborat de SC P.R.

SA. În mod concret, la această poziție, cablul trebuia să fie amplasat la o distanță de minim 11,5 m de axul drumului și la o adâncime de 1,2 m și cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului. După amplasarea efectivă, s-a realizat un proiect A.B. („astfel cum a fost construit”). Acest proiect trebuia să exprime exact distanțele față de axul drumului și adâncimea la care a fost amplasat efectiv cablul de fibră optică. Conform proiectului A.B. rezulta că la poziția în discuție cablul ar fi fost amplasat la distanța de 11,25 m de ax și la adâncimea de 1-2 m cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului. Reclamanta, potrivit O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, avea obligația de a asigura front de lucru liber pârâtei pentru executarea lucrărilor de reabilitare a drumurilor și deci de a reloca cablul conform dispozițiilor proiectului de construire al drumului național, autorizațiilor de construire și dispozițiilor legale incidente.

În mod concret, cablul trebuia relocat de către reclamantă pe partea dreaptă a drumului la peste 17,58 m de axul drumului și la o adâncime de 1,2 m și cu banda avertizoare la 30 cm deasupra cablului, astfel cum rezulta din raportul de expertiză. În ceea ce privește poziția cablului de fibră optică în momentul secționării, în urma măsurătorilor și inspectării din data de 29 aprilie 2011 a DN6 în zona km 413+100, expertul tehnic, în prezența reprezentanților părților, a constatat că în fapt poziția cablului de fibră optică se află pe partea dreapta a drumului la cca. 10,8 m de axul drumului și la o adâncime de cca. 60 cm. Față de situația faptică din teren, s-a constatat de către instanța de apel că de fapt cablul de fibră optică a fost amplasat cu nerespectarea dispozițiilor din autorizațiile de construire și proiectul de autorizare a lucrărilor de construire.

În acest sens, cablul se afla în fapt la distanța de 10,8 m de axul drumului în loc de 11,5 m de ax și la adâncimea de 60 cm în loc de 1,2 m, fără a exista bandă avertizoare cu 30 cm deasupra cablului. Proiectul A.B. a fost întocmit fără a reflecta realitatea din teren, deși cablul se afla la 10,8 m de ax și 60 cm adâncime. În acest proiect s-a precizat, în mod nereal, că acest cablu ar fi fost amplasat la 11,25 m de ax și la 1,2 m adâncime, aceasta fiind de natură să inducă în eroare toate persoanele implicate în acest proiect. Mai mult, având în vedere lucrările de reabilitare a drumurilor efectuate prin intermediul pârâtei, cablul de fibră optică ar fi trebuit să fie relocat de către reclamantă la distanta minimă de 17,58 m de axul drumului și la condiția de adâncime de cel puțin 1,2 m, cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului, ceea ce reclamanta nu a făcut.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei în privința acestei secționări a cablului de fibră optică, având în vedere că acest cablu a fost amplasat cu nerespectarea autorizațiilor de construire și a proiectului de amplasare, că nu a fost relocat de reclamantă conform dispozițiilor legale, având în vedere lucrările de reabilitare a drumurilor efectuate în zonă, că nu s-a asigurat front de lucru liber pârâtei și din moment ce proiectul A.B. nu corespundea realității din teren.

De altfel, în legătură cu această secționare, în cauză au fost efectuate și cercetări penale sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere, iar prin rezoluția din 16 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș a dispus neînceperea urmăririi penale față de angajatul pârâtei, numitul L.G., pe motiv că nu existat vinovăție (nu s-a dovedit intenția și nici nu s-a putut reține culpa, întrucât acesta nu a putut prevedea că la poziția respectivă se afla cablul reclamantei). În ceea ce privește secționarea cablului reclamantei la poziția km 417+460 m Teregova, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a respectat regulile prevăzute de lege la amplasarea și relocarea cablului de fibră optică.

