ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 705/2010

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1080 din 18 septembrie 2006, a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamanta H.S.N. împotriva deciziei nr. 424 din 7 decembrie 2004, în contradictoriu cu S.N.P.P. SA. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenurile revendicate de reclamantă se află în extravilan. Ele au fost deținute inițial de mai multe C.A.P.- uri de la care au fost expropriate, astfel că ele fac obiectul Legii nr. 18/1991, legea fondului funciar, și nu obiectul Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 172 din 5 martie 2009, a admis apelul declarat de reclamanta H.S.N., împotriva sentinței civile nr. 1080 din 18 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.N.P.P.

SA și pe cale de consecință: a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea; a anulat decizia nr. 424/2004 emisă de intimata S.N.P.P. SA.; a acordat reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 8624,28 mp situată în intravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit raportului de expertiză, din totalul suprafeței de teren solicitată doar suprafața de 8624,28 mp se află în intravilan. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta H.S.N., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc.

civ., deoarece: - Instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că în intravilan, potrivit sintagmei „ terenuri libere”, se află doar suprafața de 8624,28 mp, de vreme ce din probele existente la dosarul cauzei rezultă contrariu, în sensul că în zona intravilan se află o suprafață de teren cu mult mai mare, așa cum rezultă din raportul de expertiză și este liberă de orice sarcini. De asemenea, împotriva deciziei civile nr. 172 din 5 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs SC P. SA, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece : - Imobilul-teren, pretins a fi în intravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova și care a făcut obiectul notificării, se află în extravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova, așa cum rezultă din adresa nr. 811 din 8 iulie 2003 emisă de Primăria comunei Cărbunești, județul Prahova, și intră sub incidența Legii nr. 18/1991 și nu a Legii nr. 10/2001. - Față de faptul că reclamanta a solicitat alternativ și reparații echivalente, instanța de apel a greșit acordând reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 8624,28 mp situată în intravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova. - Expertul trebuia să identifice terenul în litigiu, notificat, și să aprecieze care este efectiv suprafața ocupată de SC P. SA București, și care teren se află în intravilan, sau în extravilan.

Din recursul declarat de reclamanta H.S.N., se rețin următoarele: Prin notificarea nr. 20 din 30 mai 2001, reclamanta H.S.N. a solicitat restituirea suprafeței de 11783 mp situată în intravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova. Instanța de apel, în mod judicios a dispus efectuarea unei expertize topografice care să identifice dacă terenul în litigiu se află în intravilanul sau extravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova, și dacă terenul este afectat de construcții s-au amenajări. Din totalul suprafeței de teren solicitată, s-a reținut faptul că doar suprafața de 8624,28 mp, se află în intravilan, și că de fapt terenul este ocupat cu diverse amenajări: conducte de alimentare cu combustibil, rezervoare, construcții cu diverse destinații etc. (raport de expertiză fila 74 – 76; 101-102 din dosarul de apel).

Prin urmare, susținerea reclamantei în sensul că suprafața de teren aflată în intravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova, este cu mult mai mare decât cea reținută de instanța de apel, nu poate fi reținută. Din recursul declarat de SC P. SA București, se rețin următoarele: Cum instanța de fond nu a clarificat situația regimului juridic a terenului în litigiu, instanța de apel a ordonat efectuarea unei expertize topografice care să identifice situarea terenului litigios, notificat, în intravilanul sau extravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova. Potrivit raportului de expertiză, din totalul suprafeței de teren solicitată de reclamantă doar suprafața de 8624,28 mp se află în intravilan (fila 74-76; 101-102 dosar apel), și că acest teren este ocupat cu diverse amenajări: conducte de alimentare cu combustibil, rezervoare, construcții cu diverse destinații etc. Prin urmare, instanța de apel în mod corect a anulat decizia nr. 424/2004 emisă de intimata S.N.P.P.

SA. și, pe cale de consecință, a acordat reclamantei măsuri în echivalent pentru suprafața de 8624 mp situată în intravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova, în condițiile Legii nr. 10/2001. Față de cele reținute, Înalta Curte va constata că motivele de recurs invocate nu pot fi reținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta H.S.N. și de pârâta SC P. SA București, împotriva deciziei nr. 172 din 5 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2010.