ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 448/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 448/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin contestația formulată la data de 19

octombrie 2006, petentul D.G.N. solicitat anularea dispoziției nr. 2970 din 18

septembrie 2006 emisă de Municipiul Pitești prin care i-au fost acordate măsuri

reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 2.800 mp și

construcția demolată în suprafață de 169,5 mp, ambele situate în Pitești, imobile

ce au fost preluate de stat prin expropriere în anul 1966.

In motivarea contestației, s-a arătat că

suprafața de teren de 600 mp este comod și posibil de restituit în natură și că

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent se impune numai pentru

construcția demolată și restul terenului ocupat de blocurile de locuințe.

Prin sentința civilă nr. 153 din 28 mai

2007, Tribunalul Argeș a respins ca nefondată contestația formulată, așa cum a

fost precizată, împotriva dispoziției nr. 2970 din 18 septembrie 2006 emisă de

Primarul Municipiului Pitești.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că imobilul teren de 2.800 mp și construcția în suprafață de 169,5 mp

au aparținut autoarei intimatului-contestator și că acestea au fost expropriate

în anul 1966.

Expertiza topomegrafică efectuata în

cauză a identificat terenul în suprafață de 2.800 mp ce a format obiectul

notificării și a dreptului de proprietate al autoarei contestatorului,

precizând că terenul a fost afectat construcției blocului nr. 1.6, iar

suprafața de 828 mp este liberă, neafectată de construcții, fiind destinată

parcării complexului alimentar și reținuta în inventarul lucrărilor domeniului

public la poziția nr. 109.3, făcând parte dintr-o suprafață totală de 2.450 mp

afectată acestui scop.

S-a constatat că terenul este destinat

unui scop de utilitate publică și este menționat în inventarul domeniului

public al Municipiului Pitești, astfel că trecerea în proprietatea statului

prin expropriere a justificat titlul acestuia care a și executat lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea, încât nu puteau fi acordate decât măsuri

reparatorii prin echivalent.

Întrucât terenul este afectat unei

utilități publice și este trecut legal în domeniul public, instanța nu poate

scoate acest bun din categoria menționată, decât cu depășirea atribuțiilor cu

care a fost investită de lege.

S-a respins solicitarea contestatorului

privind acordarea de teren în compensare cu motivarea că părțile nu au

identificat terenuri care să fie acordate petentului prin această modalitate.

Împotriva hotărârii a formulat apel

contestatorul, Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 379/A din 29

octombrie 2007 admițând apelul și schimbând sentința în sensul admiterii

contestației și modificării parțiale a dispoziției primarului, dispunând

restituirea în natură a suprafeței de 828 mp, așa cum a fost identificat în

schița anexă la raportul de expertiză B.P., menținându-se celelalte mențiuni

ale dispoziției.

Împotriva deciziei, a formulat recurs

Municipiul Pitești prin care a susținut că instanța de apel a acordat

contestatorului o suprafață de teren mai mare decât cea solicitată prin

contestație, respectiv 600 mp și că în mod greșit s-a dispus măsura reparatorie

în natură, deoarece terenul este afectat de blocul 16, zona funcțională a

blocului, alei pietonale și parcarea ce deservește Complexul alimentar Craiovei,

astfel că nu este liber.

Înalta Carte de Casație și Justiție, prin

decizia civilă nr. 3214 din 21 mai 2008 a admis recursul declarat de pârât, a casat decizia și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului.

In considerentele deciziei de casare s-a

arătat că instanța de apel a dispus restituirea în natură către contestator a

suprafeței de 828 mp ce face parte dintr-o suprafață mai mare de 2.450 mp

cuprinsă în inventarul bunurilor domeniului public și pe care este amplasată o

parcare betonată ce deservește un complex alimentar, reținând printr-o

concluzie sintetică și fără suport probator că lucrările de amenajare a

lucrării au fost efectuate fără aprobările legale, ceea ce afectează aplicarea

corectă a dispozițiilor art. 11 alin. (3) coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a legii aprobate prin H.G.

nr. 250/2007.

S-a dispus a se verifica dacă terenul în

suprafață de 828 mp este afectat servituților legale și utilităților publice,

dacă lucrarea de parcare a fost executată în temeiul autorizațiilor legale de

amplasare și construire, precum și data edificării acestuia în raport de

detaliul de sistematizare și a inventarierii sale, integrată domeniului public,

inventar aprobat prin H.C.L. nr. 124 din 17 septembrie 1998.

