ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3615/2009

Asupra recursului de față ;

Î

n baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 519 din 18 mai 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca

neîntemeiată

contestația în anulare formulata de contestatorul

M.M.,

împotriva deciziei

penale nr. 176 din 23 februarie 2008,

pronunțată

de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 758/215/2006,

obligând

contestatorul la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut în

esență următoarele:

Prin decizia mai sus enunțată, Curtea de Apel

Craiova a admis

recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva

deciziei penale nr. 239 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Dolj, a

casat această decizie, menținând sentința penală

nr. 278 din 01

februarie 2008 a

Judecătoriei Craiova, sentință prin care inculpatul

M.M. a fost

condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare,

pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art.

71 C.

pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a

II

a și lit. b) C.

pen. și a art. 81 C. pen.

Contestatorul

și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 386 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., susținând că în mod greșit i s-a aplicat pedeapsa accesorie.

Curtea de Apel Craiova, a constatat că cererea

contestatorului

este neîntemeiată întrucât motivul invocat

de contestatorul

condamnat nu este prevăzut

în nici unul dintre cazurile prevăzute de

dispozițiile art. 386 lit.

a)-e) C. proc. pen.

Î

mpotriva acestei decizii, a formulat recurs

contestatorul M.M.

La termenul de judecată de astăzi 04 noiembrie

2009,

recurentul contestator nu s-a

prezentat la instanță pentru a-și susține

recursul.

Înalta Curte, a constatat că, în cauză

recursul declarat de titularul căii de atac împotriva unei decizii penale prin

care s-a soluționat definitiv cauza, decizie prin care s-a respins ca neîntemeiată

contestația în anulare formulată de contestatorul

M.M.,

împotriva deciziei

penale nr. 176 din 23 februarie 2008,

pronunțată

de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 758/215/2006,

apare ca

inadmisibil.

Pe calea

recursului, cale ordinară de atac, pot fi atacate numai

hotărârile nedefinitive, după cum rezultă din

dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen.

, care prevăd strict și

limitativ hotărârile supuse recursului, respectiv: „Pot fi atacate cu recurs:

a)

sentințele pronunțate de judecătorii

în cazurile prevăzute de lege;

b)

sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor

contra ordinii și disciplinei militare,

sancționate de lege cu pedeapsa

închisorii de cel mult 2

ani;

c)

sentințele pronunțate de curțile de

apel și Curtea Militară de Apel;

d)

sentințele

pronunțate de secția penală a înaltei Curți de Casație

și

Justiție;

d

1

)

sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare

a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

e)

deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale

militare teritoriale, curți de apel și Curtea

Militară de Apel;

f)

sentințele

pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea

prevede altfel, precum și cele privind

reabilitarea.

Încheierile

pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau

decizia

recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu

recurs.

Recursul declarat împotriva sentinței

sau deciziei se socotește

făcut și

împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după

pronunțarea

hotărârii.

Nu pot fi

atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele

prevăzute în art. 362 nu au folosit calea

apelului ori când apelul a fost

retras, dacă legea prevede

această cale de atac.

Persoanele

prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate

în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă

prin decizia pronunțată

în apel a fost modificată soluția din sentință

și numai cu privire la această modificare."

Per a contrario

, rezultă că hotărârile pronunțate de către instanța de recurs, având

caracter definitiv, nu pot fi atacate cu recurs.

Ori, în

cauză, se constată că, contestatorul a formulat recurs

împotriva unei decizii pronunțate de către o

instanță de recurs.

În

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 teza ll-a

lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul

declarat de contestator, întrucât, după cum s-a

menționat, deciziile

pronunțate de

instanța de recurs, fiind definitive, nu mai pot fi atacate

pe calea

unei căi ordinare de atac.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I DE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

contestatorul M.M., împotriva deciziei penale nr. 519 din 18 mai 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 04 noiembrie 2009.