ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1696/2013

Asupra

recursului de față;

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 8181/99/2010, reclamanta SC E.

SRL a chemat în judecată pârâta SC E.G.D. SA, solicitând obligarea acesteia la

plata sumei de 120.500 RON, cu titlu de despăgubiri, rezultând din încălcarea

de către acesta a obligațiilor contractuale asumate prin protocolul din 11 august

2003.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în cursul anilor 2002-2003, din fonduri exclusiv proprii,

a realizat extinderea unei conducte de gaz pe o lungime de 12.450 mp, pe traseul

Iași DN 24, cu ramificații ce asigurau alimentarea cu gaz metan și a satelor P.,

P.I. și B., valoarea totală a investiției ridicându-se la aproape 1.300.00 RON.

Prin sentința

nr. 2936 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Iași, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL, în contradictoriu

cu pârâta SC E.G.D. SA.

A fost obligată

pârâta să achite reclamantei suma de 120.500 RON, cu titlul de despăgubiri, și suma

de 11.576,20 RON, cheltuieli de judecată.

A fost debitată

reclamanta cu suma de 620 RON, reprezentând diferență onorariu expert.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut că pârâta nu a respectat obligația prevăzută de

pct. 5 lit. g) din Protocolul încheiat între părți, aprobând racordarea la rețeaua

de distribuție a gazelor naturale a 24 de noi abonați, fără însă a solicita acordul

și acceptul financiar al proprietarului.

S-a mai reținut

că potrivit art. 3 pct. 9 din Legea nr. 351/2004, pârâtei, în calitate de consumator,

îi revenea două obligații: de a obține acceptul proprietarului; de a despăgubi pe

proprietar pentru partea ce îi revine din investiția făcută.

Pârâta nu a respectat

nici una dintre aceste obligații.

În ceea ce privește

cuantumul prejudiciului suferit de reclamantă, acesta a fost stabilit de expert

prin împărțirea valorii investiției totale pentru rețeaua de 12.450 mp (1.297.200

RON) la numărul inițial de consumatori prevăzut pentru branșamentul la această rețea,

rezultând o sumă de recuperat de la fiecare abonat de 4.989 RON.

Împotriva sentinței

nr. 2936 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Iași, a declarat apel SC E.G.D.

SA.

Prin decizia

nr. 86 din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a fost respins apelul.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Între părți s-a

încheiat convenția denumită „Protocol de Atribuire în Folosință Gratuită" instalații,

din 11 august 2008, prin care SC E. SRL, în calitate de proprietar, atribuia în

folosință gratuită pârâtei SC D.G. SA Sucursala Iași, în calitate de distribuitor,

rețeaua de distribuție a gazelor naturale în localitatea Iași, satele P. P.I., B.,

pe o lungime de 12.450 m.p., cu condiția obținerii de către SC D.G. SA E.G.D.

SA. a acceptului financiar de la proprietarul investiției (art. 5 lit. g) din Protocol).

Din probatoriul

administrat în cauză, rezultă că pârâta nu și-a respectat obligația prevăzută de

pct. 5 lit. g) din protocol și, așa cum a reținut și prima instanță, în perioada

anilor 2003-2010 a aprobat racordarea la rețeaua de distribuție a gazelor naturale

a 24 de noi abonați, fără însă a solicita acordul financiar al reclamantei.

Pârâta-apelantă

nu a negat racordarea noilor consumatori la rețea, fără acceptul financiar al reclamantei,

susținând că, în accepțiunea Legii 351/2004, nu mai era necesar acest accept, Legea

nr. 351/2004 neprevăzând acceptul financiar.

Or, art. 85 din

Legea nr. 351/2004 prevede, în mod expres, că pentru realizarea serviciului de transport

sau de distribuție, în cazul utilizării bunurilor proprietatea terților, concesionarul

poate asigura accesul unor noi solicitanți (lit. g)), numai cu acceptul proprietarului

și prezentarea acordului solicitantului de acces privind despăgubirea proprietarului.

Ca atare, rezultă,

în mod neechivoc, că legiuitorul a prevăzut în mod expres dreptul proprietarului

de a fi despăgubit de beneficiarii conductei de gaze naturale.

