ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 325/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2017, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. -Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 478,71 RON reprezentând daune interese potrivit clauzelor contractuale și a cheltuielilor de judecată reprezentate de contravaloarea taxei judiciare de timbru.

Prin sentința nr. 5414 din data de 27 septembrie 2017 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că pretențiile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată derivă din executarea Contractului de prestări servicii nr. x încheiat între reclamanta C.N.A.D.N.R. - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași și pârâta Asocierea S.C. A. S.R.L. Suceava și S.C. B. S.R.L. Bacău, contract de achiziție publică încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006.

Reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 1 alin. (2), (3) și 8 din O.U.G. nr. 84/2003 (în vigoare la data încheierii contractului), Tribunalul București a apreciat că subunitățile C.N.A.D.N.R. pot avea calitatea de autoritate contractantă, lipsa personalității juridice a acestora nelipsindu-le de capacitatea administrativă, respectiv de aptitudinea de a încheia contracte administrative în exercitarea serviciului public.

Acest aspect rezultă și din cuprinsul Contractului de prestări servicii nr. x, care este încheiat exclusiv de către subunitatea C.N.A.D.N.R., respectiv D.R.D.P. Iași, fiind semnat strict de reprezentanți ai acestei substructuri, precum și din faptul că la capitolul "părțile contractante" din cuprinsul contractului, este indicat sediul achizitorului ca fiind cel al D.R.D.P. Iași.

Prin sentința nr. 2006 din data de 17 noiembrie 2017 Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența teritorială de soluționare a cererii formulate de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul la instanța judecătorească ierarhic superioară, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, în speță, autoritatea contractantă este Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., întrucât din contractul de prestări servicii nr. x din 19 noiembrie 2014 rezultă că părțile contractante sunt: Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, în calitate de achizitor și S.C. A. S.R.L., în calitate de prestator .

Interpretarea art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 se face prin raportare exclusivă la sediul autorității contractante și nu al mandatarului acesteia. De asemenea, deși este adevărat că lipsa personalității juridice a subunităților din structura CNADNR nu le lipsește pe acestea de capacitatea administrativă, respectiv de aptitudinea de a încheia contracte administrative în exercitarea serviciului public în situația de față, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași nu a încheiat contractul în nume propriu ci, a avut calitatea de mandatar al autorității contractante.

Întrucât autoritatea contractantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. are sediul în București, Bd. x nr. 401 A și a înțeles să sesizeze instanța competentă în circumscripția căreia își are sediul, Tribunalul Iași a considerat că revine Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal competența teritorială de soluționare a cauzei, alegerea unui sediu la care să se comunice actele de procedură neputând constitui un argument în determinarea instanței competente. În același sens trebuie interpretată și inițiativa reclamantei care a înțeles să sesizeze Tribunalul București cu judecarea cauzei dar și poziția procesuală exprimată prin răspunsul la întâmpinare, prin care confirmă calitatea sa de "autoritate contractantă." .

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Compania Națională de Autostrăzi și Dumuri Naționale din România SA), prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 478,71 RON reprezentând daune interese, potrivit contractului de prestări servicii nr. x

Contractul sus-menționat este încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, act normativ care, în cuprinsul art. 286 alin. (1), statuează că "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante".

Chiar dacă în materia achizițiilor publice legislația a suferit modificări, iar actul normativ menționat este în prezent abrogat, conform dispozițiilor art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, "contractele de achiziție publică/acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce privește încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea acestora."

O dispoziție similară atributivă de competență se regăsește și în cuprinsul art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, toate aceste norme legale stabilind, așadar, o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la sediul autorității contractante.

Din examinarea contractului de prestări servicii nr. x depus în dosarul Tribunalului București începând cu fila 68, Înalta Curte constată că autoritate contractantă este Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., în prezent C.N.A.I.R., autoritate centrală cu sediul în București, iar Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași nu a încheiat contractul în nume propriu, ci în calitate de mandatar.

Această interpretare este confirmată de art. 2.1 lit. a) din contract, definit drept "actul juridic care reprezintă acordul de voință al celor două părți, încheiat între Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. în calitate de "Achizitor" și Asocierea S.C. A. S.R.L. Suceava și S.C. B. S.R.L. Bacău, reprezentată de S.C. A. S.R.L. în calitate de "Prestator", dar și de lit. e) a aceluiași articol, potrivit căreia Direcțiile regionale de drumuri și poduri sunt subunități fără personalitate juridică ale achizitorului.

Pentru considerentele expuse, reținând calitatea de parte și de autoritate contractantă a Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., fără a prezenta relevanță, sub aspectul analizat, sediul sau capacitatea administrativă a reprezentantului său, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2018.