ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3262/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3262/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Sesizarea instanței de fond.
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu
cu pârâtul M.A.P.D.R., suspendarea executării Ordinului nr. 2049/2009,
până la soluționarea fondului acțiunii în anularea Ordinului nr.
2177/2009 menționat și a concursului organizat de M.A.P.D.R. la 26
octombrie 2009 pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct al
A.P.I.A. Suceava.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că ocupă funcția de director
coordonator adjunct al A.P.I.A. Suceava, urmare a emiterii Ordinului nr. 1127/2009
de către pârâtul M.A.P.D.R. și a încheierii contractului de
management nr. 69 din 15 august 2009.
Prin Ordinul atacat i s-a acordat un
preaviz de 15 zile, la expirarea căruia urmează a înceta
aplicabilitatea Ordinului nr. 1127/2009 și a contractului de management.
A formulat plângere prealabilă
potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004 în care a detaliat considerentele
pentru care a apreciat nelegalitatea ordinului emis.
Reclamantul a arătat că
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004
pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, respectiv cazul bine
justificat (pentru că nu există o clauză de reziliere a
contractului de management, lipsa unei cauze legale de încetare a contractului
de management, asimilat contractului de muncă, inexistența unui ordin
privind desființarea postului în cauză) dar și paguba
iminentă (demiterea reclamantului din funcția de director ar perturba
activitatea acestui serviciu public pentru că funcția nu poate fi
exercitată decât de persoane care să îndeplinească cerințe
minime privitoare la aptitudini manageriale, reclamantul trebuie să achite
rate aferente unui credit contractat).
Soluția instanței de
fond.
Prin sentința nr. 193 din 23
octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea formulată de
reclamantul B.N. și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2049/2009
emis de M.A.P.D.R., până la pronunțarea instanței de fond
și a concursului organizat de M.A.P.D.R. pentru ocuparea postului de
director coordonator adjunct al A.P.I.A. Suceava.
Pentru a hotărî astfel, Curtea
a reținut că deși postul ocupat de reclamant a fost
desființat potrivit art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, se organizează
un nou concurs pentru ocuparea acestui post, împrejurare ce creează o
îndoială serioasă în ceea ce privește desființarea
reală și efectivă a postului.
Mai mult, nu a fost făcuta
dovada existenței actului administrativ privind metodologia de concurs,
act administrativ ce urma a fi emis în termen de 45 de zile de la intrarea în
vigoare a O.U.G. nr. 105/2009, potrivit art. V alin. (6) din acest act
normativ.
S-a mai invocat și faptul
că potrivit art. VIII din O.U.G. nr. 105/2009, persoanele care ocupă
funcțiile prevăzute la art. III și art. IV alin. (3) își
păstrează statutul și celelalte drepturi prevăzute de lege,
iar contractele de management încheiate de acestea aflate în derulare își
produc efectele până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate
sau, după caz, până la data la care intervine un motiv legal de
încetare sau reziliere a acestora.
În ceea ce privește
condiția pagubei iminente, Curtea a apreciat că și această
condiție este îndeplinită, întrucât schimbarea frecventă,
fără motive justificate a managerilor acestor autorități
publice are un efect negativ asupra activității și
atribuțiilor autorităților care nu se mai bucură de un
management fundamentat, coordonat și de continuitate.
Calea de atac exercitată.
Împotriva sentinței nr. 193 din
23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs M.A.D.R., solicitând
admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței și trimiterea
spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, admiterea
recursului, modificarea sentinței și, pe fond, respingerea cererii ca
lipsită de obiect sau ca neîntemeiată.
Un prim motiv de recurs invocat,
care duce la nelegalitatea hotărârii atacate este acela că
instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 114
1
alin.
(3) C. proc. civ., care prevede că „în procesele urgente primul termen de
judecată va fi stabilit astfel încât, de la data primirii citației,
intimatul să aibă la dispoziție cel puțin 5 zile pentru
a-și pregăti apărarea”, or, M.A.P.D.R. a primit citația la
21 octombrie 2009, cu 2 zile înainte de termenul de judecată stabilit de
instanță, ceea ce face imposibilă pregătirea unei
apărări temeinice și au fost încălcate astfel dispozițiile
art. 6 din C.E.D.O., dar sunt incidente și dispozițiile art. 105 alin.
(2) C. proc. civ.