Astfel, cablul de fibră optică trebuia amplasat cu respectarea cumulativă a condiționărilor din autorizația de construire din 05 iulie 2002 și autorizația de construire din 16 octombrie 2002, care a fost emisă în baza Proiectului de autorizare a lucrărilor de construire elaborat de SC P.R. SA. Concret, la această poziție, cablul trebuia amplasat la o distanță de minim 11 m de axul drumului și la o adâncime de 1,2 m și cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului. După amplasarea efectivă s-a realizat un proiect A.B. („astfel cum a fost construit”). Acest proiect trebuia să exprime exact distanțele față de ax și adâncimea la care a fost amplasat efectiv cablul de fibră optică. Conform proiectului A.B.

rezultă că la poziția în discuție cablul ar fi fost amplasat la distanța de 13,5 m de ax și la adâncimea de 1,2 m cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului. Reclamanta, potrivit O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, avea obligația de a asigura front de lucru liber pârâtei pentru executarea lucrărilor de reabilitare a drumurilor și, deci, de a reloca cablul conform dispozițiilor proiectului de construire al drumului național, autorizațiilor de construire și dispozițiilor legale incidente. Concret, cablul trebuia relocat de către SC O.R. SA pe partea dreaptă a drumului la peste 11 m de axul drumului, și la o adâncime de 1,2 m și cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului, astfel cum rezultă din raportul de expertiză.

În ceea ce privește poziția cablului în momentul secționării, în urma măsurătorilor și inspectării din data de 29 aprilie 2011 a DN6 în zona km 413+100, expertul tehnic a constatat că poziția cablului de fibră optică se afla pe partea dreapta a drumului la cca. 9,86 m de axul drumului. Față de situația faptică din teren s-a constatat de către instanța de apel că și în acest caz cablul de fibră optică a fost amplasat cu nerespectarea dispozițiilor din autorizațiile de construire și proiectul de autorizare a lucrărilor de construire. Astfel, cablul a fost amplasat cu nerespectarea dispozițiilor din autorizațiile de construire și Proiectul de autorizare a lucrărilor de construire întocmit de SC P.R.

SA, întrucât se află în fapt la distanța de 9,86 m de ax, în loc de 11 m de ax, și fără a exista banda avertizoare cu 30 cm deasupra cablului. De asemenea, conform proiectului A.B., fără a reflecta realitatea din teren, deși cablul se află la 9,86 m de ax, în proiect apărea că ar fi fost amplasat la 13,5 m de ax și la 1,2 m adâncime. În raport de cele expuse mai sus, instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, nici în privința acestei secționări a cablului de fibră optică, având în vedere că acest cablu a fost amplasat cu nerespectarea autorizațiilor de construire și a proiectului de amplasare, că nu a fost relocat de reclamantă conform dispozițiilor legale, având în vedere lucrările de reabilitare a drumurilor efectuat în zonă, că nu s-a asigurat front de lucru liber pârâtei și din moment ce proiectul A.B.

nu corespundea realității din teren. Instanța de apel a mai reținut că nici pretinsul prejudiciu invocat de reclamantă nu este cert, întrucât la dosarul cauzei nu exista documente din care să rezulte că pârâta ar fi efectuat plata lucrărilor de remediere a cablului de fibră optică secționat la poziția 413+100 m. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta SC O.R. SA, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: Așa cum s-a arătat, la data de 25 iunie 2008 utilajele care efectuau lucrări pentru S.C. P. S.A. Atena, Grecia - Sucursala Slatina Timiș au secționat cablul de fibră optică aparținând reclamantei, cablul și monotubul au fost deteriorate în două locuri, la o distanță de 20 m între ele, așa cum rezultă din raportul de intervenție.

Urmare a secționării cablului de fibră, au fost necesare lucrări de urgență și intervenție. În mod greșit instanța de apel a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada existenței prejudiciului. Ca urmare a distrugerii cablului, s-a creat un prejudiciu de 18.866,32 euro plus TVA. Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: Litigiul dintre părți a fost generat de faptul că, la data de 25 iunie 2008, utilajele care efectuau lucrări pentru pârâta SC P. SA Atena, Grecia - Sucursala Slatina Timiș au secționat cablul de fibră optică aparținând reclamantei și monotubul aferent la km 417+460 DN6 în zona localității Teregova. La data de 27 iunie 2008, traficul de date al SC O.R. SA a fost întrerupt în zona km 413+100 DN6, iar echipa de intervenție a subcontractorului SC T.P.I.T.

S.R.L., care s-a deplasat la fața locului, a constatat o altă distrugere a cablului de fibră optică aparținând reclamantului. Potrivit art. 998 C. civ. (în forma în vigoare la data săvârșirii pretinselor fapte ilicite) „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”. Responsabilitatea există și pentru prejudiciul cauzat prin neglijență sau imprudență, iar în cauză trebuia verificată de prima instanță în îndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru ca răspunderea civilă delictuală să poată fi antrenată, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția.