Apelanta, în calitate

de beneficiară a dreptului de folosință a conductei de gaz metan edificată de intimată,

avea obligația de a-i îndruma pe cei 24 noi abonați către intimată în vederea obținerii

acordului financiar, înainte de a elibera avizului tehnic de racordare la conducta

de gaz proprietatea reclamantei.

Expertiza tehnică

efectuată în cauză a identificat 24 de branșamente, fie direct de la rețeaua principală,

fie derivând din cele branșate inițial, toate branșamentele fiind făcute fără acceptul

proprietarului rețelei.

În acest mod,

reclamantei-intimate i-a fost produsă o pagubă echivalentă cu cota parte a despăgubirilor

la care ar fi fost îndreptățită, în raport de numărul de abonați, de capacitatea

de deservire a conductei de gaz și de valoarea investiției.

În ceea ce privește

cuantumul prejudiciului suferit de intimată a fost calculat de expert prin împărțirea

valorii investiției totale pentru rețeaua de 12.450 metri la numărul inițial de

consumatori prevăzut pentru branșamentul la această rețea, rezultând o sumă de recuperat

de la fiecare abonat, de 4.989 RON.

Datele tehnice

ale fiecărei racordări în parte, fie că racordarea s-a făcut din conducta principală

fie din conducta de extindere, nu prezintă relevanță juridică sub aspectul prejudiciului

suferit de reclamanta-intimată.

A mai reținut

instanța de apel că apelanta nu a formulat nici o probă, nici în fața primei instanțe,

nici în fața instanței de apel și că apelul este devolutiv numai în privința punctelor

atacate cu apel.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă SC E.G.D. SA Târgu-Mureș, aducându-i

următoarele critici:

Hotărârea instanței

de apel a fost dată cu greșita interpretare a dispozițiilor art. 85 din Legea

nr. 351/2004, instanța de apel neținând cont de faptul că cele două condiții prevăzute

de acest articol nu sunt cumulative, ci alternative.

Recurenta a apreciat

că raționamentul instanței de apel este greșit, deoarece, ar însemna că orice persoană

care beneficiază de accesul la serviciul public de distribuție gaze naturale ar

trebui să achite o anumită sumă proprietarului unei conducte, chiar dacă racordarea

acesteia s-a făcut printr-o altă conductă decât ce a proprietarului.

În speța de față,

nu s-a ținut cont de faptul că unii solicitanți, care nu s-au racordat direct în

instalația reclamantei, au îndeplinit dispozițiile art. 85 din Legea gazelor, și

au plătit sumele de bani celor la care au fost racordate instalațiile lor.

A fost criticat

și faptul că instanța de apel a stabilit o cotă de participare greșită, neținându-se

cont de faptul că reclamanta a mai primit sume de bai cu titlu de despăgubire de

la alți solicitanți.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Hotărârea instanței

de apel a fost dată cu corecta aplicare a dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 351/2004,

în varianta consolidată în anul 2007.

Potrivit

alin. (1) lit. g) din acest articol, concesionarul putea să asigure accesul unor

noi solicitanți la rețeaua de distribuție dacă se prezenta acceptul proprietarului

conductei sau dacă se prezenta acordul scris, întocmit prin act autentic, al solicitantului,

prin care se obliga să-l despăgubească pe proprietar pentru partea cei revenea din

investiția făcută.

Este adevărat

că această obligație este alternativă și nu cumulativă, însă, nu s-a făcut dovada

faptul că persoanele care au fost ulterior racordate la această conductă au îndeplinit

vreuna din aceste condiții, astfel încât, în mod corect, s-a constatat de către

instanța de apel că pârâta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 5

lit. g) din Protocolul nr. 4226 din 11 august 2003 încheiat între cele două părți.

Celelalte critici

ale recurentei, vizează netemeinicia deciziei recurate, or, în calea de atac, extraordinară,

a recursului, nu poate fi analizată decât legalitatea deciziei recurate, pct. 10

și 11 ale art. 304 fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Având în vedere

cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC E.G.D. SA Târgu-Mureș împotriva deciziei nr. 86/2012 din 06

iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 18 aprilie 2013.