ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3201/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul P.C., prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, a solicitat ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligată pârâta SC E.O.N.G. România SA să încheie cu

reclamantul contract de furnizare a gazelor naturale la domiciliul său de drept

din Iași, și să reia de urgență furnizarea gazelor naturale la această adresă.

Prin sentința civilă nr. 2207/COM din 10

octombrie 2008 Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ,

a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată

de pârâtă, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să încheie în

beneficiul reclamantului contract de furnizare a gazelor naturale la domiciliul

său din Iași, și să reia furnizarea gazelor naturale la această adresă.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că reclamantul are atributele posesiei și folosinței

cu privire la imobilul din Iași, astfel încât are dreptul de a-i fi încheiat

contract de furnizare gaze naturale pentru imobilul unde locuiește împreună cu

familia.

Curtea de Apel Iași, secția comercială,

prin decizia nr. 19 din 9 martie 2009, a admis apelul pârâtei SC E.O.N.G.

România SA, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea

reclamantului.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că, potrivit art. 17 lit. e) din H.G. nr. 1043/2004,

pentru încheierea contractului de racordare solicitantul trebuie să depună

anexat cererii, actul de proprietate sau documente justificative care atestă

dreptul de folosință a terenului în care se realizează instalația de racordare,

precum și acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate de racordare,

iar în acest caz proprietatea imobilului aparține altei persoane fizice decât

reclamantul P.C.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul P.C., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc.

civ.

Examinând recursul declarat împotriva

deciziei nr. 19 din 9 martie 2009 sub aspectul regularității declarării

acestuia, se constată că, eludând dispozițiile art. 302

1

alin. (2)

C. proc. civ., recurenta nu a atașat dovada achitării taxei de timbru, conform

legii, încălcând și prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar.

Dând eficiență dispozițiilor art. 20

alin. (2) din Legea nr. 146/1997 instanța a citat recurenta cu mențiunea de a

achita taxa judiciară în sumă de 4 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15

lei (filele 7 și 29), însă acesta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor

instanței și nici nu a făcut cerere pentru reexaminarea taxei de timbru

menționată.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,

recursul reclamantului împotriva deciziei nr. 19 din 9 martie 2009 urmează a fi

anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul

P.C. împotriva deciziei nr. 19 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2009.