ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.06.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3262/2010

HOTĂRÂRE
18.06.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3262/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul M.A.P.D.R., suspendarea executării Ordinului nr. 2049/2009,

până la soluționarea fondului acțiunii în anularea Ordinului nr.

2177/2009 menționat și a concursului organizat de M.A.P.D.R. la 26

octombrie 2009 pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct al

A.P.I.A. Suceava.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că ocupă funcția de director

coordonator adjunct al A.P.I.A. Suceava, urmare a emiterii Ordinului nr. 1127/2009

de către pârâtul M.A.P.D.R. și a încheierii contractului de

management nr. 69 din 15 august 2009.

Prin Ordinul atacat i s-a acordat un

preaviz de 15 zile, la expirarea căruia urmează a înceta

aplicabilitatea Ordinului nr. 1127/2009 și a contractului de management.

A formulat plângere prealabilă

potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004 în care a detaliat considerentele

pentru care a apreciat nelegalitatea ordinului emis.

Reclamantul a arătat că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, respectiv cazul bine

justificat (pentru că nu există o clauză de reziliere a

contractului de management, lipsa unei cauze legale de încetare a contractului

de management, asimilat contractului de muncă, inexistența unui ordin

privind desființarea postului în cauză) dar și paguba

iminentă (demiterea reclamantului din funcția de director ar perturba

activitatea acestui serviciu public pentru că funcția nu poate fi

exercitată decât de persoane care să îndeplinească cerințe

minime privitoare la aptitudini manageriale, reclamantul trebuie să achite

rate aferente unui credit contractat).

fond.

Prin sentința nr. 193 din 23

octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea formulată de

reclamantul B.N. și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2049/2009

emis de M.A.P.D.R., până la pronunțarea instanței de fond

și a concursului organizat de M.A.P.D.R. pentru ocuparea postului de

director coordonator adjunct al A.P.I.A. Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Curtea

a reținut că deși postul ocupat de reclamant a fost

desființat potrivit art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, se organizează

un nou concurs pentru ocuparea acestui post, împrejurare ce creează o

îndoială serioasă în ceea ce privește desființarea

reală și efectivă a postului.

Mai mult, nu a fost făcuta

dovada existenței actului administrativ privind metodologia de concurs,

act administrativ ce urma a fi emis în termen de 45 de zile de la intrarea în

vigoare a O.U.G. nr. 105/2009, potrivit art. V alin. (6) din acest act

normativ.

S-a mai invocat și faptul

că potrivit art. VIII din O.U.G. nr. 105/2009, persoanele care ocupă

funcțiile prevăzute la art. III și art. IV alin. (3) își

păstrează statutul și celelalte drepturi prevăzute de lege,

iar contractele de management încheiate de acestea aflate în derulare își

produc efectele până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate

sau, după caz, până la data la care intervine un motiv legal de

încetare sau reziliere a acestora.

În ceea ce privește

condiția pagubei iminente, Curtea a apreciat că și această

condiție este îndeplinită, întrucât schimbarea frecventă,

fără motive justificate a managerilor acestor autorități

publice are un efect negativ asupra activității și

atribuțiilor autorităților care nu se mai bucură de un

management fundamentat, coordonat și de continuitate.

Împotriva sentinței nr. 193 din

23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs M.A.D.R., solicitând

admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței și trimiterea

spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, admiterea

recursului, modificarea sentinței și, pe fond, respingerea cererii ca

lipsită de obiect sau ca neîntemeiată.

Un prim motiv de recurs invocat,

care duce la nelegalitatea hotărârii atacate este acela că

instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 114

1

alin.

(3) C. proc. civ., care prevede că „în procesele urgente primul termen de

judecată va fi stabilit astfel încât, de la data primirii citației,

intimatul să aibă la dispoziție cel puțin 5 zile pentru

a-și pregăti apărarea”, or, M.A.P.D.R. a primit citația la

21 octombrie 2009, cu 2 zile înainte de termenul de judecată stabilit de

instanță, ceea ce face imposibilă pregătirea unei

apărări temeinice și au fost încălcate astfel dispozițiile

art. 6 din C.E.D.O., dar sunt incidente și dispozițiile art. 105 alin.

(2) C. proc. civ.

