ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3201/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.C., prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC E.O.N.G. România SA să încheie cu reclamantul contract de furnizare a gazelor naturale la domiciliul său de drept din Iași, și să reia de urgență furnizarea gazelor naturale la această adresă. Prin sentința civilă nr. 2207/COM din 10 octombrie 2008 Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să încheie în beneficiul reclamantului contract de furnizare a gazelor naturale la domiciliul său din Iași, și să reia furnizarea gazelor naturale la această adresă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul are atributele posesiei și folosinței cu privire la imobilul din Iași, astfel încât are dreptul de a-i fi încheiat contract de furnizare gaze naturale pentru imobilul unde locuiește împreună cu familia. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 19 din 9 martie 2009, a admis apelul pârâtei SC E.O.N.G. România SA, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea reclamantului. În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 17 lit. e) din H.G.

nr. 1043/2004, pentru încheierea contractului de racordare solicitantul trebuie să depună anexat cererii, actul de proprietate sau documente justificative care atestă dreptul de folosință a terenului în care se realizează instalația de racordare, precum și acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate de racordare, iar în acest caz proprietatea imobilului aparține altei persoane fizice decât reclamantul P.C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.C., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Examinând recursul declarat împotriva deciziei nr. 19 din 9 martie 2009 sub aspectul regularității declarării acestuia, se constată că, eludând dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., recurenta nu a atașat dovada achitării taxei de timbru, conform legii, încălcând și prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar. Dând eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 instanța a citat recurenta cu mențiunea de a achita taxa judiciară în sumă de 4 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei (filele 7 și 29), însă acesta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței și nici nu a făcut cerere pentru reexaminarea taxei de timbru menționată. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, recursul reclamantului împotriva deciziei nr. 19 din 9 martie 2009 urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 19 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.