ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5061/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de

ședință din 21 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

a sesizat secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea

excepției de nelegalitate a art. 17 lit. i) din H.G. nr. 1043/2004, invocată de

apelanta reclamantă P.L. (fostă P.A.L.), în dosarul înregistrat la instanța de

trimitere din 2009, dispoziții în conformitatea căreia, pentru încheierea

contractului de racordare, solicitantul trebuie să depună, anexat cererii de

racordare proprietarului/proprietarilor instalației de utilizare a gazelor

naturale.

Susține autoarea excepției

că prevederile art. 17, lit. i) din H.G. nr. 1043/2004, încalcă prevederile

art. 480 din C. proc. civ., întrucât contravine dreptului de folosință al proprietății

comune.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3090

din 20 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 17 lit. i) din H.G. nr. 1043/2004, invocată de reclamanta P.L., în Dosarul

nr. 33759/3/2009, al secției comerciale, a aceleiași instanțe, în contradictoriu

cu pârâții SC D.S. SA, SC D.S.R. SRL și Guvernul Românei.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Conform O.G. nr. 60/2000

privind reglementarea activităților din sectorul gazelor naturale, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 463/2001, art. 22 alin. (2) și alin. (4), accesul la

sistemul de transport și la sistemele de distribuție a gazelor naturale se realizează

în regim reglementat, cu obligația transportului și/sau distribuitorului de a face

publice tarifele și/sau alte condiții și obligații privind accesul reglementat la

sistemele de transport și distribuție.

În contextul armonizării

legislației din România cu prevederile Directivei 2003/55/CE privind reglementările

comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale se impune reglementarea

accesului la rețelele de transport și de distribuție a gazelor naturale.

Racordarea solicitanților

la rețelele de transport și de distribuție, pe baza unor tarife prestabilite, este

o practică obișnuită în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană.

În baza atribuțiilor și

competențelor conferite prin O.G. nr. 41/2000, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 791/2001, Autoritatea Naționala de Reglementare în Domeniul Gazelor

Naturale, la propunerea operatorilor de transport și de distribuție a elaborat regulamentele

de acces la sistemul de transport și, respectiv, la sistemele de distribuție a gazelor

naturale.

În elaborarea regulamentelor

s-a avut în vedere asigurarea accesului nediscriminatoriu la sistemul de transport

și la sistemele de distribuție a gazelor naturale pentru toți solicitanții/utilizatorii,

printr-o abordare de detaliu a procesului de acordare a accesului.

În conformitate cu legislația

în vigoare, serviciul de distribuție este serviciu public de interes național. Sistemul

național de transport (S.N.T.) face parte din domeniul public al statului și este

de importanță strategică.

Având în vedere aceste

circumstanțe se impune ca reglementarea accesului la sistemul de transport și la

sistemele de distribuție să fie aprobată și aplicată unitar, la nivel național,

în baza unei hotărâri a Guvernului.

Regulamentele de acces

stabilesc condițiile de rezervare, de principiu, a unor capacități și de racordare

la sistemele de transport și de distribuție precum și tarifele aferente acestora.

Odată cu intrarea în vigoare

a hotărârii Guvernului se impune abrogarea H.G. nr. 538/1999 privind condițiile

de emitere a acordului de utilizare și consum a gazelor naturale, pentru a nu se

crea paralelisme legislative; de altfel, acest act normativ este căzut în desuetudine.

Realitățile economice de pe piața gazelor naturale sunt de fond altele decât cele

avute în vedere la data emiterii H.G. nr. 538/1999.

Prin aceste regulamente

este consfințită includerea în patrimoniul operatorului de transport/operatorului

de distribuție a instalațiilor de racordare, ceea ce conferă posibilitatea recunoașterii

costurilor operaționale pentru realizarea serviciului de transport și, respectiv,

de distribuție utilizând aceste bunuri.

Având în vedere că atât

activitatea de transport cât și cea de distribuție a gazelor naturale au caracter

de monopol natural, prin stabilirea unor tarife de racordare unitare, la un nivel

rezonabil, pe teritoriul României se realizează o protecție evidentă a consumatorilor

față de unele practici abuzive care au loc în prezent.

