ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.10.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2583/2009

HOTĂRÂRE
27.10.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2583/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului

de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC G.P.I.C. SRL a

chemat în judecată pe pârâtul I.N. și a solicitat obligarea pârâtului să

permită accesul la punctul de lucru al SC S.G. SRL, obligarea pârâtului să

predea documentele acelei societăți comerciale și la cheltuieli de judecată, motivând

că hotărârea A.G.A. pârâtul a fost revocat din funcția de președinte al

consiliului de administrație iar de la acea dată refuză să permită accesul la

punctul de lucru și nu predă actele firmei.

Tribunalul Comercial Argeș,

prin sentința nr. 765 din 6 octombrie 2008, a respins acțiunea, considerând că deși prin hotărârea A.G.A. din 8 august 2007 pârâtul a fost revocat din funcția

de președinte al consiliului de administrație, acesta a solicitat instanței

înființarea unui sechestru judiciar în vederea indisponibilizării bunurilor

aparținând SC S.G. SRL, iar prin încheierea din 26 septembrie 2007 s-a

încuviințat punerea sub sechestru judiciar, paza fiind atribuită pârâtului.

Curtea de Apel Pitești, prin

decizia nr. 11/ A-C din 16 februarie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.

Instanța de apel a reținut,

în esență, că numirea pârâtului administrator sechestru al bunurilor mobile și

imobile ale SC S.G. SRL, face ca administratorii societății să nu mai aibă

acces în incinta acesteia și nici la documente, scopul instituirii sechestrului

fiind păstrarea, paza și administrarea bunurilor aflate în litigiu.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta susține, dincolo

de prezentarea situației de fapt, că instanța de apel a interpretat greșit

dispozițiile ce reglementează regimul juridic al administratorului sechestru și

dreptul său de a avea acces la punctul de lucru și la documentele societății.

Societatea are obligația de a permite salariaților accesul la locurile de

muncă, iar asociatul nu-și poate aduce la îndeplinire atribuțiile ce-i revin,

fiind nejustificat blocată de asociatul minoritar. Calitatea de administrator

sechestru nu-i conferă pârâtului dreptul de a face acte de administrare ci

numai acte de conservare, neputând priva pe asociatul reclamant de a avea acces

în fostul sediu social.

Greșit instanța a interzis

dreptul de control pe care asociatul îl are la registrele contabile și

celelalte documente.

Reclamanta are dreptul la

toate documentele fiind interesat direct în controlul îndeplinirii obiectului

de activitate, astfel riscând prejudicierea prin posibilitatea sustragerii

documentelor financiar contabile, sumelor de bani sau modificării contractelor.

Mai susține recurenta că nu

poate fi primită interpretarea dată de instanța de apel potrivit căreia accesul

administratorilor în societate ar lipsi de eficiență sechestrul judiciar pentru

că de esența sechestrului este paza și conservarea unor bunuri individuale

determinate nu conducerea și controlul decizional al vieții unei entități

comerciale. Atribuțiile de conducere și decizie nu se raportează la bunurile

mobile și imobile ale societății ci la derularea unor contracte, evoluția

fluxului de numerar și strategii de dezvoltare. Un singur gestionar nu poate

exercita funcții de nivel managerial și nu poate reprezenta în instanță societatea.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru considerentele ce se vor expune:

Activitatea desfășurată de

părți, ca asociați ai SC S.G. SRL a determinat neînțelegeri grave între

aceștia, ce au condus la adoptarea unor hotărâri A.G.A. de revocare din funcția

de președinte al consiliului de administrație al pârâtului, urmată de

instituirea sechestrului judiciar la data de 18 septembrie 2007 și numirea

acestuia administrator, sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale

societății.

Natura juridică a

instituției sechestrului judiciar a fost greșit înțeleasă de recurentă, care,

socotește că persoana împuternicită de instanță are numai paza și conservarea

bunurilor și nu ar putea sta în instanță ca reprezentat al societății.

Prevederile art. 600 C. proc.

civ., atribuie persoanei desemnată administrator sechestru toate actele de

conservare și administrare, dreptul de a încasa orice venituri și sume datorate

și de a plăti datorii cu caracter curent precum și cele constatate prin titluri

executorii și de a sta în judecată în numele părților litigante cu privire la

bunul pus sub sechestru, cu autorizarea instanței care l-a numit.

Sechestrul judiciar

constituie mijlocul procesual pus la îndemâna creditorului pentru a împiedica

orice act sau fapt de natură a lipsi de obiect o executare viitoare asupra

bunurilor indisponibilizate.

Sechestrul judiciar a fost

impus de instanță în considerarea pericolului ca bunurile sechestrate să nu mai

poată fi consemnate; iar în acest sens curtea de apel, judicios a considerat că

accesul în societate și la documentele acesteia ar lipsi de conținut,

sechestrul judiciar care ia din mâinile proprietarului administrarea și

păstrarea bunului pe care le transferă administratorului sechestru.

Este adevărat că orice

asociat are dreptul la informare să se asigure dacă mijloacele societății sunt

corect folosite, însă în situația de excepție impusă de instituirea unui

sechestru judiciar, administratorului sechestru îi revine obligația întocmirii

actelor de conservare și administrare, ca mandatar judiciar, căruia îi incumbă

responsabilitățile mandatului în plus de simpla pază și conservare a bunului.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 11/ A-C din 16

februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC G.P.I.C. SRL București împotriva deciziei nr.

11/ A-C din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-30
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3151/2008
Împotriva deciziei nr. 130 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC S.C. SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitat
ÎCCJ 2010-05-04
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1525/2010
Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București la data de 11 aprilie 2008 reclamanta SC E. București SA a depus la Oficiul Registrului Comerțulu
ÎCCJ 2009-11-05
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3628/2009
e. Se consideră că este îndeplinită și condiția ca prin îndeplinirea defectuoasă a acestor atribuții de serviciu să se fi produs o vătămare a intereselor legale. Ce vătămare mai mare trebuia să se fi produs, decât distrugerea unor bunuri pr
ÎCCJ 2009-03-26
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1028/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 aprilie 2008 reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâții M.D. și SC T.P. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța s
ÎCCJ 2010-01-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 78/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3591 din 12 martie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, dată în urma declinării competenței di
Sursă