S-a dispus totodată să se verifice dacă

lucrarea parcare aflată pe terenul în litigiu a fost inclusă în planul

lucrărilor de investiții de interes public, aprobat al localității, conform

art. 10 coroborat cu art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și dacă ea deservește

complexul alimentar, întrucât schița de plan nu evidențiază acest lucru.

Nelămurirea acestor aspecte, esențiale în

aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3), coroborat cu art. 10 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, s-a apreciat a echivala cu o nesoluționare pe fond a

apelului, astfel încât se justifică soluția casării deciziei cu trimitere spre

rejudecare.

In rejudecarea apelului s-au suplimentat

probatoriile conform îndrumărilor date prin decizia de casare, în sensul că s-a

completat raportul de expertiză tehnică judiciară de către același expert B.P.

și cu proba cu înscrisuri pentru determinarea dacă lucrările de amenajare a

parcării s-au efectuat cu aprobări legale, pentru determinarea datei edificării

în raport de detaliile de sistematizare și de inventariere a sa în domeniul

public.

Prin decizia civilă nr. 17/A din 26

ianuarie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze cu minori și

familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.G.N., împotriva

sentinței civile nr. 183 din 28 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, în

dosarul nr. 6981/109/2006 - sentință în rejudecare, după casare, întrucât fiind

Municipiul Pitești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că mobilul teren în suprafață de 2.800 mp ce a fost proprietatea

autorilor petentului, a fost expropriat în anul 1966, suprafața de 828 mp din

suprafața totala nu este afectată de construcții, însă are destinația de

parcare amenajată în fața complexului alimentar, fiind proiectată, așa cum se

arată prin adresa SC P. Argeș SA nr. 3103 din 22 decembrie 2008 (fila 56), în

cadrul proiectului „Blocuri zona intrare sud Pitești pr. 11579/1962".

Comanda de proiectare a fost înaintată de fosta întreprindere de Gospodărie

Comunală Argeș la Sfatul Popular Regional Argeș - D.S.A.P.C. Pitești, lucrările

fiind executate de Trustul Regional de Construcții Argeș pe baza unor

documentații elaborate în anul 1962, dar care au fost casate, având o vechime

de peste 30 ani.

De asemenea, Administrația Domeniului

Public Pitești prin adresa nr. 16914 din 26 noiembrie 2008, a arătat că

parcarea situată în fața Complexului alimentar din cartierul Craiovei a făcut

parte din sistematizarea zonei cu multă vreme înaintea anului 1989 și figurează

ca parcare aparținând domeniului public al Municipiului Pitești, fiind trecută

prin hotărârea Consiliului Local nr. 124 din 17 septembrie 1998, poziția 574,

ca parcare publică, aparținând domeniului public al municipiului.

Din coroborarea probei cu expertiză tehnică,

așa cum a fost completată în rejudecarea apelului cu proba cu înscrisuri, se

constată ca suprafața de teren pe care petentul o solicită a-i ii retrocedată

in natură, respectiv 828 mp, deși nu este afectată de construcții, intră sub

incidența dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Lucrarea

pentru care s-a dispus exproprierea, respectiv parcarea, ocupă funcțional

întregul teren afectat, astfel încât, nu este posibilă restituirea în natură.

Astfel, din proba cu expertiză tehnică

topometrica s-a constatat că porțiunea pe teren de 828 mp este ocupată de

această parcare, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă că aceasta

reprezintă o amenajare de utilitate publică în sensul prevederilor Legii nr. 213/1998,

dar și al art. 10 pct. 3 din normele metodologice de aplicare unitară a Legii

nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Sintagma „amenajări de utilitate publică”

are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice,

respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi

nevoile comunității, terenul în litigiu încadrându-se în această noțiune de

amenajări de utilitate publică.

Terenul este menționat în inventarul domeniului

public al Municipiului Pitești anterior apariției Legii nr. 10/2001, respectiv

din anul 1998 sub denumirea „Parcare complex alimentat la poziția 1093"

inclusă în suprafața de 2.450 mp conform constatărilor expertului (fila 58

dosar fond).

In consecință, nu se poate susține că

terenul expropriat a rămas în parte liber pe motiv că lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă doar parțial terenul, situație în care persoana

îndreptățită poate solicita restituirea în natură a părții de teren rămasă

liberă în condițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; această normă nu

are aplicabilitate în cauză, deoarece terenul expropriat este ocupat în

totalitate de lucrările pentru care a fost preluat de stat prin modalitatea

exproprierii, respectiv pentru parcare și a funcționat astfel de la data

edificării și până în prezent.