Alt motiv de recurs este cel
prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pentru că instanța de
fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, iar soluția este contradictorie
pentru că în considerentele deciziei se fac referiri la suspendarea
Ordinului nr. 2177/2009, iar în dispoziție se trece un alt ordin (nr. 2049/2009).
Se critică soluția
instanței de fond pentru că cererea de suspendare trebuia
respinsă ca lipsită de obiect întrucât reclamantul
urmărește repunerea sa în funcția publică, ceea ce
echivalează cu o întoarcere a executării unui act deja epuizat.
În art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004
sunt fixate limitele și efectele pronunțării unei hotărâri
judecătorești date în aplicarea prevederilor art. 14 din același
act normativ, în sensul că suspendarea executării actului are ca
efect încetarea oricărei forme de executare până la expirarea
suspendării, respectiv se opresc pentru viitor, orice demersuri de punere
în aplicare a dispozițiilor date, iar în raport de aceste prevederi, se
apreciază că numai în ipoteza actelor cu executare succesivă se
poate pune problema unei suspendări a executării.
În ceea ce-l privește pe
reclamant, cum actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție, s-a
solicitat admiterea excepției lipsei de obiect a cererii de suspendare.
Este criticată și
soluția instanței de fond care a admis cererea de suspendare
deși nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din
Legea nr. 554/2004.
Condiția „pagubei iminente” nu
este îndeplinită pentru că nu s-au indicat pagubele concrete
provocate de aplicarea actului administrativ.
Nici condiția „cazului bine
justificat” nu este îndeplinită în cauză pentru că instanța
de fond nu putea decât să procedeze la efectuarea unei cercetări
sumare a aparenței dreptului.
Se arată faptul că postul
de director coordonator adjunct, deținut de reclamant a fost
desființat prin ordonanță de urgență și nu din
inițiativa angajatorului care este M.A.P.D.R.
Pentru că, potrivit
dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009, funcțiile de conducere care
conferă calitatea de conducător, precum și adjuncții
acestora au fost desființate, s-a procedat la organizarea unui nou concurs
pentru ocuparea acestor funcții.
Soluția instanței de recurs.
După examinarea motivelor de
recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va
admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente:
I. Referitor la primul motiv de
recurs care s-ar încadra în cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,
susținerile recurentului sunt nefondate.
Potrivit acestui motiv de recurs,
hotărârea este nelegală când este dată de instanță cu
încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea
nulității art. 105 alin. (1) C. proc. civ., sancțiune care
intervine dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o
vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Vătămarea se
consideră că s-a produs prin înmânarea citației cu mai
puțin de 5 zile de termenul de judecată, nerespectându-se astfel
dispozițiile art. 114
1
alin. (3) C. proc. civ.
Însă, potrivit art. 89 alin.
(1) C. proc. civ., „citația, sub sancțiunea nulității, va
fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului
de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi și mai scurt,
după aprecierea instanței”.
Prin urmare, chiar Codul de
procedură civilă a instituit posibilitatea înmânării
citației cu mai puțin de 5 zile înainte de termenul de judecată,
dar numai în cazurile urgente.
Cum litigiul a avut ca obiect, în
fața instanței de fond, suspendarea executării unui act
administrativ, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar potrivit art. 14 alin.
(2) din același act normativ, cererea de suspendare se
soluționează de urgență și cu precădere, cu
citarea părților, înmânarea citației se putea face și cu
mai puțin de 5 zile înainte de termenul de judecată, astfel că
nu sunt incidente motivele de nulitate prevăzute de art. 105 alin. (2) C.
proc. civ.
II. Însă vor fi reținute
criticile ce vizează incidența art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pentru
că instanța de fond a dat ceea ce nu s-a cerut.
În considerente sentinței
atacate se fac referiri la Ordinul nr. 2177/2009 emis de M.A.P.D.R., dar
instanța de fond a dispus suspendarea Ordinului nr. 2049/2009 a
aceluiași minister, chiar dacă a admis cererea reclamantului B.N.,
iar Ordinul nr. 2049/2009 nu îl vizează pe acesta.
III. Criticile din motivele de
recurs privind soluția instanței de fond și respingerea cererii
de suspendare ca lipsită de obiect sunt nefondate, deoarece suspendarea
unui act administrativ, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, se
poate cere și se poate dispune după sesizarea, cu procedura
prealabilă, a autorității publice care a emis actul sau a
autorității ierarhic superioare.