Din probele existente la dosar se rețin următoarele: Cablul de fibră optică trebuia amplasata de reclamanta-recurentă cu respectarea cumulativă a condiționărilor din autorizația de construire din 05 iulie 2002, care a fost emisă în baza Proiectului de autorizare a lucrărilor de construire elaborat de SC P.R. SA. Mai exact, la această poziție, cablul trebuia să fie amplasat la o distanță de minim 11,5 m de axul drumului și la o adâncime de 1,2 m și cu bandă de avertizare la 30 cm deasupra cablului. Conform proiectului A.B. rezultă că la poziția în discuție cablul ar fi fost amplasat la distanța de 11,25 m de ax și la adâncimea de 1-2 m cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului. Potrivit O.G.

nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, reclamanta avea obligația de a asigura front de lucru liber pârâtei pentru executarea lucrărilor de reabilitare a drumurilor. În mod concret, cablul trebuia relocat de către reclamantă pe partea dreaptă a drumului la peste 17,58 m de axul drumului și la o adâncime de 1,2 m și cu banda avertizoare la 30 cm deasupra cablului, astfel cum rezultă din raportul de expertiză. Față de situația faptică din teren, se constată, în mod judicios de instanța apelului, că de fapt cablul de fibră optică a fost amplasat cu nerespectarea dispozițiilor din autorizațiile de construire și proiectul de autorizare a lucrărilor de construire. în acest sens, cablul s-a aflat în fapt la distanța de 11,25 m de ax și la 1,2 m adâncime, aceasta fiind de natură să inducă în eroare toate persoanele implicate în acest proiect.

Având în vedere lucrările de reabilitare a drumurilor efectuate prin intermediul pârâtei, cablul de fibră optică ar fi trebuit să fie relocat de către reclamantă la distanța minimă de 17,58 m de axul drumului și la condiția de adâncime de cel puțin 1,2 m, cu bandă avertizoare la 30 cm deasupra cablului, ceea ce reclamanta nu a făcut. Față de cele reținute în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei în privința secționării cablului de fibră optică, având în vedere că acest cablu a fost amplasat cu nerespectarea autorizațiilor de construire și a proiectului de amplasare, că nu a fost relocat de reclamantă conform dispozițiilor legale, având în vedere lucrările de reabilitare a drumurilor efectuat în zonă, că nu s-a asigurat front de lucru liber pârâtei și din moment ce proiectul A.B.

nu corespundea realității din teren. În ceea ce privește secționarea cablului reclamantei la poziția km 417+460 m Teregova, se reține că reclamanta nu a respectat regulile prevăzute de lege la amplasarea și relocarea cablului de fibră optică. Astfel, cablul de fibră optică trebuia amplasat cu respectarea cumulativă a condiționărilor din autorizația de construire din 05 iulie 2002 și autorizația de construire din 16 octombrie 2002, care a fost emisă în baza Proiectului de autorizare a lucrărilor de construire elaborat de SC P.R. SA. Potrivit O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, reclamanta avea obligația de a asigura front de lucru liber pârâtei pentru executarea lucrărilor de reabilitare a drumurilor.

În ceea ce privește poziția cablului în momentul secționării, în urma măsurătorilor și inspectării din data de 29 aprilie 2011 a DN6, în zona km 413+100, expertul tehnic a constatat că poziția cablului de fibră optică se afla pe partea dreaptă a drumului la cca. 9,86 m de axul drumului. Față de situația faptică din teren, instanța de apel corect a stabilit că și în acest caz cablul de fibră optică a fost amplasat cu nerespectarea dispozițiilor din autorizațiile de construire.

În raport de cele învederate mai sus, instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, nici în privința acestei secționări a cablului de fibră optică, având în vedere că acest cablu a fost amplasat cu nerespectarea autorizațiilor de construire și a proiectului de amplasare, că nu a fost relocat de reclamantă conform dispozițiilor legale, având în vedere lucrările de reabilitare a drumurilor efectuate în zonă, că nu s-a asigurat front de lucru liber pârâtei. De asemenea, s-a reținut că nici pretinsul prejudiciu invocat de reclamantă nu este cert, deoarece la dosarul cauzei nu existau documente din care să rezulte că pârâta ar fi efectuat plata lucrărilor de remediere a cablului de fibră optică secționat la poziția 413+100 m. Așadar, față de cele reținute, se va respinge recursul declarat de SC O.R.

SA împotriva deciziei civile nr. 230 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.R. SA împotriva deciziei civile nr. 230 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012.