Refuzul accesului la sistemul

de transport/de distribuție este posibil numai în cazuri justificate, conform legii.

Încălcarea prevederilor

prezentelor regulamente atrage răspunderea contravențională. Constatarea și sancționarea

contravențiilor se va face prin agenții constatatori ai Autorității Naționale

de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale.

Concluzionează prima instanță,

în raport cu argumentele prezentate, că în vederea finalizării procesului de privatizare

în domeniul distribuției de gaze naturale s-a impus completarea legislației din

România, fiind necesară și oportună în acest sens aprobarea prin hotărâre de Guvern

a regulamentelor sus menționate.

Recursul

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta.

În motivarea cererii de

recurs, reclamanta P.L. a arătat în esență următoarele:

- Instanța de fond nu

a analizat observațiile și criticile reclamantei. Astfel reclamanta a criticat încălcarea

prin art. 17 din H.G. nr. 1043/2004 a art. 480 din C. civ., iar instanța vorbește

despre armonizarea tarifelor la gazele naturale, fără o examinare efectivă a argumentelor

reclamantei.

În fapt, a arătat recurenta

că a încheiat cu pârâta SC D.S. SA, contractul de furnizare a gazelor naturale pentru

imobilul situat în București, imobil proprietate comună a acesteia și a fostului

său soț P.A.A.

Ulterior după desfacerea

căsătoriei, fostul soț a solicitat abuziv rezilierea contractului încheiat de recurentă

în nume personal și în calitate de coproprietar al imobilului iar intimata, pârâtă

a reziliat unilateral contractul considerând că a fost întocmit eronat în absența

acordului fostului titular de contract, fostul soț.

- Arată recurenta că

art. 17 lit. i) din H.G. nr. 1043/2004 este dat cu încălcarea art. 480 din C. civ.,

întrucât se încalcă dreptul de folosință al proprietății comune, fiind afectat și

interesul minorei prin lipsirea de utilitățile necesare.

Se ignoră astfel și dreptul

de coproprietate asupra instalației de utilizare a gazelor naturale care o îndreptățește

să beneficieze ori de unul din cele două puncte de consum existente ori de altă

modalitate tehnică de furnizare de gaze.

- Se arată de asemenea

că art. 17 lit. i) din H.G. nr. 1043/2004 încalcă art. 44 din Constituția României

privind garantarea dreptului de proprietate și de asemenea încalcă art. 40 lit.

c) și lit. d) din Legea gazelor nr. 351/2005, furnizorul fiind obligat să asigure

continuitatea și siguranța în furnizarea gazelor naturale contractate.

Întâmpinarea

Pârâtul, intimat Secretariatul

General al Guvernului, a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat

respingerea acesteia ca neîntemeiată. Se arată că prin H.G. nr. 1043/2004 s-a urmărit

accesul nediscriminatoriu la sistemul de transport și la sistemele de distribuție

a gazelor naturale pentru toți solicitanții/utilizatorii.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Recursul nu este fondat.

Excepția de nelegalitate

invocată de recurentă și care urmează a fi analizată privește art. 17 lit. i) din

H.G. nr. 1043/2004 potrivit căruia „Pentru încheierea contractului de racordare,

solicitantul va depune anexat cererii de racordare următoarele documente:…i). Acordul

proprietarului/proprietarilor instalației de utilizare a gazelor naturale la care

se realizează racordarea, în cazul în care alimentarea obiectivului nu necesită

realizarea unui branșament, deoarece există posibilitatea tehnică de racordare la

o instalație de utilizare existentă”.

Din situația de fapt prezentată

de recurenta, reclamantă Înalta Curte reține că atunci aceasta era coproprietar,

în devălmășie, fiind căsătorită cu celălalt coproprietar P.A.A. pârâta intimată

a încheiat cu aceasta contractul de furnizare gaze naturale din 7 februarie 2008,

în virtutea dreptului său de administrare comună.

Această situație a fost

posibilă și pentru că exista deja o instalație de utilizare a gazelor naturale cu

două puncte de consum, instalație care are ca titular de contract pe fostul soț

P.A.A. Contractul de execuție fiind încheiat în timpul căsătoriei, acesta având

tot un drept de administrare și beneficiind de prezumție a mandatului tacit (art.