Însă, legea nu face nicio
distincție între actele cu executare imediată sau actele cu executare
succesivă și, de aceea, suspendarea se poate cere ori de câte ori
este în discuție un act administrativ cu caracter unilateral.
Cererea de suspendare ar fi
rămas fără obiect numai dacă actul administrativ a
cărui anulare se solicită ar fi fost revocat de către
autoritatea publică emitentă sau ar fi fost anulat pe cale
judecătorească, dar din probele aflate la dosar nu s-a produs niciuna
dintre aceste situații.
Mai mult, chiar art. 14 alin. (7)
din Legea nr. 554/2004 a subliniat efectul pe care suspendarea executării
actului administrativ o are pentru că încetează orice formă de
executare, până la expirarea duratei suspendării.
Dacă s-ar accepta punctul de
vedere al recurentului s-ar ajunge la situația ca îl cazul funcțiilor
publice să nu mai fie aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004
numai pentru că actele administrative de revocare, eliberare din
funcție ar fi „cu executare imediată”.
În speță, nici nu suntem
în prezența unui asemenea act deoarece Ordinul nr. 2177/2009 al M.A.P.D.R.
a făcut referire la un preaviz de 15 zile lucrătoare, care se
acordă începând cu 12 octombrie 2009, cererea de suspendare a fost
depusă la 20 octombrie 2009, iar termenul de judecată și data
soluționării cauzei de către instanța de fond a fost 23
octombrie 2009, astfel că până la acea dată nu expirase nici
măcar durata preavizului și instanța de fond nu ar fi putut
soluționa cererea de suspendare prin respingerea ca rămasă
fără obiect pentru că actul ar fi fost executat.
IV. Dar, motivele de recurs ce
vizează fondul cererii de suspendare sunt fondate.
Suspendarea actelor administrative
reprezintă o situație de excepție și ea se poate dispune
numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din
Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba
iminentă, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.
Legea contenciosului administrativ a
definit „cazul bine justificat”, în art. 2 alin. (1) lit. t), ca fiind
„împrejurările legate de starea de fapt care sunt de natură să
creeze o îndoială serioasă în privința legalității
actului administrativ”.
Referitor la această
condiție trebuie amintit că O.U.G. nr. 105/2009, act normativ în baza
căruia a fost emis actul a cărui suspendare se solicită, a fost
declarată ca neconstituțională, dar și O.U.G. nr. 37/2009,
act normativ în baza căruia a fost numit reclamantul în funcția
publică și încheiat contractul de management, a fost declarat ca
neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257
din 7 octombrie 2009.
În privința efectelor
declarării ca neconstituționale a acestor acte normative, trebuie
amintite considerentele Deciziei nr. 414/2010 a Curții
Constituționale, decizie în care s-au declarat neconstituționale
și unele modificări ale Legii nr. 188/1999 și unde s-a precizat
că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are
ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora
(contracte de management, actele administrative date în aplicarea celor
două ordonanțe de urgență)”.
În privința condiției
„pagubei iminente”, legea contenciosului administrativ o definește, în art.
2 alin. (1) lit. ș), ca fiind prejudiciul material, viitor și
previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a
funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu
public.
Pentru a se considera
îndeplinită această condiție nu se poate aprecia că
măsura eliberării din funcția de conducere, prin ea
însăși, duce la producerea unei pagube iminente.
Reclamantul a făcut referire la
drepturile salariale și cele adiacente de care ar fi lipsit, dar, în cazul
în care acțiunea în anulare a actului va fi admisă, această
problemă va putea fi analizată în cadrul acelui litigiu.
Trebuie arătat și faptul
că deși s-a cerut și suspendarea concursului pentru ocuparea
postului de director coordonator adjunct al A.P.I.A. Suceava, procedura
prealabilă adresată M.A.P.D.R. se referă numai la Ordinul nr. 2177/2009 emis de M.A.P.D.R. și nu și la concursul organizat de
aceeași autoritate pentru același post, dar instanța de fond nu
a analizat acest aspect.
Pentru că nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în baza art. 312
C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va fi admis
recursul, va fi modificată sentința în sensul respingerii cererii de
suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.A.D.R.
împotriva sentinței nr. 193 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și
fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului B.N. ca
neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.