ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8926/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia 6304 din 20 octombrie 2007, E.I. – Întreprinderea Profesională Unipersonală cu Răspundere Limitată, continuatoarea și succesoarea SC E.M. SRL, în calitate de lichidator desemnat pentru falimentul SC M. SA – Sighetu Marmației a respins notificările formulate de H.M. și H.M., vizând restituirea în natură a imobilului (casă de locuit și teren, în suprafață de 20.516 mp) situat în str. Topliței, Sighetu Marmației, cu motivarea că bunurile societăților aflate în procedura de lichidare se valorifică în cadrul acestei proceduri în vederea acoperirii creanțelor către creditorii care au depus declarațiile de creanță la dosar, creditori care, în Adunarea Generală din 10 octombrie 2007, s-au pronunțat în sensul respingerii cererii de restituire în natură.

La 16 noiembrie 2007, persoanele îndreptățite au contestat această decizie, solicitând admiterea notificărilor și restituirea în natură a imobilului, trecut abuziv și fără plata nici unei despăgubiri în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 223/1974. Investit în primă instanță, Tribunalul Maramureș, secția civilă, prin sentința nr. 549 din 25 aprilie 2008, a admis contestația și a modificat decizia atacată, în sensul că în locul propunerii plății despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, a dispus restituirea în natură a imobilului constând în casă de locuit și anexe, precum și teren în suprafață de 10.256 m.p, (aferent numărului topografic 2853/2 din CF 8240 Sighetu Marmației) și 3419 m.p.

(aferent numărului topografic 2853/3 din C.F. 5959 Sighetu Marmației) trecut în proprietatea Statului Român în temeiul Legii nr. 59/1974, conform Deciziei administrative nr. 55 din 25 ianuarie 1988. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că în cazul societăților comerciale aflate în procedura falimentului, decizia de restituire în natură sau, după caz, în echivalent, revine entităților care conduc activitatea debitorului aflat în încetare de plăți și anume lichidatorului, iar nu Adunării Generale a Creditorilor, controlul asupra activității acestuia exercitându-se de către judecătorul sindic. În speță, se mai arată, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 18 din Legea nr. 10/2001, pentru ca măsurile reparatorii să fie stabilite numai în echivalent și să fie înlăturată de la aplicare măsura restituirii în natură a imobilului notificat.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie care, prin Decizia nr. 241/A din 26 septembrie 2008, în esență cu aceeași motivare, a respins ca nefondat apelul pârâtei. În cauză, a declarat recurs în termen legal pârâta E.I. – Întreprindere Profesională Unipersonală cu Răspundere Limitată care, invocând temeiurile prev. de art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., critică hotărârea dată în apel pe considerentul că în mod greșit a confirmat soluția primei instanțe, de restituire în natură a imobilului, în condițiile în care proprietarul SC M. SA – a făcut importante investiții, pentru a-l transforma într-un complex turistic (motel și restaurant) situație ce generează îmbogățirea fără justă cauză a notificatorilor.

Aceștia, de altfel, au solicitat doar restituirea în natură a casei de locuit, confiscată în anul 1988, instanțele – prin restituirea întregului Complex Toplița – acordând mai mult decât s-a cerut. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură, în starea în care se găsesc la data cererii de restituire și libere de orice sarcini. Textul instituie regula principală a restituirii în natură a imobilelor ce intră în sfera de incidență a legii, modalitatea de restituire prin echivalent fiind doar o măsură cu caracter secundar din paleta amplă instituită de legiuitor, menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptățită.

Astfel, din întreaga economie a legii rezultă că măsurile reparatorii în echivalent se propun doar dacă restituirea în natură nu este posibilă. În speță, în mod corect au reținut instanțele că nu ne aflăm în ipotezele reglementate prin dispozițiile art. 18 din Legea nr. 10/2001, pentru ca imobilul în legătură cu care s-a formulat notificarea să nu poată fi restituit în natură. Împrejurarea că imobilul în litigiu a fost solicitat de reclamanți și în baza Legii nr. 112/1995 solicitare în urma căreia au obținut despăgubiri neîncasate (a se vedea Hotărârea nr. 228/1996 a Comisie Județene Maramureș) nu împiedică persoanele îndreptățite să ceară restituirea în natură, concludente în acest sens fiind și prevederile art. 47 din lege.

Din perspectiva art. 9 din lege, nici faptul că asupra imobilului notificat s-ar fi făcut importante investiții, nu împiedică restituirea în natură, această apărare fiind invocată de altfel de intimată, pentru prima dată, în recurs. Nefondată este și critica încadrată în temeiul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că, prin hotărârea atacată, instanța ar fi acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, din probele administrate rezultă fără echivoc că cererea de restituire formulată în baza Legii nr. 10/2001 a purtat asupra întregului imobil situat în Sighetu Marmației, respectiv casă de locuit cu anexele aferente și teren în suprafață de 20.516 m.p. (a se vedea f. 34 și 35 – Dos.

5703/100/2007 al Tribunalului Maramureș, secția civilă). Ca atare, sunt fără suport susținerile recurentei în sensul că prin notificare s-ar fi cerut doar restituirea construcției. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta E.I. lichidator cu SC M. SA Sighetu Marmației împotriva Deciziei nr. 241/A/26 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.