ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1232/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 802 din 25 februarie 2009, a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată de reclamantele A. S.P.A. Italia, S.B. M.B.H. Austria,

E. București, A.S.F. S.P.A. Italia și J.V. A.S.E.S. București,

în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, având ca

obiect anularea deciziei din 20 ianuarie 2009 a autorității contractante,

prin care contractul de achiziție publică negociat a fost atribuit Asocierii

A.Z.V.I. V.I.M.A.C. și suspendarea executării deciziei până la soluționarea

irevocabilă a cererii.

Pentru a hotărî astfel instanța

a reținut că decizia contestată este rezultanta procedurii de atribuire,

prin licitație deschisă, demarată de pârât la data de 4

septembrie 2008, a contractului de achiziție publică având ca obiect Construcția

infrastructurii rutiere și feroviare de acces la podul peste Dunăre

de la Calafat – Vidin, prin publicarea anunțului de participare în Sistem

Electronic de Achiziție Publică (S.E.A.P.).

Instanța a mai reținut că,

potrivit procesului verbal de deschidere a ofertelor, din data de 7 noiembrie 2008,

niciunul din participanți, inclusiv reclamantele nu au înțeles să

depună vreo contestație referitor la prevederile documentației

de atribuire, în condițiile art. 272 alin. (1) din O.U.G. nr. 347/2006,

iar criticile de nelegalitate pe care reclamantele le aduc deciziei de

atribuire a contractului de achiziție publică, adoptată de

către minister în data de 20 octombrie 2009 sunt nefondate, reclamantele

neindicând normele de drept care au fost încălcate de către Ministerul

Transporturilor.

În ceea ce privește modificarea prin

actul adițional nr. 5, a criteriilor cuprinse la pct. 5.4.1 – Capacitate

tehnică și profesională, secțiunea B – Componenta

feroviară, s-a apreciat că este vorba de o completare adusă în

conformitate cu prevederile art. 35 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006.

S-a mai reținut de către instanța

de fond că răspunsul la clarificările solicitate se găsește

în clarificările nr. 5 publicate în S.E.A.P. la data de 20 octombrie 2008,

iar clarificarea nr. 9 a fost la rândul ei publicată în S.E.A.P. la data de

5 noiembrie 2008, deci anterior datei limită de depunere a ofertelor, 7

noiembrie 2008 și evident cu mult înainte de data reluării procedurii

prin negociere, 23 decembrie 2008, afirmațiile reclamantelor neverificându-se,

cu atât mai mult cu cât, procedura de negociere cu publicarea prealabilă a

unui anunț de participare presupune prezentarea unei noi oferte tehnice

și a unei noi propuneri financiare care să răspundă Documentației

de Atribuire, în condițiile în care demararea ei impune anularea procedurii

inițiale de licitație deschisă.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs reclamantele A. S.P.A. Italia, S.B. M.B.H. Austria, E.C. București,

A.S.F. S.P.A. Italia, constituite în Asocierea J.V. A.S.E.S. București.

Prin cererea de recurs întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., s-a arătat, în esență, că motivarea instanței

de fond este contradictorie și confuză ca efect al redactării cu

întârziere a hotărârii, judecătorul însușindu-și

afirmațiile pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

(M.T.I.) fără a cerceta și raporta analitic la obiectul litigios

textele legale considerate a fi incidente – art. 180, art. 181 din O.U.G. nr.

34/2006, și fără a observa de fapt incidența în cauză

a art. 190 alin. (3) din ordonanța de urgență precizată.

În opinia recurenților nemotivarea soluției

echivalează cu necercetarea fondului și se sancționează conform

art. 312 alin. (5) C. proc. civ. cu casarea sentinței și trimiterea

spre rejudecare pentru evocarea fondului.

În același timp, indicarea unor

texte legale fără incidență cu raportul juridic litigios

și total neanalizate la speță atrag, conform art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul

anulării deciziei de atribuire din 20 ianuarie 2008, pe baza argumentelor din

cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinare, Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii a răspuns punctual celor două

motive de recurs, concluzionând că susținerile făcute de

recurentele-reclamante nu pot conduce la schimbarea hotărârii Curții

de Apel București.

Asocierea A.Z.V.I. , reprezentantă

a asocierii constituite din societățile comerciale A.Z.V.I. S.A.

și VIMAC S.A. a formulat cerere de intervenție în interesul

intimatului-pârât M.T.I., justificându-și poziția de susținere a

apărărilor acestuia din urmă și nu în ultimul rând de a preveni

uzurparea dreptului legal dobândit, prin calitatea de titular al dreptului de a

implementa proiectul privind podul peste Dunăre Calafat-Vidin.

