ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2718/2016

Decizia nr. 2718/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.11.2013, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.N.T.G.N. B. Mediaș SA și Municipiul Bacău, anularea acordului de acces la sistemul de transport al gazelor naturale din 28 martie 2013 și suspendarea efectelor acestui act administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Cererea de suspendare a fost admisă prin încheierea de ședință nr. 1 din 7 ianuarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș.

La termenul de judecată din 21 ianuarie 2014, reclamanta a formulat cerere de modificare și completare a acțiunii, solicitând și anularea acordului de acces din 14 octombrie 2013 și, de asemenea, constatarea suspendării de drept a efectelor acestui acord de acces.

Prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2014, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii în anularea celui de-al doilea acord de acces pentru neîndeplinirea procedurii prealabile invocată de pârâtul Municipiul Bacău.

Prin încheierea de ședință din 20 mai 2014, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare la art. 1 alin. (1) teza I raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) teza I și lit. j), art. 8 alin. (1) și alin. (12) și art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 79 din 27 mai 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis acțiunea, precizată, a anulat acordul de acces la sistemul de transport al gazelor naturale din 28 martie 2013, precum și acordul de acces la sistemul de transport al gazelor naturale din 14 octombrie 2013, ambele emise de pârâta S.N.T.G.N. B. SA, și a obligat pârâta la plata sumei de 19,8 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

2.1. Recursul

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Municipiul Bacău, întemeiat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, rejudecând litigiul în fond, respingerea acțiunii, pe cale de excepție, fie ca inadmisibilă, fie ca lipsită de interes, sau, pe fond, ca neîntemeiată.

2.2. În argumentarea cererii de recurs, se invocă, în primul rând, respingerea greșită a excepțiilor de inadmisibilitate și prematuritate a acțiunii .

Recurentul consideră că excepțiile sunt întemeiate, în raport de dispozițiile art. 153 din Legea nr. 123/2012, care obligă reclamanta să urmeze procedura prealabilă administrativ-jurisdicțională și anume soluționarea în primă fază a diferendului de către o comisie de specialitate din cadrul A.N.R.E.

În al doilea rând, recurentul susține excepția lipsei de interes, avându-se în vedere că prin adresa din 25.09.2013 s-a adus la cunoștința reclamantei rezilierea de drept a contractelor de furnizare de gaze naturale încheiate.

Un alt motiv de recurs invocat de recurent este calificarea greșită a Municipiului Bacău ca nefiind client industrial nou, în baza art. 148 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 123/2012, iar înscrisurile depuse la dosar dovedesc cu certitudine calitatea de client industrial nou.

Recurentul invocă și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 148 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 123/2012, când, în realitate, teza legală incidentă în speță este cea prevăzută de lit. d) a aceluiași articol.

Acest aspect este confirmat, în opinia recurentului, chiar de A.N.R.E. prin adresa din 03.04.2014, în care se concluzionează că racordarea la sistemul național de transport al gazelor naturale se poate realiza doar dacă solicitantul se încadrează în una din categoriile menționate la art. 148 alin. (2) lit. d) sau lit. g) din Legea nr. 123/2012.

Faptul că recurentul a purtat corespondență atât cu C., cât și cu B., nu face decât să dovedească incidența principiului liberei concurențe între operatorii SNT și a utilizării eficiente a fondurilor.

Instanța de fond a reținut în mod greșit că C. putea asigura atât debitul, cât și presiunea solicitată, iar acordul de acces emis de B. este ulterior celui eliberat de C., conform actelor reprezentând Anexele nr. 9-18.

Mai mult, susține recurentul, faptul că A.N.R.E. a eliberat autorizația de înființare din 12.07.2013, nu face decât să confirme legalitatea acordurilor de acces contestate.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 19 mai 2016, completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat.

Prevederile art. 153 din Legea nr. 123/2012 se regăsesc în Capitolul VI denumit „Accesul și racordarea terților la rețea”, iar procedura administrativ-jurisdicțională care nu este obligatorie, ci facultativă, are în vedere refuzul de racordare sau refuzul de acces, care nu fac obiectul prezentului dosar.

