ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3504/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, reclamantul P.V.I., în

contradictoriu cu pârâta S.N.G.N.  R.G.Z. S.A. TG. MUREȘ, a solicitat instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- mutarea conductei

de apă îngropată fără autorizare legală în terenul proprietatea subsemnatului

reclamant din com. Sâncrai, și înscris în C.F. Nazna nr. 5051, nr. top 1424/1,

1425/1, 1426/1, 1427/1 pe traseul autorizat.

- stabilirea datei

limită de mutare la 1 mai 2008, după care să fie pasibilă de plata de

despăgubiri și obligarea la cheltuieli judiciare.

Prin încheierea nr. 7676

din 6 octombrie 2009 Î.C.C.J a admis cererea de strămutare formulată de pârâtă și

a dispus strămutarea judecății cauzei la Judecătoria Cluj Napoca, care prin sentința nr. 2671 din 25 februarie 2010, a admis excepția de necompetență invocată din oficiu, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Comercial Mureș.

Tribunalul Cluj, secția

civilă, prin decizia nr. 787/C din 17 iunie 2010 a admis recursul pârâtei, a modificat în parte sentința nr. 2671 din 25 februarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca în sensul că a declinat competența de soluționare în favoarea

Tribunalului Comercial Cluj, instanța evaluând normele de competență materială

din perspectiva efectelor cererii de strămutare.

Tribunalul Comercial

Cluj, prin sentința nr. 8304 din 6 decembrie 2010, a respins acțiunea reclamantului reținând în esență incidența dispozițiilor 86 și 90 din Legea

nr. 351 /2004 a gazelor în raport de situația de fapt relevată de probatoriul

administrat.

Apelul declarat de

reclamantul P.V.I. împotriva acestei din urmă sentințe a fost respins ca

nefondat de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

fiscal prin decizia nr. 74 din 2 mai 2011, instanța de control judiciar reținând,

în esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile

formulate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul P.V.I. solicitând:

-

în principal,

modificarea deciziei recurate în sensul desființării ei

și restituirea cauzei

în favoarea instanței de apel conform prevederilor art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

, coroborat cu art.

312

alin. (5) din același Cod.

-

în subsidiar desființarea primelor hotărâri și admiterea acțiunii precizate.

Recurentul

– reclamant își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de

art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ. și vizează, în esență, următoarele

aspecte;

1) În privința

solicitării principale din prezentul recurs, se precizează că premisa

principală a silogismului juridic supus judecății în dosarul de față îl

constituie ilegala introducere a conductei proprietatea pârâtei pe un teren

fost cooperativizat, aparținând mamei reclamantului și actualmente cu

proprietatea reconstituită în favoarea reclamantului în baza Legii nr. 18/1991,

din probatoriul administrat rezultând că pârâta nu a tăcut dovada respectării

dispozițiilor legale imperative cu privire la interzicerea executării lucrării

pe un teren cu destinație agricolă și fără proiect acreditat, recurentul

arătând că își menține și în prezent această motivare.

În opinia

recurentului instanța de apel nu a motivat contrariul iar tentativa de simplă

motivare cu fraza că „întregul probatoriu a relevat că s-a realizat lucrarea

conform proiectului” nu echivalează cu o motivare a înlăturării susținerilor sale.

Recurentul critică și

susținerea instanței de apel potrivit căreia terenul nu a fost scos din

circuitul civil, aceasta nefiind susținută în fapt și în drept.

Apreciază recurentul

că în aceste condiții, instanța de recurs nu are posibilitatea de a cenzura

vreo motivare reală, acest lucru echivalând, potrivit practicii judiciare

constante în materie, cu o nemotivare de natură a conduce la o casare cu o

trimitere spre rejudecare conform dispozițiilor procedurale menționate mai sus.

2.) În privința

petitului subsidiar al recursului, recurentul solicită instanței următoarele:

a.) să se ia în considerare

cele expuse la pct. 1 de mai sus;

b.) să se considere

că la cealaltă premisă majoră din raționamentul instanței cu privire la

sintagma ”Dreptul de proprietate al reclamantului nu poate fi exercitat decât

cu respectarea limitelor stabilite pentru acesta anterior, la data intrării în

patrimoniul reclamantului acestea erau deja determinate” intervin următoarele

corective extrem de importante:

- limitele să nu fi

fost cauzate prin culpa proprie a intimatului pârât care a încălcat dispoziții

legale imperative cu caracter prohibitiv (dezafectarea unei suprafețe agricole

fără a avea acreditarea legală cerută mereu de lege in acest sens și îngroparea

conductei de apă pe alt teren decât cel autorizat);

- terenul din

discuție să fi aparținut pârâtului sau vreunui antecesor al acestuia ori

domeniului public pe care trebuia să se execute lucrarea de înglobare a

conductei.

În final recurentul

precizează că, în opinia sa, nu se poate invoca justificat în apărare propria

culpă în exonerarea de răspundere pentru producerea prejudiciului și în

recunoașterea, fără vreo responsabilitate, a unor servituți gratuite sau a

altor beneficii legale consecutive propriului act prejudiciabil al intimatei

pârâte. Proprietatea a fost și trebuie ocrotită împotriva abuzurilor de natura

celor comise de pârâta intimată.

Înalta Curte,

verificând actele și lucrările cauzei, constată că recursul este timbrat

conform actului justificativ existent la fila 10 din dosar, împrejurare față de

care constată că excepția de netimbrare a rămas fără obiect.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate de recurentul –

reclamant, reține nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea

cuprinsă în art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de

nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C.

proc. civ.

Astfel, deși

recurenta își subsumează criticile dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.

proc. civ., trimiterea este pur formală întrucât acestea vizează istoricul

cauzei, atitudinea procesuală a părților, situații de fapt și administrarea

probatoriului, fără a fi susținute în drept prin indicarea aspectelor

divergente din motivarea instanței, respectiv normele de drept încălcate sau

greșit aplicate.

Așadar, simpla

prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurent, reiterarea unor

situații de fapt, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile

în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă

a controlului de legalitate al instanței de recurs.

De subliniat și

faptul că intimata – pârâtă, prin întâmpinare a remarcat absența motivelor de

nelegalitate, fără însă a formula în mod expres excepția nulității recursului

din această perspectivă.

În considerarea celor

ce preced, constatând că recurentul – pârât nu s-a conformat obligației

reglementată de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și

inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii privind recursul declarat de recurentul – reclamant P.V.I. împotriva

deciziei nr. 74 din 2 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 302

1

lit.

c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2011.