ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5341/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 505 din 27 ianuarie 2010, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins,

ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care solicită anularea

hotărârii nr. 645/2008 emisă de pârât.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că autoritatea pârâtă în mod corect

a respins ca tardivă plângerea formulată de reclamantă, având în vedere că aceasta

invoca fapte de discriminare petrecute în perioada 1945-1989, iar sesizarea s-a

făcut în anul 2008, deci cu mult după împlinirea termenului limită de 1 an de la

data săvârșirii faptelor sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea

lor, conform art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Împotriva sentinței civilă

nr. 505 din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamanta

B.V., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea

hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. S-a învederat,

prin motivele de recurs, că sentința atacată este nelegală, instanța interpretând

greșit actul juridic dedus judecății.

Recursul este nefondat.

În mod corect prima instanță,

prin sentința atacată, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, cu motivarea

că este legală soluția adoptată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării prin hotărârea nr. 645 din 02 decembrie 2008, de admitere a excepției

tardivității introducerii plângerii.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, persoana

care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării în termen de un de la data săvârșirii faptei sau de la data la care

putea să ia cunoștință de săvârșirea ei. Or, plângerea reclamantei B.V. a fost formulată

în cursul anului 2008 și prin aceasta au fost făcute referiri la acte sau fapte

de discriminare pretins săvârșite în perioada anilor 1945-1989, fiind astfel justificată

soluția dată prin hotărârea nr. 645 din 02 decembrie 2008 a Consiliului Național

de Combaterea Discriminării.

În aceste condiții, constatându-se

că este legală și temeinică hotărârea atacată și că este neîntemeiat motivul de

recurs invocat în cauză, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta B.V.

împotriva sentinței civile nr. 505 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta B.V. împotriva sentinței nr. 505 din 27 ianuarie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2010.