Alt motiv de recurs este cel

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pentru că instanța de

fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, iar soluția este contradictorie

pentru că în considerentele deciziei se fac referiri la suspendarea

Ordinului nr. 2177/2009, iar în dispoziție se trece un alt ordin (nr. 2049/2009).

Se critică soluția

instanței de fond pentru că cererea de suspendare trebuia

respinsă ca lipsită de obiect întrucât reclamantul

urmărește repunerea sa în funcția publică, ceea ce

echivalează cu o întoarcere a executării unui act deja epuizat.

În art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004

sunt fixate limitele și efectele pronunțării unei hotărâri

judecătorești date în aplicarea prevederilor art. 14 din același

act normativ, în sensul că suspendarea executării actului are ca

efect încetarea oricărei forme de executare până la expirarea

suspendării, respectiv se opresc pentru viitor, orice demersuri de punere

în aplicare a dispozițiilor date, iar în raport de aceste prevederi, se

apreciază că numai în ipoteza actelor cu executare succesivă se

poate pune problema unei suspendări a executării.

În ceea ce-l privește pe

reclamant, cum actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție, s-a

solicitat admiterea excepției lipsei de obiect a cererii de suspendare.

Este criticată și

soluția instanței de fond care a admis cererea de suspendare

deși nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Condiția „pagubei iminente” nu

este îndeplinită pentru că nu s-au indicat pagubele concrete

provocate de aplicarea actului administrativ.

Nici condiția „cazului bine

justificat” nu este îndeplinită în cauză pentru că instanța

de fond nu putea decât să procedeze la efectuarea unei cercetări

sumare a aparenței dreptului.

Se arată faptul că postul

de director coordonator adjunct, deținut de reclamant a fost

desființat prin ordonanță de urgență și nu din

inițiativa angajatorului care este M.A.P.D.R.

Pentru că, potrivit

dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009, funcțiile de conducere care

conferă calitatea de conducător, precum și adjuncții

acestora au fost desființate, s-a procedat la organizarea unui nou concurs

pentru ocuparea acestor funcții.

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente:

recurs care s-ar încadra în cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

susținerile recurentului sunt nefondate.

Potrivit acestui motiv de recurs,

hotărârea este nelegală când este dată de instanță cu

încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității art. 105 alin. (1) C. proc. civ., sancțiune care

intervine dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o

vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Vătămarea se

consideră că s-a produs prin înmânarea citației cu mai

puțin de 5 zile de termenul de judecată, nerespectându-se astfel

dispozițiile art. 114

1

alin. (3) C. proc. civ.

Însă, potrivit art. 89 alin.

(1) C. proc. civ., „citația, sub sancțiunea nulității, va

fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului

de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi și mai scurt,

după aprecierea instanței”.

Prin urmare, chiar Codul de

procedură civilă a instituit posibilitatea înmânării

citației cu mai puțin de 5 zile înainte de termenul de judecată,

dar numai în cazurile urgente.

Cum litigiul a avut ca obiect, în

fața instanței de fond, suspendarea executării unui act

administrativ, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar potrivit art. 14 alin.

(2) din același act normativ, cererea de suspendare se

soluționează de urgență și cu precădere, cu

citarea părților, înmânarea citației se putea face și cu

mai puțin de 5 zile înainte de termenul de judecată, astfel că

nu sunt incidente motivele de nulitate prevăzute de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

criticile ce vizează incidența art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pentru

că instanța de fond a dat ceea ce nu s-a cerut.

În considerente sentinței

atacate se fac referiri la Ordinul nr. 2177/2009 emis de M.A.P.D.R., dar

instanța de fond a dispus suspendarea Ordinului nr. 2049/2009 a

aceluiași minister, chiar dacă a admis cererea reclamantului B.N.,

iar Ordinul nr. 2049/2009 nu îl vizează pe acesta.

recurs privind soluția instanței de fond și respingerea cererii

de suspendare ca lipsită de obiect sunt nefondate, deoarece suspendarea

unui act administrativ, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, se

poate cere și se poate dispune după sesizarea, cu procedura

prealabilă, a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare.

Însă, legea nu face nicio

distincție între actele cu executare imediată sau actele cu executare

succesivă și, de aceea, suspendarea se poate cere ori de câte ori

este în discuție un act administrativ cu caracter unilateral.

