ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 156/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 73 din 30 martie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Carcalete Petru, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, și a anulat raportul de evaluare nr. 43646 din 9 octombrie 2008, prin care reclamantului i s-a acordat calificativul „bine”. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Raportul de evaluare este act administrativ, fiind emis în executarea Ordinului ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5113 din 25august 2008 și este producător de efecte juridice, întrucât de evaluarea respectivă depinde cariera profesională a reclamantului.

Dovada îndeplinirii procedurii prealabile a fost făcută cu adresa nr. 18158 din 20 octombrie 2008. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5113 din 25august 2008, în temeiul căruia s-a desfășurat întreaga procedură de evaluare, nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, contrar prevederilor art. 10 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, necorespunzând, așadar, exigenței de „accesibilitate” și „previzibilitate”, așa cum sunt acestea definite de jurisprudența CEDO. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că în mod greșit a apreciat instanța de fond, pe de o parte, că actul contestat ar fi un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și pe de altă parte că Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5113 din 25august 2008 nu ar fi fost publicat, de vreme ce acesta a fost comunicat tuturor inspectoratelor școlare. De asemenea, prin înscrisul înregistrat la această instanță la data de 15 ianuarie 2010 (f.22), intimatul-reclamant a declarat că renunță la judecată, întrucât autoritatea pârâtă, prin adresa nr. 397 din 17 decembrie 2009, i-a comunicat că a revenit asupra evaluării inițiale, acordându-i calificativul „foarte bine”.

Cum, potrivit prevederilor art. 246 alin. (4) C. proc. civ., „Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți”, iar, în speță, acordul recurentului lipsește, Curtea nu poate lua act de declarația intimatului-reclamant de renunțare la judecată, urmând să procedeze la analiza pe fond a recursului. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În ceea ce privește critica referitoare la natura juridică de act administrativ a actului contestat, se va reține că este neîntemeiată, așa cum corect s-a reținut și prin sentința recurată.

Astfel, obiectul acțiunii îl constituie anularea raportul de evaluare nr. 43646 din 9 octombrie 2008, prin care reclamantului i s-a acordat calificativul „bine”. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin „act administrativ” se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. În raport cu dispozițiile legale susmenționate, în speța de față nu poate fi primită critica recurentului, în sensul negării naturii juridice de act administrativ a adresei contestate. În mod evident, raportul în discuție este producător de efecte juridice în ceea ce îl privește pe intimat, adoptând o măsură de care, așa cum corect a reținut și instanța de fond, depinde cariera profesională a reclamantului.

De asemenea, actul contestat a fost emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării unui act administrativ normativ, respectiv Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5113 din 25august 2008. Rezultă, deci, că nu pot fi primite susținerile recurentului, potrivit cărora actul contestat ar fi un simplu act preparator, lipsit de efecte juridice. Nici cea de-a doua critică, invocată de recurent, potrivit căreia Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5113 din 25august 2008 nu trebuia publicat în Monitorul Oficial, fiind suficientă comunicarea acestuia inspectoratelor școlare, nu este întemeiată.

Astfel, conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”. De asemenea, potrivit art. 11 alin. (3) din același act normativ, „Actele normative prevăzute la art. 10 alin. (1), cu excepția legilor și a ordonanțelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I …”.

De la regula publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, prevăzută la alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 24/2000, mai sus citat, alin. (2) al aceluiași articol menționează, expres și limitativ, următoarele excepții: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii și b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.

Or, Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5113 din 25august 2008 nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de acte exceptate de la publicare și, cum acesta nu a fost publicat conform prevederilor art. 10 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, în mod corect a reținut instanța de fond că întreaga procedură de evaluare desfășurată în temeiul acestuia, inclusiv cea a intimatului-reclamant, realizată prin actul contestat, este nulă, intrarea în vigoare a actului în discuție fiind condiționată legal, așa cum s-a arătat, de publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I. De altfel, așa cum rezultă din adresa nr. 397/B.O.

din 17 decembrie 2009 (f.24 – dosar recurs), emisă de autoritatea pârâtă, aceasta a revenit asupra evaluării inițiale a intimatului-reclamant, acordându-i punctajul 97,50, corespunzător calificativului „foarte bine” Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării împotriva sentinței nr. 73 din 30 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.