ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 518/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1

octombrie 2008, reclamantul V.V. a chemat în judecată C.N.C.D., solicitând

anularea Hotărârii din 30 iulie 2008 prin care s-a decis neîntemeiat că refuzul

avizării de acord acces la sistemul de distribuție a gazelor naturale,

manifestat de SC D. SA, nu are caracter discriminator.

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr.

2543 din 16 iunie 2009 prin care a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a sesizat instanța cu

depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 alin. (9)

din O.G. nr. 137/2000 privind combaterea oricăror forme de discriminare.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul V.V., invocând nelegalitatea soluției, în raport de

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

potrivit cărora cererea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la comunicare

ori, pentru motive temeinice, peste acest termen, dar nu mai târziu de un an.

Examinând cauza în

raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, art. 11 din Legea

nr. 554/2004, prevede termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită

anularea unui act administrativ individual. Dar, acest act normativ constituie

legea cadru, cu caracter general în materia contenciosului administrativ, dispoziția

privind termenul neaplicându-se în situația când legea specială conține alte

prevederi, ce sunt derogatorii de la dreptul comun.

Astfel, întrucât

potrivit art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, hotărârea pronunțată de C.N.C.D.

poate fi atacată direct la instanța de contencios administrativ în termen de 15

zile de la comunicare, în mod justificat s-a constatat tardivitatea acțiunii.

Reclamantului i s-a comunicat hotărârea la 8 septembrie 2008, iar cererea de

chemare în judecată a fost formulată la data de 1 octombrie 2008, cu depășirea

termenului legal.

Având în vedere cele

expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamantul V.V. împotriva sentinței nr. 2543 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2010.