Prin încheierea de

ședință din 21 ianuarie 2010, Înalta Curte a încuviințat în

principiu această cerere de intervenție accesorie, în temeiul art. 52

alin. (1) raportat la art. 49 alin. (3) C. proc. civ., apreciind că

Asocierea A.Z.V.I. justifică interesul procesual întrucât este beneficiara

contractului de achiziție publică ce face obiectul prezentei cauze.

Examinând cauza prin prisma afirmațiilor

enunțate în cererea de recurs și în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține

că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței

atacate.

Susținerile

societăților recurente nu se subsumează unor critici concrete aduse

sentinței civile nr. 802 din 25 februarie 2008 și, în final, nu se subsumează

motivelor de nelegalitate indicate, respectiv, pct. 7 și 9 ale art. 304 C.

proc. civ.

Rolul instanței de control

judiciar este acela de a raporta considerentele hotărârii de fond la

situații de fapt și de drept rezultate din probatoriul administrat și

de a stabili în ce măsură argumentele avute în adoptarea unei

soluții își găsesc sau nu suport în actele dosarului, pornind

desigur de la criticile avute în vedere atunci când s-a exercitat această

cale extraordinară de atac a recursului.

Așa cum se poate lesne observa

din expunerea rezumativă a motivelor de recurs, recurentele își

exprimă nemulțumirea față de redactarea cu întârziere a

sentinței depunând în acest sens și o anexă privind sancționarea

disciplinară a judecătorului instanței de fond, afirmând că

rezultatul acestei atitudini constă în motivarea „contradictorie și confuză

a hotărârii.

Nu se explică în ce constau în

mod concret confuziile din raționamentul instanței fondului și

acestea nu se combat cu argumente de fapt sau legale, recurentele recurgând doar

la „citarea” unor pasaje din sentința atacată fără a demonstra

în ce măsură pretinsele greșeli de judecată ar avea o

înrâurire negativă asupra soluției finale.

Înalta Curte constată că în

abordarea primului motiv de nelegalitate invocat, pe de o parte sunt aduse în

discuție probleme care exced cauzei (redactarea cu întârziere și

Anexa I la recurs), iar pe de altă parte susținerile făcute sunt

nepertinente și neconcludente.

În privința necercetării și

neraportării analitice la obiectul pricinii a textelor legale aplicate de prima

instanță (cel de-al doilea motiv de recurs), Înalta Curte

constată că au fost respectate dispozițiile art. 261 alin. (1) C.

proc. civ., fiind prezentate în considerentele sentinței atât susținerile

părților cât și motivele de fapt și de drept care au format

convingerea că acțiunea nu este întemeiată.

De altfel, deși reproșează

instanței fondului faptul că și-a însușit punctul de vedere

al apărării, recurentele demonstrează ele însele

inconsecvență, opinând că se impune casarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare, dar în același timp că sunt incidente

dispozițiile art. 312 alin. (3) teza I pentru motivul de nelegalitate

prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., cu motivarea că Înalta

Curte urmează să aibă în vedere la admiterea cererii de anulare a

deciziei de atribuire din 20 ianuarie 2008 argumentele din acțiune.

Altfel spus, deși este nepermis

instanței de fond să își însușească argumentat punctul

de vedere al părții pârâte, este permis ca instanța de control judiciar

să își motiveze soluția prin simpla preluare a rațiunilor avute

în vedere de reclamante la promovarea acțiunii.

Aspectele punctate în cererea de

recurs și simpla indicare a unor prevederi din O.U.G. nr. 34/2006 (privind

atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de

concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii,

cu modificările ulterioare) nu sunt de natură a răsturna

soluția corectă a instanței fondului, aceasta fiind motivată

atât în fapt cât și în drept, astfel că recursul urmează a fi

respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Drept consecință, pentru aceleași

rațiuni, va fi admisă cererea de intervenție accesorie

formulată de Asocierea A.Z.V.I. menținându-se ca legală decizie

din 20 ianuarie 2009 prin care intimatul-pârât M.T.I. a atribuit acestei

interveniente contractul de achiziție publică „Construcția

infrastructurii rutiere și feroviare de acces la podul peste Dunăre

de la Calafat-Vidin”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de intervenție

accesorie formulată de Asociația A.Z.V.I.

Respinge recursul declarat de A.

S.P.A. Italia, S.B. M.B.H. Austria, E.C. București, A.S.F. S.P.A. Italia

și J.V. A.S.E.S. București împotriva sentinței civile nr. 802

din 25 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 martie 2010.