ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința nr.

188 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.V.I. în

contradictoriu cu M.A.P.D.R., în sensul că a fost suspendată executarea

ordinului din 8 octombrie 2009 până la pronunțarea instanței de fond și a fost

dispusă suspendarea concursului organizat de M.A.P.D.R. pentru ocuparea

funcției de director coordonator din cadrul I.T.C.S.M.S. Suceava.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii privind

suspendarea Ordinului din 8 octombrie 2009 și a concursului organizat de pârât

pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct la I.C.T.S.M.S.

Suceava a reținut că reclamantul ocupă funcția de director coordonator în

cadrul I.T.C.S.M.S. Suceava, fiind numit prin Ordinul din 28 mai 2009 emis de

pârât.

Urmare a emiterii

ordinului de numire în funcție a fost încheiat contractul de management cu

reclamantul.

Instanța a reținut că

prin ordinul atacat s-a acordat reclamantului un preaviz de 15 zile la

expirarea căruia urma să înceteze aplicabilitatea Ordinului din 2009.

Instanța de fond a reținut

că în cauză există împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra

legalității actului administrativ atacat, menționând faptul că nu a fost făcută

dovada existenței unui ordin cu privire la structura organizatorică, statele de

funcții și numărul de posturi ce ar urma să fie desființate în temeiul O.U.G. nr.

105/2009, precum și faptul că deși se susține că postul deținut de reclamant se

desființează, autoritatea pârâtă deja organizează un nou concurs pentru ocuparea

aceluiași post. Totodată, instanța a reținut că în cauză nu a expirat termenul

pentru care a fost încheiat contractul de management și nici nu a fost făcută

dovada unui caz de încetare sau reziliere a contractului.

Cu privire la condiția

pagubei iminente, instanța a reținut că este îndeplinită și această condiție,

întrucât prin schimbarea frecventă și fără motiv justificat a managerilor

autorităților publice se realizează o perturbare previzibilă gravă a

funcționării acestei autorități, care nu se mai bucură de un management

fundamentat, coordonat și de continuitate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs M.A.P.D.R., criticând sentința pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

Recurentul a indicat

ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

A criticat soluția

pronunțată, în primul rând, pentru încălcarea formelor de procedură, norme

prevăzute sub sancțiunea nulității, arătând că instanța de fond a nesocotit

dispozițiile art. 114

1

alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, recurentul a arătat

că a primit citația și copia acțiunii introductive cu două zile înainte de

termenul de judecată stabilit la instanța de fond, iar cererea de amânare

formulată de autoritate în vederea pregătirii apărărilor necesare în cauză a

fost nesocotită de instanța de fond, care, cu încălcarea dispozițiilor legale, a

procedat la judecarea cauzei.

Pe fondul cauzei

recurentul a apreciat că cererea de suspendare formulată de reclamant este

lipsită de obiect, arătând că reclamantul urmărește repunerea sa în funcția

publică deținută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării

unui act epuizat deja.

A precizat că

specificul procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor

sale, fiind posibile situații în care executarea este uno ictu sau dimpotrivă

succesivă, ori problema unei suspendări a executării se poate pune numai în

ipoteza actelor cu executare succesivă.

Pentru aceste

considerente, recurentul a solicitat admiterea excepției lipsei de obiect,

întrucât reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică

deținută anterior, ceea ce ar echivala cu o întoarcere a executării unui act

epuizat deja și nu cu o suspendare a executării.

Recurentul a arătat

că în mod greșit a apreciat instanța de fond ca fiind întrunite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, întrucât în cauză

nu este îndeplinită nici condiția cazului bine justificat, dar nici cea privind

paguba iminentă.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va casa

hotărârea instanței de fond, cu trimitere spre rejudecare a cererii de

suspendare instanței de fond, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sunt întemeiate criticile

formulate de recurentă, întrucât instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile

art. 114

1

alin. (3) C. proc. civ. și a procedat la judecarea cauzei

cu încălcarea acestor dispoziții.

În conformitate cu

dispozițiile art. 114

1

alin. (3) C. proc. civ. primul termen de

judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citației pârâtul să

aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în

procesele urgente, cel puțin 5 zile.

Cercetând lucrările

din dosar, Înalta Curte a constatat că pârâtul

M.A.P.D.R. a fost citat prin fax la

data de 20 octombrie 2009 pentru termenul de judecată stabilit de instanță la

data de 23 octombrie 2009, acesta fiind unicul termen al dosarului de fond.

Înalta Curte a

constatat că la data la care instanța a pronunțat hotărârea atacată, respectiv

la data de 23 octombrie 2009, pârâtul formulase cerere de amânare, fila 48 dosar

fond, depusă prin serviciul registratură la data de 22 octombrie 2009, prin

care se solicita expres acordarea unui nou termen pentru pregătirea apărării și

depunerea unei întâmpinări în cauză, însă instanța de fond a nesocotit cererea

de amânare formulată, nepronunțându-se cu privire la aceasta și, neținând seama

de cerere, a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea dispozițiilor art. 114

1

alin. (3) din C. proc.civ.

Înalta Curte are în

vedere și practica constantă a acestei instanțe și constată că unul dintre

principiile fundamentale ale dreptului procesual este acela al

contradictorialității, principiu ce constă în posibilitatea părților de a

discuta în contradictoriu toate elementele cauzei și care își găsește

reflectarea în prevederile care impun instanței obligația de a cita părțile pentru

termenul de judecată fixat.

Or, întotdeauna

citarea părților se realizează cu respectarea dispozițiilor art. 86 alin. (1) C.

proc. civ. prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al

acesteia și, analizând actele din dosar, Înalta Curte constată că pârâtul a

fost vătămat prin efectuarea unui act de procedură nelegal, urmat de

soluționarea acțiunii introductive, fără a se lua în considerare cererea de

amânare formulată în vederea efectuării de apărări.

Pentru aceste

considerente, ținând seama de caracterul urgent al cauzei dar și de respectarea

dreptului la un proces echitabil și al dreptului la apărare al părților, Înalta

Curte va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre

rejudecare aceleași instanțe, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție

ce guvernează materia contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul formulat de M.A.P.D.R.

împotriva sentinței nr. 188 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, ecția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2010.