ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5356/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 149 din 08 decembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA Mureș, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.

Mureș, prin care solicită anularea deciziilor nr. 57 din 30 iunie 2008 și nr. 1785 din 21 martie 2008, emise de pârâtă, și obligarea acesteia la calcularea accesoriilor stabilite în sarcina reclamantei prin decizia nr. 1785 din 21 martie 2008. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâtă, reținând, în esență, următoarele: Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul în care poate fi introdusă acțiunea în contencios este de 6 luni de la data comunicării actului atacat (în speță, decizia nr. 57/2008), acesta fiind un termen de prescripție, potrivit alin. ultim al art. 11 din lege. Pe de altă parte, arată prima instanță, potrivit art. 11 alin. (2), pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă și peste acest termen de prescripție de 6 luni, sub condiția existenței unor motive temeinice, acest termen fiind calificat de legiuitor ca fiind de decădere.

În aceste condiții, concluzionează instanța de fond, întrucât reclamanta nu a justificat existența vreunui motiv temeinic și, mai mult, nu a contestat depunerea acțiunii peste termenul de 6 luni, în înțelesul legii, este cert că acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din lege, acțiunea fiind apreciată ca tardiv formulată, în raport de data comunicării actului atacat – 11 iulie 2009 și cea a formulării acțiunii – 13 februarie 2009. Împotriva sentinței nr. 149 din 08 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamanta SC R. SA, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a învederat, prin motivele de recurs, că prin raportare la prevederile art. 218 C. proc. fisc., excepția invocată în cauză de către intimată este neîntemeiată deoarece în condițiile în care există un termen de prescripție de 6 luni, de la care curge de la anumite momente, dar și un termen maxim de un an de la data emiterii actului administrativ, ca termen de decădere înăuntrul căruia dreptul subiectiv civil există și nu este stins. În speță, s-a relevat, întreaga procedură și inclusiv ieșirea din reorganizare a reclamantei a fost tergiversată ca urmare a deciziilor emise de D.G.F.P. Mureș, recurenta așteptând recalcularea accesoriilor și emiterea unei decizii conform îndrumărilor A.N.A.F. Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de Ia data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz, (...) (5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere”. S-a probat, în cauză, că decizia nr. 57 din 30 iunie 2008 a D.G.F.P. Mureș a fost comunicată reclamantei SC R. SA Târgu Mureș la data de 11 iulie 2009 și că acțiunea în contencios administrativ prin care s-a solicitat anularea actului administrativ individual mai sus menționat a fost înregistrată la data de 13 februarie 2010, cu nerespectarea termenului de prescripție de 6 luni de la data comunicării actului ce face obiectul acțiunii.

Reclamanta nu a dovedit existența unor motive temeinice care să justifice formularea acțiunii în contencios administrativ după expirarea termenului de prescripție de 6 luni de la data comunicării actului administrativ atacat, astfel că în mod întemeiat instanța de fond a admis excepția tardivității invocată de pârâta D.G.F.P. Mureș și a respins ca tardiv introdusă acțiunea reclamantei SC R. SA Târgu Mureș. Așa fiind, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că hotărârea recurată este legală, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC R. SA Târgu Mureș împotriva sentinței nr. 149 din 08 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA Mureș împotriva sentinței nr. 149 din 08 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.