ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2583/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2583/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra recursului
de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC G.P.I.C. SRL a
chemat în judecată pe pârâtul I.N. și a solicitat obligarea pârâtului să
permită accesul la punctul de lucru al SC S.G. SRL, obligarea pârâtului să
predea documentele acelei societăți comerciale și la cheltuieli de judecată, motivând
că hotărârea A.G.A. pârâtul a fost revocat din funcția de președinte al
consiliului de administrație iar de la acea dată refuză să permită accesul la
punctul de lucru și nu predă actele firmei.
Tribunalul Comercial Argeș,
prin sentința nr. 765 din 6 octombrie 2008, a respins acțiunea, considerând că deși prin hotărârea A.G.A. din 8 august 2007 pârâtul a fost revocat din funcția
de președinte al consiliului de administrație, acesta a solicitat instanței
înființarea unui sechestru judiciar în vederea indisponibilizării bunurilor
aparținând SC S.G. SRL, iar prin încheierea din 26 septembrie 2007 s-a
încuviințat punerea sub sechestru judiciar, paza fiind atribuită pârâtului.
Curtea de Apel Pitești, prin
decizia nr. 11/ A-C din 16 februarie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
Instanța de apel a reținut,
în esență, că numirea pârâtului administrator sechestru al bunurilor mobile și
imobile ale SC S.G. SRL, face ca administratorii societății să nu mai aibă
acces în incinta acesteia și nici la documente, scopul instituirii sechestrului
fiind păstrarea, paza și administrarea bunurilor aflate în litigiu.
Împotriva deciziei astfel
pronunțate, reclamanta, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
Recurenta susține, dincolo
de prezentarea situației de fapt, că instanța de apel a interpretat greșit
dispozițiile ce reglementează regimul juridic al administratorului sechestru și
dreptul său de a avea acces la punctul de lucru și la documentele societății.
Societatea are obligația de a permite salariaților accesul la locurile de
muncă, iar asociatul nu-și poate aduce la îndeplinire atribuțiile ce-i revin,
fiind nejustificat blocată de asociatul minoritar. Calitatea de administrator
sechestru nu-i conferă pârâtului dreptul de a face acte de administrare ci
numai acte de conservare, neputând priva pe asociatul reclamant de a avea acces
în fostul sediu social.
Greșit instanța a interzis
dreptul de control pe care asociatul îl are la registrele contabile și
celelalte documente.
Reclamanta are dreptul la
toate documentele fiind interesat direct în controlul îndeplinirii obiectului
de activitate, astfel riscând prejudicierea prin posibilitatea sustragerii
documentelor financiar contabile, sumelor de bani sau modificării contractelor.
Mai susține recurenta că nu
poate fi primită interpretarea dată de instanța de apel potrivit căreia accesul
administratorilor în societate ar lipsi de eficiență sechestrul judiciar pentru
că de esența sechestrului este paza și conservarea unor bunuri individuale
determinate nu conducerea și controlul decizional al vieții unei entități
comerciale. Atribuțiile de conducere și decizie nu se raportează la bunurile
mobile și imobile ale societății ci la derularea unor contracte, evoluția
fluxului de numerar și strategii de dezvoltare. Un singur gestionar nu poate
exercita funcții de nivel managerial și nu poate reprezenta în instanță societatea.
Recursul este nefondat și va
fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Activitatea desfășurată de
părți, ca asociați ai SC S.G. SRL a determinat neînțelegeri grave între
aceștia, ce au condus la adoptarea unor hotărâri A.G.A. de revocare din funcția
de președinte al consiliului de administrație al pârâtului, urmată de
instituirea sechestrului judiciar la data de 18 septembrie 2007 și numirea
acestuia administrator, sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale
societății.
Natura juridică a
instituției sechestrului judiciar a fost greșit înțeleasă de recurentă, care,
socotește că persoana împuternicită de instanță are numai paza și conservarea
bunurilor și nu ar putea sta în instanță ca reprezentat al societății.
Prevederile art. 600 C. proc.
civ., atribuie persoanei desemnată administrator sechestru toate actele de
conservare și administrare, dreptul de a încasa orice venituri și sume datorate
și de a plăti datorii cu caracter curent precum și cele constatate prin titluri
executorii și de a sta în judecată în numele părților litigante cu privire la
bunul pus sub sechestru, cu autorizarea instanței care l-a numit.
Sechestrul judiciar
constituie mijlocul procesual pus la îndemâna creditorului pentru a împiedica
orice act sau fapt de natură a lipsi de obiect o executare viitoare asupra
bunurilor indisponibilizate.
Sechestrul judiciar a fost
impus de instanță în considerarea pericolului ca bunurile sechestrate să nu mai
poată fi consemnate; iar în acest sens curtea de apel, judicios a considerat că
accesul în societate și la documentele acesteia ar lipsi de conținut,
sechestrul judiciar care ia din mâinile proprietarului administrarea și
păstrarea bunului pe care le transferă administratorului sechestru.
Este adevărat că orice
asociat are dreptul la informare să se asigure dacă mijloacele societății sunt
corect folosite, însă în situația de excepție impusă de instituirea unui
sechestru judiciar, administratorului sechestru îi revine obligația întocmirii
actelor de conservare și administrare, ca mandatar judiciar, căruia îi incumbă
responsabilitățile mandatului în plus de simpla pază și conservare a bunului.
Așa fiind, în temeiul
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va
respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 11/ A-C din 16
februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta SC G.P.I.C. SRL București împotriva deciziei nr.
11/ A-C din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 octombrie 2009.