ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 188 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.V.I. în contradictoriu cu M.A.P.D.R., în sensul că a fost suspendată executarea ordinului din 8 octombrie 2009 până la pronunțarea instanței de fond și a fost dispusă suspendarea concursului organizat de M.A.P.D.R. pentru ocuparea funcției de director coordonator din cadrul I.T.C.S.M.S. Suceava. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii privind suspendarea Ordinului din 8 octombrie 2009 și a concursului organizat de pârât pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct la I.C.T.S.M.S.

Suceava a reținut că reclamantul ocupă funcția de director coordonator în cadrul I.T.C.S.M.S. Suceava, fiind numit prin Ordinul din 28 mai 2009 emis de pârât. Urmare a emiterii ordinului de numire în funcție a fost încheiat contractul de management cu reclamantul. Instanța a reținut că prin ordinul atacat s-a acordat reclamantului un preaviz de 15 zile la expirarea căruia urma să înceteze aplicabilitatea Ordinului din 2009. Instanța de fond a reținut că în cauză există împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, menționând faptul că nu a fost făcută dovada existenței unui ordin cu privire la structura organizatorică, statele de funcții și numărul de posturi ce ar urma să fie desființate în temeiul O.U.G.

nr. 105/2009, precum și faptul că deși se susține că postul deținut de reclamant se desființează, autoritatea pârâtă deja organizează un nou concurs pentru ocuparea aceluiași post. Totodată, instanța a reținut că în cauză nu a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul de management și nici nu a fost făcută dovada unui caz de încetare sau reziliere a contractului. Cu privire la condiția pagubei iminente, instanța a reținut că este îndeplinită și această condiție, întrucât prin schimbarea frecventă și fără motiv justificat a managerilor autorităților publice se realizează o perturbare previzibilă gravă a funcționării acestei autorități, care nu se mai bucură de un management fundamentat, coordonat și de continuitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.A.P.D.R., criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Recurentul a indicat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. A criticat soluția pronunțată, în primul rând, pentru încălcarea formelor de procedură, norme prevăzute sub sancțiunea nulității, arătând că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 114 1 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, recurentul a arătat că a primit citația și copia acțiunii introductive cu două zile înainte de termenul de judecată stabilit la instanța de fond, iar cererea de amânare formulată de autoritate în vederea pregătirii apărărilor necesare în cauză a fost nesocotită de instanța de fond, care, cu încălcarea dispozițiilor legale, a procedat la judecarea cauzei.

Pe fondul cauzei recurentul a apreciat că cererea de suspendare formulată de reclamant este lipsită de obiect, arătând că reclamantul urmărește repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja. A precizat că specificul procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situații în care executarea este uno ictu sau dimpotrivă succesivă, ori problema unei suspendări a executării se poate pune numai în ipoteza actelor cu executare succesivă. Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea excepției lipsei de obiect, întrucât reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce ar echivala cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja și nu cu o suspendare a executării.

Recurentul a arătat că în mod greșit a apreciat instanța de fond ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, întrucât în cauză nu este îndeplinită nici condiția cazului bine justificat, dar nici cea privind paguba iminentă. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va casa hotărârea instanței de fond, cu trimitere spre rejudecare a cererii de suspendare instanței de fond, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sunt întemeiate criticile formulate de recurentă, întrucât instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile art. 114 1 alin. (3) C. proc. civ. și a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea acestor dispoziții. În conformitate cu dispozițiile art. 114 1 alin. (3) C. proc. civ. primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citației pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puțin 5 zile.

Cercetând lucrările din dosar, Înalta Curte a constatat că pârâtul M.A.P.D.R. a fost citat prin fax la data de 20 octombrie 2009 pentru termenul de judecată stabilit de instanță la data de 23 octombrie 2009, acesta fiind unicul termen al dosarului de fond. Înalta Curte a constatat că la data la care instanța a pronunțat hotărârea atacată, respectiv la data de 23 octombrie 2009, pârâtul formulase cerere de amânare, fila 48 dosar fond, depusă prin serviciul registratură la data de 22 octombrie 2009, prin care se solicita expres acordarea unui nou termen pentru pregătirea apărării și depunerea unei întâmpinări în cauză, însă instanța de fond a nesocotit cererea de amânare formulată, nepronunțându-se cu privire la aceasta și, neținând seama de cerere, a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea dispozițiilor art. 114 1 alin. (3) din C. proc.civ.

Înalta Curte are în vedere și practica constantă a acestei instanțe și constată că unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual este acela al contradictorialității, principiu ce constă în posibilitatea părților de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei și care își găsește reflectarea în prevederile care impun instanței obligația de a cita părțile pentru termenul de judecată fixat. Or, întotdeauna citarea părților se realizează cu respectarea dispozițiilor art. 86 alin. (1) C. proc. civ. prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia și, analizând actele din dosar, Înalta Curte constată că pârâtul a fost vătămat prin efectuarea unui act de procedură nelegal, urmat de soluționarea acțiunii introductive, fără a se lua în considerare cererea de amânare formulată în vederea efectuării de apărări.

Pentru aceste considerente, ținând seama de caracterul urgent al cauzei dar și de respectarea dreptului la un proces echitabil și al dreptului la apărare al părților, Înalta Curte va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare aceleași instanțe, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție ce guvernează materia contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de M.A.P.D.R. împotriva sentinței nr. 188 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, ecția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.