ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3868/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contestatoarea SC W.S. SRL a chemat în judecată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (C.N.A.D.N.R.) - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, solicitând obligarea autorității contractante să anuleze Actul nr. 8511 din 28 iunie 2010 și să emită un act de adjudecare a ofertei în favoarea SC W.S. SRL. Prin sentința civilă nr. 3595 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin O.U.G. nr. 76/2010 de modificare a O.U.G. nr. 34//2006 în vigoare la data sesizării instanței cu prezenta acțiune, se prevede în art. 286 alin. (1) că procesele privind actele autorităților contractante emise înainte de încheierea contractului se soluționează în primă instanță de către Secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. A mai reținut și că dispozițiile art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 ce acordau competență exclusivă Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în soluționarea contestațiilor privind procedurile de atribuire ce vizau servicii și lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național s-au abrogat prin punctul 50 din O.U.G.

nr. 76/2010. 2. Soluția celei de a doua instanțe Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub același număr de dosar 9607/99/2010, iar la termenul de judecată din 15 aprilie 2011 Tribunalul Iași a pus în discuție excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei. Prin Sentința nr. 577 din 15 aprilie 2011, Tribunalul Iași, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială de soluționare a acuzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru a soluționa conflictul.

Tribunalul Iași a reținut că la data promovării acțiunii, norma ce reglementa competența materială a instanței de prim grad abilitată a soluționa un litigiu de acest gen era cea stipulată la art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma actualizată până la data de 23 iunie 2009, iar dispoziția de abrogare prevăzută de punctul 50 din O.U.G. nr. 76/2010 nu își produsese încă efectele, intrând în vigoare la data de 5 iulie 2010. Constatând că cererea reclamantei a fost depusă la oficiul poștal în ziua de 2 iulie 201, acesta fiind reperul cronologic ce trebuie luat în considerare potrivit dispozițiilor art. 104 C. proc. civ., Tribunalul Iași a apreciat că la data depunerii cererii la oficiul poștal competența materială revenea Curții de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 256 alin. (2) din O.U.G.

nr. 34/2006. 3. Soluția Înaltei Curți Analizând conflictul negativ de competență dedus judecății, în raport de obiectul cauzei și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte stabilește competența materială în favoarea tribunalului. În cauză, este necontestat că obiectul acțiunii îl formează cererea prin care societatea comercială reclamantă a solicitat anularea actului administrativ de atribuire a Contractului de lucrări „Restabilire pod DN 17 A km 0 +412 la Sadova” emis în procedura reglementată de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de succesiune de lucrări publice și a contractului de concesiune de servicii, ceea ce reprezintă o lucrare aferentă infrastructurii de interes național.

De asemenea, este necontestat că potrivit art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma aflată în vigoare la data de 23 iunie 2010, „prin excepție de la prevederile alin. (1), litigiile privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită în legislația în vigoare, sunt de competența exclusivă a Curții de Apel București”. Este necontestat și faptul că, dispozițiile art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 au fost abrogate prin art. I pct. 50 din O.U.G. nr. 76/2010 care a fost publicată în M.Of. al României , Partea I, nr. 453 din 2 iulie 2010. În argumentarea soluției sale, Tribunalul Iași a susținut că acțiunea fusese depusă la poștă la data de 2 iulie 2010, împrejurare necontestată, precum și că O.U.G.

nr. 76/2010 a intrat în vigoare la data de 5 iulie 2010, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 care confereau Curții de Apel București o competență exclusivă, concluzie care este greșită. Într-adevăr, potrivit art. II alin. (1) din O.U.G. nr. 76/2010, „procesele și cererile în materie de achiziții publice aflate în curs de soluționare în fața instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență continuă să se judece în condițiile și cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost începute”. În ceea ce privește data intrării în vigoare a ordonanțelor la art. 115 alin. (5) din Constituție s-a statuat că ordonanța de urgență intră în vigoare după depunerea sa pentru dezbatere la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, ceea ce, în cazul O.U.G.

nr. 76/2010, s-a petrecut la data de 2 iulie 2010. Deci, cu alte cuvinte la data de 2 iulie 2010, când acțiunea fusese depusă la poștă, O.U.G. nr. 76/2010 intrase în vigoare, astfel încât dispozițiile art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 nu mai erau aplicabile, fiind deja abrogate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC W.S. SRL Iași și intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2011.