De asemenea, conform adresei emisă de SC A.C.

2000 (fila 54) pe terenul în litigiu este situată o conductă de canalizare

menajeră identificată în schița de plan anexată adresei, dar pentru care nu

există o documentație sau autorizație de construcție, fiind însă o dotare

tehnico-edilitară subterană ce intră în accepțiunea noțiunii de amenajare de

utilitate publică.

Cum din probele administrate rezultă că

parcarea amenajată pe terenul în suprafață de 828 mp a fost proiectată încă din

anul 1962, făcând parte integrantă din proiectul prin care a fost sistematizată

zona denumit „blocuri zona intrare sud Pitești", că a avut această

destinație de la acea dată și până în prezent fiind întreținută și refăcută de

organele administrației locale în anul 2005, cum această suprafață a fost

inclusă în domeniul public al municipiului încă din anul 1998, fiind transmisă

către Administrație Domeniului Public a parcărilor publice Pitești în vederea

administrării, întreținerii și reparării, rezultă că lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupa funcțional întregul teren afectat, astfel încât

măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent și pentru acest teren în

condițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamantul care a învederat următoarele motive de nelegalitate a deciziei

recurate:

În mod greșit instanța de apel a respins

apelul, deoarece nu s-au analizat probele administrate în cauză și anume:

adresa nr. 16914 din 26 noiembrie 2008 a Administrației Domeniului Public Pitești care menționează că singura operațiune executată de unitatea lor a

constat în așternerea unui covor asfaltat în luna iulie 2005. Astfel, suprafața

de 828 mp neocupată de construcția de blocuri a fost amenajată ca parcare după

ce el a solicitat retrocedarea.

Se susține că și din adresa nr. 3103/221/2008

eliberată de SC P. Argeș SA, împreună cu documentația plan de situație rezultă

că planurile au fost întocmite în 1962, anterior preluării terenului de la

autorul lor ce a avut loc în 1966; în zona parcării amenajate nu există nici

măcar rețele subterane, de termoficare, așa cum se menționează în adresa nr. 3143

din 19 ianuarie 2009 a SC T. SA Pitești; prin completarea raportului de

expertiză tehnică efectuată de expert P.B., s-a consemnat că prin restituirea

în natură a terenului solicitat de ei interesele acelui complex nu sunt

afectate.

Se solicită, în consecință, admiterea

recursului pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ. și pe fondul cauzei admiterea cererii de restituire a suprafeței

de teren de 828 mp, neafectată de construcția pentru care s-a dispus exproprierea.

Analizând sentința recurată prin prisma

motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

În mod corect Curtea de Apel Pitești prin

decizia civilă recurată, a respins recursul declarat împotriva sentinței civile

a Tribunalului Argeș.

Instanța de apel a interpretat și

aplicat în mod just dispozițiile legale incidente, respectiv art. 10 din Legea

nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

aprobate prin H.G. nr. 250/2007, nefiind incident motivul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod just s-a consemnat că suprafața de

teren pe care petentul o solicită a-i fi restituită în natură, intră sub

incidența art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece lucrarea pe care

s-a dispus exproprierea, respectiv parcare, ocupă funcțional întregul teren

afectat, astfel încât nu este posibilă restituirea în natură, că porțiunea de

teren de 828 mp e ocupată de parcare, iar din înscrisurile depuse la dosar

rezultă că aceasta reprezintă o amenajare publică în sensul Legii nr. 213/1998,

dar și al art. 10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii

nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007. Dispozițiile legale incidente au

fost interpretate în mod just în sensul că sintagma „amenajări de utilitate

publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități

publice, respectiv suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi

nevoile comunității, terenul în litigiu încadrându-se în noțiunea de amenajare

de utilitate publică.

Nici critica privind incidența motivului de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primită, deși

se invocă incidența acestui motiv, practic se susțin chestiuni de interpretare

date probelor ce constituie o chestiune de fapt ce nu justifică invocarea

motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății,

respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, se va

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr.

17/A din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești în baza art. 312 C. proc.

civ. se va menține sentința civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul D.G.N. împotriva deciziei civile nr. 17A din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

ianuarie 2010.