Reclamanta a formulat acțiunea în condițiile impuse de prevederile Legii nr. 554/2004, modificată și completată, astfel încât în mod corect, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, reiterată în recurs ca o excepție de prematuritate a formulării acțiunii.

În cadrul Programului Operațional Sectorial Mediu 2007-2013 s-a desfășurat proiectul privind „Retehnologizarea sistemului de termoficare din Municipiul Bacău în vederea conformării la normele de protecție a mediului privind emisiile poluante în aer și pentru creșterea eficienței în alimentarea cu căldură urbană”, iar Municipiul Bacău are calitatea de beneficiar, deținător al Unității de Management a Proiectului.

CET SA Bacău a obținut, printr-un protocol încheiat la 31.08.2009, calitatea de operator, deținător al Unității de Implementare a Proiectului.

Avându-se în vedere că nu a fost reziliat/anulat contractul de concesionare încheiat între cele două entități, rezultă că și în prezent CET SA Bacău exploatează serviciul de producere, transport și distribuție a energiei termice și a bunurilor aferente, din municipiul Bacău.

Astfel, chiar dacă clientul aflat în portofoliul C. este CET SA Bacău și nu Municipiul Bacău, toate actele și acordurile emise s-au făcut în calitatea de concesionar al serviciului public, de la concedentul Municipiul Bacău.

Și în ipoteza în care acordurile de acces a căror anulare a dispus-o instanța de fond sunt emise pe numele Municipiului Bacău, terenurile pe care sunt amplasate investițiile aparțin recurentului, există avize date la solicitarea aceleiași entități, toate acestea nu dovedesc calitatea de client industrial nou, în sensul disp. art. 148 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 123/2012, cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului.

Era firesc ca recurentul să obțină acorduri/avize, etc. pe numele său, din moment ce este beneficiarul deținător al Unității de Management a Proiectului sus-amintit, calitate ce nu îl transformă într-un client industrial nou, în temeiul Legii nr. 123/2012.

Din actele dosarului nu rezultă că sunt îndeplinite prevederile art. 148 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 123/2012, conform cărora racordarea este permisă altor categorii de clienți dacă aceștia nu au soluție de alimentare din punctul de vedere al debitului orar solicitat, din sistemul de distribuție a gazelor naturale din zona delimitată concesionată unde urmează să fie realizată racordarea; lipsa soluției de alimentare din sistemul de distribuție este comunicată obligatoriu, în scris, de operatorul de distribuție și avizată de A.N.R.E.

Instanța de fond, în mod justificat, a analizat și acest temei de drept, în raport de motivele cererii reclamantului și anume, inexistența unei alternative în alimentarea cu gaze naturale de la un alt furnizor, deși C. SA a susținut în mod repetat că poate satisface alimentarea la parametrii stabiliți.

Soluția instanței de fond este corectă și din perspectiva constatării inexistenței unui document cerut de art. 148 alin. (2) lit. g) din lege, dar și de Regulamentul dat în aplicarea legii, din care să rezulte că titularul licenței - C. SA nu poate asigura debitul solicitat.

În fine, existența autorizației de înființare din 12.07.2013 emisă de A.N.R.E. pentru realizarea noii capacități energetice nu reprezintă o dovadă a calității recurentului de client industrial nou, reprezentând doar acceptul autorității pentru obiectiv și nu racordarea acestuia, astfel cum se solicită.

Nici adresa A.N.R.E. din 2.04.2014 nu confirmă susținerile recurentului, deoarece autoritatea nu și-a exprimat vreo opinie prin care să recunoască calitatea de client industrial nou, ci doar a enumerat dispozițiile legale incidente, apreciind că „racordarea la sistemul național de transport al gazelor naturale se poate realiza doar dacă solicitantul se încadrează în una din categoriile menționate” [în prezent art. 147 alin. (2) lit. d) și g) din Legea nr. 123/2012].

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Bacău, prin Primar, împotriva sentinței nr. 79 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.