35 din C. fam.).

Având în vedere că după

desfacerea căsătoriei, recurenta, reclamantă a rămas cu fostul soț în coproprietate

asupra imobilului, pârâta-intimată a considerat incidente dispozițiile art. 17

alin. (1) lit. i) din H.G. nr. 1043/2004 și a reziliat unilateral contractul de

furnizare gaze naturale cu reclamanta pentru lipsa acordului coproprietarului fostului

soț.

Art. 480 din C. civ. prevede

„Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru

în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.

Art. 44 alin. (2) teza

I din Constituția României prevede „Proprietatea privată este garantată și ocrotită

în mod egal de lege, indiferent de titular”.

Prin coproprietatea ordinară

rezultată ca efect al desfacerii căsătoriei, regula consimțământului tacit care

funcționa în timpul căsătoriei se schimbă în consimțământ unanim al coproprietarilor

în ceea ce privește actele de orice fel cu privire la bun, fiecare coproprietar

are folosința bunului dar este obligat ca exercitarea acestei folosințe să nu aducă

atingere dreptului egal al celuilalt coproprietar.

Se apreciază că în cauză

nu sunt încălcate dispozițiile arătate mai sus, prevederile art. 17 alin. (1)

lit. i) din H.G. nr. 1043/2004, nu aduc atingere dreptului de proprietate așa cum

este analizat în speță. Având în vedere situația de fapt prezentată se reține că

nu prevederile atacate cu excepția de nelegalitate vatămă interesele recurentei/reclamante

ci mai exact modul de aplicare al acestora de către instituția pârâtă.

Astfel, constată Înalta

Curte că în cauză prin prisma și a prevederilor invocate a fi încălcate, instanța

fondului cauzei va analiza temeinicia/sau netemeinicia cererii reclamantei-recurente.

Analizarea dreptului de

coproprietate al celor două părți asupra imobilului din sector 1, este o problemă

de interpretare și de punere în aplicare a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit.

i) din H.G. nr. 1043/2004.

Faptul că fostul soț este

titular cont contract de execuție instalație de utilizare la data de 21

februarie 2005 (în timpul căsătoriei), îl plasează pe acesta în aceeași poziție

ca a reclamantei privind acordul celuilalt coproprietar, nefiind prezumat mandatul

tacit ca în timpul căsătoriei, în ceea ce privește chiar derularea acestui contract

sau a vreunui alt contract de furnizare gaze naturale pe numele său. Instituția

pârâtă nu poate considera în lipsa unei hotărâri judecătorești privind partajul

că fostul soț este proprietar absolut asupra instalațiilor de branșament a sumelor

de bani cheltuite în acest scop etc. și deci nu poate discrimina recurenta (cu atât

mai mult cu cât aceasta are în îngrijire un copil de 10 ani), trebuind să aplice

același regim și fostului soț. Însă toate acestea vor fi analizate de către instanța

care va cerceta temeinicia fondului cererii recurentei fiind așa cum s-a precizat

o argumentare care ține de punerea în aplicare a prevederilor legale atacate în

conformitate cu art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Art. 40 lit. c) și lit.

d) din Legea nr. 351/2004, face referire la consumatori situați în zonele în care

furnizorul deține și licența de distribuție a gazelor naturale ori intimata, pârâtă

SC D.S.R. SRL este doar distribuitor de gaze naturale, furnizor fiind o altă societate

SC G.D.F.S.E.R. SA.

Prin urmare aceste dispoziții

nu prezintă relevanță în soluționarea excepției de nelegalitate invocate însă

lit. d) privind continuitatea în furnizarea gazelor naturale poate fi avută în vedere

în soluționarea fondului (existând și reglementare europeană în acest sens).

Față de cele arătate mai

sus, considerând că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. i) din H.G. nr. 1043/2004

nu încalcă prevederile legale arătate mai sus și că ceea ce o vatămă pe recurentă

este modul de aplicare al acestor dispoziții legale, în conformitate cu prevederile

art. 304

1

raportat la art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta P.L.

împotriva sentinței nr. 3090 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2011.