ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 518/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 octombrie 2008, reclamantul V.V. a chemat în judecată C.N.C.D., solicitând anularea Hotărârii din 30 iulie 2008 prin care s-a decis neîntemeiat că refuzul avizării de acord acces la sistemul de distribuție a gazelor naturale, manifestat de SC D. SA, nu are caracter discriminator. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 2543 din 16 iunie 2009 prin care a respins acțiunea ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a sesizat instanța cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 alin. (9) din O.G.

nr. 137/2000 privind combaterea oricăror forme de discriminare. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul V.V., invocând nelegalitatea soluției, în raport de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora cererea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la comunicare ori, pentru motive temeinice, peste acest termen, dar nu mai târziu de un an. Examinând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, art. 11 din Legea nr. 554/2004, prevede termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual.

Dar, acest act normativ constituie legea cadru, cu caracter general în materia contenciosului administrativ, dispoziția privind termenul neaplicându-se în situația când legea specială conține alte prevederi, ce sunt derogatorii de la dreptul comun. Astfel, întrucât potrivit art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, hotărârea pronunțată de C.N.C.D. poate fi atacată direct la instanța de contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicare, în mod justificat s-a constatat tardivitatea acțiunii. Reclamantului i s-a comunicat hotărârea la 8 septembrie 2008, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 1 octombrie 2008, cu depășirea termenului legal. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul V.V. împotriva sentinței nr. 2543 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.