ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1696/2013

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 8181/99/2010, reclamanta SC E. SRL a chemat în judecată pârâta SC E.G.D. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 120.500 RON, cu titlu de despăgubiri, rezultând din încălcarea de către acesta a obligațiilor contractuale asumate prin protocolul din 11 august 2003. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în cursul anilor 2002-2003, din fonduri exclusiv proprii, a realizat extinderea unei conducte de gaz pe o lungime de 12.450 mp, pe traseul Iași DN 24, cu ramificații ce asigurau alimentarea cu gaz metan și a satelor P., P.I. și B., valoarea totală a investiției ridicându-se la aproape 1.300.00 RON.

Prin sentința nr. 2936 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC E.G.D. SA. A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 120.500 RON, cu titlul de despăgubiri, și suma de 11.576,20 RON, cheltuieli de judecată. A fost debitată reclamanta cu suma de 620 RON, reprezentând diferență onorariu expert. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâta nu a respectat obligația prevăzută de pct. 5 lit. g) din Protocolul încheiat între părți, aprobând racordarea la rețeaua de distribuție a gazelor naturale a 24 de noi abonați, fără însă a solicita acordul și acceptul financiar al proprietarului.

S-a mai reținut că potrivit art. 3 pct. 9 din Legea nr. 351/2004, pârâtei, în calitate de consumator, îi revenea două obligații: de a obține acceptul proprietarului; de a despăgubi pe proprietar pentru partea ce îi revine din investiția făcută. Pârâta nu a respectat nici una dintre aceste obligații. În ceea ce privește cuantumul prejudiciului suferit de reclamantă, acesta a fost stabilit de expert prin împărțirea valorii investiției totale pentru rețeaua de 12.450 mp (1.297.200 RON) la numărul inițial de consumatori prevăzut pentru branșamentul la această rețea, rezultând o sumă de recuperat de la fiecare abonat de 4.989 RON. Împotriva sentinței nr. 2936 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Iași, a declarat apel SC E.G.D.

SA. Prin decizia nr. 86 din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost respins apelul. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Între părți s-a încheiat convenția denumită „Protocol de Atribuire în Folosință Gratuită" instalații, din 11 august 2008, prin care SC E. SRL, în calitate de proprietar, atribuia în folosință gratuită pârâtei SC D.G. SA Sucursala Iași, în calitate de distribuitor, rețeaua de distribuție a gazelor naturale în localitatea Iași, satele P. P.I., B., pe o lungime de 12.450 m.p., cu condiția obținerii de către SC D.G. SA E.G.D. SA. a acceptului financiar de la proprietarul investiției (art. 5 lit. g) din Protocol).

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că pârâta nu și-a respectat obligația prevăzută de pct. 5 lit. g) din protocol și, așa cum a reținut și prima instanță, în perioada anilor 2003-2010 a aprobat racordarea la rețeaua de distribuție a gazelor naturale a 24 de noi abonați, fără însă a solicita acordul financiar al reclamantei. Pârâta-apelantă nu a negat racordarea noilor consumatori la rețea, fără acceptul financiar al reclamantei, susținând că, în accepțiunea Legii 351/2004, nu mai era necesar acest accept, Legea nr. 351/2004 neprevăzând acceptul financiar. Or, art. 85 din Legea nr. 351/2004 prevede, în mod expres, că pentru realizarea serviciului de transport sau de distribuție, în cazul utilizării bunurilor proprietatea terților, concesionarul poate asigura accesul unor noi solicitanți (lit. g)), numai cu acceptul proprietarului și prezentarea acordului solicitantului de acces privind despăgubirea proprietarului.

Ca atare, rezultă, în mod neechivoc, că legiuitorul a prevăzut în mod expres dreptul proprietarului de a fi despăgubit de beneficiarii conductei de gaze naturale. Apelanta, în calitate de beneficiară a dreptului de folosință a conductei de gaz metan edificată de intimată, avea obligația de a-i îndruma pe cei 24 noi abonați către intimată în vederea obținerii acordului financiar, înainte de a elibera avizului tehnic de racordare la conducta de gaz proprietatea reclamantei. Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat 24 de branșamente, fie direct de la rețeaua principală, fie derivând din cele branșate inițial, toate branșamentele fiind făcute fără acceptul proprietarului rețelei. În acest mod, reclamantei-intimate i-a fost produsă o pagubă echivalentă cu cota parte a despăgubirilor la care ar fi fost îndreptățită, în raport de numărul de abonați, de capacitatea de deservire a conductei de gaz și de valoarea investiției.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului suferit de intimată a fost calculat de expert prin împărțirea valorii investiției totale pentru rețeaua de 12.450 metri la numărul inițial de consumatori prevăzut pentru branșamentul la această rețea, rezultând o sumă de recuperat de la fiecare abonat, de 4.989 RON. Datele tehnice ale fiecărei racordări în parte, fie că racordarea s-a făcut din conducta principală fie din conducta de extindere, nu prezintă relevanță juridică sub aspectul prejudiciului suferit de reclamanta-intimată. A mai reținut instanța de apel că apelanta nu a formulat nici o probă, nici în fața primei instanțe, nici în fața instanței de apel și că apelul este devolutiv numai în privința punctelor atacate cu apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă SC E.G.D. SA Târgu-Mureș, aducându-i următoarele critici: Hotărârea instanței de apel a fost dată cu greșita interpretare a dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 351/2004, instanța de apel neținând cont de faptul că cele două condiții prevăzute de acest articol nu sunt cumulative, ci alternative. Recurenta a apreciat că raționamentul instanței de apel este greșit, deoarece, ar însemna că orice persoană care beneficiază de accesul la serviciul public de distribuție gaze naturale ar trebui să achite o anumită sumă proprietarului unei conducte, chiar dacă racordarea acesteia s-a făcut printr-o altă conductă decât ce a proprietarului. În speța de față, nu s-a ținut cont de faptul că unii solicitanți, care nu s-au racordat direct în instalația reclamantei, au îndeplinit dispozițiile art. 85 din Legea gazelor, și au plătit sumele de bani celor la care au fost racordate instalațiile lor.

A fost criticat și faptul că instanța de apel a stabilit o cotă de participare greșită, neținându-se cont de faptul că reclamanta a mai primit sume de bai cu titlu de despăgubire de la alți solicitanți. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Hotărârea instanței de apel a fost dată cu corecta aplicare a dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 351/2004, în varianta consolidată în anul 2007. Potrivit alin. (1) lit. g) din acest articol, concesionarul putea să asigure accesul unor noi solicitanți la rețeaua de distribuție dacă se prezenta acceptul proprietarului conductei sau dacă se prezenta acordul scris, întocmit prin act autentic, al solicitantului, prin care se obliga să-l despăgubească pe proprietar pentru partea cei revenea din investiția făcută.

Este adevărat că această obligație este alternativă și nu cumulativă, însă, nu s-a făcut dovada faptul că persoanele care au fost ulterior racordate la această conductă au îndeplinit vreuna din aceste condiții, astfel încât, în mod corect, s-a constatat de către instanța de apel că pârâta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 5 lit. g) din Protocolul nr. 4226 din 11 august 2003 încheiat între cele două părți. Celelalte critici ale recurentei, vizează netemeinicia deciziei recurate, or, în calea de atac, extraordinară, a recursului, nu poate fi analizată decât legalitatea deciziei recurate, pct. 10 și 11 ale art. 304 fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.G.D. SA Târgu-Mureș împotriva deciziei nr. 86/2012 din 06 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 aprilie 2013.