Cererea de suspendare ar fi

rămas fără obiect numai dacă actul administrativ a

cărui anulare se solicită ar fi fost revocat de către

autoritatea publică emitentă sau ar fi fost anulat pe cale

judecătorească, dar din probele aflate la dosar nu s-a produs niciuna

dintre aceste situații.

Mai mult, chiar art. 14 alin. (7)

din Legea nr. 554/2004 a subliniat efectul pe care suspendarea executării

actului administrativ o are pentru că încetează orice formă de

executare, până la expirarea duratei suspendării.

Dacă s-ar accepta punctul de

vedere al recurentului s-ar ajunge la situația ca îl cazul funcțiilor

publice să nu mai fie aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004

numai pentru că actele administrative de revocare, eliberare din

funcție ar fi „cu executare imediată”.

În speță, nici nu suntem

în prezența unui asemenea act deoarece Ordinul nr. 2177/2009 al M.A.P.D.R.

a făcut referire la un preaviz de 15 zile lucrătoare, care se

acordă începând cu 12 octombrie 2009, cererea de suspendare a fost

depusă la 20 octombrie 2009, iar termenul de judecată și data

soluționării cauzei de către instanța de fond a fost 23

octombrie 2009, astfel că până la acea dată nu expirase nici

măcar durata preavizului și instanța de fond nu ar fi putut

soluționa cererea de suspendare prin respingerea ca rămasă

fără obiect pentru că actul ar fi fost executat.

vizează fondul cererii de suspendare sunt fondate.

Suspendarea actelor administrative

reprezintă o situație de excepție și ea se poate dispune

numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba

iminentă, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Legea contenciosului administrativ a

definit „cazul bine justificat”, în art. 2 alin. (1) lit. t), ca fiind

„împrejurările legate de starea de fapt care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ”.

Referitor la această

condiție trebuie amintit că O.U.G. nr. 105/2009, act normativ în baza

căruia a fost emis actul a cărui suspendare se solicită, a fost

declarată ca neconstituțională, dar și O.U.G. nr. 37/2009,

act normativ în baza căruia a fost numit reclamantul în funcția

publică și încheiat contractul de management, a fost declarat ca

neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257

din 7 octombrie 2009.

În privința efectelor

declarării ca neconstituționale a acestor acte normative, trebuie

amintite considerentele Deciziei nr. 414/2010 a Curții

Constituționale, decizie în care s-au declarat neconstituționale

și unele modificări ale Legii nr. 188/1999 și unde s-a precizat

că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are

ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora

(contracte de management, actele administrative date în aplicarea celor

două ordonanțe de urgență)”.

În privința condiției

„pagubei iminente”, legea contenciosului administrativ o definește, în art.

2 alin. (1) lit. ș), ca fiind prejudiciul material, viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu

public.

Pentru a se considera

îndeplinită această condiție nu se poate aprecia că

măsura eliberării din funcția de conducere, prin ea

însăși, duce la producerea unei pagube iminente.

Reclamantul a făcut referire la

drepturile salariale și cele adiacente de care ar fi lipsit, dar, în cazul

în care acțiunea în anulare a actului va fi admisă, această

problemă va putea fi analizată în cadrul acelui litigiu.

Trebuie arătat și faptul

că deși s-a cerut și suspendarea concursului pentru ocuparea

postului de director coordonator adjunct al A.P.I.A. Suceava, procedura

prealabilă adresată M.A.P.D.R. se referă numai la Ordinul nr. 2177/2009 emis de M.A.P.D.R. și nu și la concursul organizat de

aceeași autoritate pentru același post, dar instanța de fond nu

a analizat acest aspect.

Pentru că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în baza art. 312

recursul, va fi modificată sentința în sensul respingerii cererii de

suspendare ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de M.A.D.R.

împotriva sentinței nr. 193 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului B.N. ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3261/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.O.L.
ÎCCJ 2010-04-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2225/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 189 din 23 octombrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea form
ÎCCJ 2010-05-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 192 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contenci
ÎCCJ 2010-04-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1983/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 octombrie 2009 pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamantul D.O.L., a solicitat în temeiul art. 14 alin. (1) din L
ÎCCJ 2010-04-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2010
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 188 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.V.I. în contradictoriu cu M.A.P.
Sursă