ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3392/2012

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 02 septembrie 2010, sub nr. 27721/211/2010, reclamanta SC L.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC G.A. SA, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 51.744,62 RON și a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză. În ședința publică din data de 02 noiembrie 2010, reclamanta, prin reprezentant, a arătat că Judecătoria Cluj-Napoca nu este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea, arătând că în mod eronat cererea a fost introdusa la instanța de la fostul sediu al pârâtei din Cluj-Napoca, actualul sediu al pârâtei fiind în București.

Reclamanta a invocat dispozițiile art. 11 alin. (1) C. proc. civ. susținând că, potrivit criteriilor arătate în acest articol, competența de soluționare a cauzei ar reveni, în toate cazurile, Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc. Cât privește dispozițiile art. 10 pct. 4 invocate de pârâtă acestea nu sunt aplicabile în cauză. Prin sentința civilă nr. 15168/2010 din 16 noiembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârâtă, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivarea hotărârii, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut, în esență, că reclamanta a sesizat-o ca instanță competentă de la sediul societății pârâte, reclamanta solicitând ulterior declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc, ca instanța competentă teritorial, potrivit celor trei criterii prevăzute de art. 11 alin. (1) C. proc. civ. Cum din modul de redactare a textului de lege anterior menționat, rezultă că nu este exclusă competența instanței de la domiciliul pârâtului, prevăzută de art. 5 C. proc. civ., în cauză, se poate vorbi de o competență teritorială alternativă. În cazul competenței teritoriale alternative, opțiunea dintre mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 12 C. proc.

civ., însă o dată exercitat acest drept, alegerea reclamantului este irevocabilă, acesta nemaiputând reveni asupra acesteia, competența teritorială fiind pe deplin stabilită. Sesizarea Judecătoriei Cluj-Napoca s-a datorat indicării eronate a sediul pârâtei ca fiind în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, sediul pârâtei fiind schimbat prin rezoluția nr. 4581 din 15 martie 2010 a Oficiului Național al Registrului Comerțului în Mun. București, sector 1, însă acest aspect, care trebuia cunoscut de reclamantă la data introducerii cererii (02 septembrie 2010), nu îi conferă acesteia dreptul de a solicita declinarea în favoarea unei alte instanțe, opțiunea reclamantei în sensul sesizării instanței de la sediul pârâtei fiind irevocabilă.

În consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de către pârâta SC G.A. SA, și, în raport de dispozițiile art. 5, art. 12 și art. 158 C. proc. civ., ținând cont de faptul că sediul pârâtei este situat în București, sector 1, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, a reținut, în esență, că nu este competentă să judece în niciuna dintre ipotezele prevăzute de lege, respectiv cele ale art. 5, art. 10 alin. (4), art. 11 C. proc. civ., art. 59 C. com., în cauză competența de soluționare a cauzei aparținând Judecătoriei Cluj-Napoca.

Din perspectiva dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., instanța a reținut că sediul pârâtei este în București, dar a arătat că potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, la data introducerii acțiunii, sediul acesteia era în Cluj-Napoca. Cât privește incidența dispozițiilor art. 12 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, potrivit acestui text legal, reclamantul are, la alegere, între instanțele deopotrivă competente și, prin urmare, o instanță necompetentă nu va putea emite o hotărâre valabilă. Astfel, prin sentința civilă nr. 1090/2012 din 26 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamanta SC L.C. SRL a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei SC G.A. SA plata indemnizației de asigurare în valoare de 51.744,62 RON, având în vedere că Ia data de 28 decembrie 2009 a avut loc un accident de circulație, în urma căruia autoturismul, proprietate a reclamantei, asigurat la societatea pârâtă, a fost avariat.

Potrivit art. 11 pct. 1-3 C. proc. civ., în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află: domiciliul asiguratului, bunurile asigurate, locul unde s-a produs accidental, iar conform art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Astfel, în materie de asigurare, reclamantul are opțiunea de a se adresa instanței de la domiciliul asiguratului, instanței în raza căreia se află bunurile asigurate sau instanței în circumscripția căreia s-a produs accidentul, nefiind însă exclusă nici competența instanței de la domiciliu pârâtului instituită de art. 5 C. proc. civ. Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată făcută, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, competența teritorială fiind pe deplin stabilită.

Înalta Curte constată că reclamanta a înțeles să sesizeze instanța competentă de la sediul societății pârâte, situație în raport cu care nu se poate opta pentru o altă instanță, față de dispozițiile art. 12 C. proc. civ. Este adevărat că prin acțiunea introductivă, reclamanta a indicat greșit că sediul pârâtei se află în Cluj-Napoca, dar este de necontestat că la momentul promovării cererii de chemare în judecată, sediul pârâtei se afla în București, sector 1, aspect ce rezultă din copia certificatului de înregistrare al pârâtei SC G.A. SA aflat la Dosar nr. 27721/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca. În consecință, având în vedere opțiunea reclamantei privind soluționarea cauzei la instanța de la sediul pârâtei, opțiune susținută de prevederile legale ale art. 5 C. proc.

civ. coroborat cu art. 12 C. proc. civ., și ținând cont că sediul pârâtei este în București, sector 1, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 1 București. În raport de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta SC L.C. SRL în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012.