ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3868/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3868/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția primei
instanțe
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, contestatoarea SC W.S. SRL a chemat în judecată
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (C.N.A.D.N.R.)
- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, solicitând obligarea
autorității contractante să anuleze Actul nr. 8511 din 28 iunie 2010 și să
emită un act de adjudecare a ofertei în favoarea SC W.S. SRL.
Prin sentința civilă
nr. 3595 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială
a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin O.U.G. nr. 76/2010 de
modificare a O.U.G. nr. 34//2006 în vigoare la data sesizării instanței cu
prezenta acțiune, se prevede în art. 286 alin. (1) că procesele privind actele
autorităților contractante emise înainte de încheierea contractului se
soluționează în primă instanță de către Secția de contencios administrativ și
fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității
contractante. A mai reținut și că dispozițiile art. 256 alin. (2) din O.U.G.
nr. 34/2006 ce acordau competență exclusivă Curții de Apel București, secția contencios
administrativ și fiscal, în soluționarea contestațiilor privind procedurile de
atribuire ce vizau servicii și lucrări aferente infrastructurii de transport de
interes național s-au abrogat prin punctul 50 din O.U.G. nr. 76/2010.
Soluția celei de a
doua instanțe
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub același număr de dosar 9607/99/2010,
iar la termenul de judecată din 15 aprilie 2011 Tribunalul Iași a pus în
discuție excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei.
Prin Sentința nr. 577
din 15 aprilie 2011, Tribunalul Iași, secția comercială, contencios administrativ
și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială
de soluționare a acuzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Totodată, a constatat
ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru a
soluționa conflictul.
Tribunalul
Iași a reținut că la data promovării acțiunii, norma ce
reglementa competența
materială a instanței de prim grad abilitată a soluționa un litigiu de acest
gen era cea stipulată la art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma
actualizată până la data de 23 iunie 2009, iar dispoziția de abrogare prevăzută
de punctul 50 din O.U.G. nr. 76/2010 nu își produsese încă efectele, intrând în
vigoare la data de 5 iulie 2010. Constatând că cererea reclamantei a fost
depusă la oficiul poștal în ziua de 2 iulie 201, acesta fiind reperul
cronologic ce trebuie luat în considerare potrivit dispozițiilor art. 104 C.
proc. civ., Tribunalul Iași a apreciat că la data depunerii cererii la oficiul
poștal competența materială revenea Curții de Apel București, în conformitate
cu dispozițiile art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.
Soluția Înaltei
Curți
Analizând conflictul negativ
de competență dedus judecății, în raport de obiectul cauzei și de dispozițiile legale
incidente, Înalta Curte stabilește competența materială în favoarea tribunalului.
În cauză, este necontestat
că obiectul acțiunii îl formează cererea prin care societatea comercială
reclamantă a solicitat anularea actului administrativ de atribuire a Contractului
de lucrări „Restabilire pod DN 17 A km 0 +412 la Sadova” emis în procedura reglementată de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de
achiziție publică, a contractelor de succesiune de lucrări publice și a contractului
de concesiune de servicii, ceea ce reprezintă o lucrare aferentă
infrastructurii de interes național.
De asemenea, este
necontestat că potrivit art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma aflată
în vigoare la data de 23 iunie 2010, „prin excepție de la prevederile alin. (1),
litigiile privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii
de transport de interes național, așa cum este definită în legislația în
vigoare, sunt de competența exclusivă a Curții de Apel București”.
Este necontestat și
faptul că, dispozițiile art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 au fost abrogate
prin art. I pct. 50 din O.U.G. nr. 76/2010 care a fost publicată în M.Of. al
României , Partea I, nr. 453 din 2 iulie 2010.
În argumentarea soluției
sale, Tribunalul Iași a susținut că acțiunea fusese depusă la poștă la data de 2
iulie 2010, împrejurare necontestată, precum și că O.U.G. nr. 76/2010 a intrat
în vigoare la data de 5 iulie 2010, astfel încât sunt incidente dispozițiile art.
256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 care confereau Curții de Apel București o
competență exclusivă, concluzie care este greșită.
Într-adevăr, potrivit
art. II alin. (1) din O.U.G. nr. 76/2010, „procesele și cererile în materie de
achiziții publice aflate în curs de soluționare în fața instanțelor
judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență
continuă să se judece în condițiile și cu procedura prevăzute de legea în
vigoare la data la care au fost începute”.
În ceea ce privește data
intrării în vigoare a ordonanțelor la art. 115 alin. (5) din Constituție s-a statuat
că ordonanța de urgență intră în vigoare după depunerea sa pentru dezbatere la Camera
competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al
României, ceea ce, în cazul O.U.G. nr. 76/2010, s-a petrecut la data de 2 iulie
2010.
Deci, cu alte cuvinte
la data de 2 iulie 2010, când acțiunea fusese depusă la poștă, O.U.G. nr.
76/2010 intrase în vigoare, astfel încât dispozițiile art. 256 alin. (2) din O.U.G.
nr. 34/2006 nu mai erau aplicabile, fiind deja abrogate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC W.S. SRL Iași și intimata
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția
Regională de Drumuri și Poduri Iași, în favoarea Tribunalului Iași, secția de
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 iunie 2011.