ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 705/2010

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința civilă nr. 1080 din 18 septembrie 2006, a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamanta H.S.N. împotriva deciziei nr. 424

din 7 decembrie 2004, în contradictoriu cu S.N.P.P. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că terenurile revendicate de reclamantă se află în extravilan.

Ele au fost deținute inițial de mai multe C.A.P.- uri de la care au fost

expropriate, astfel că ele fac obiectul Legii nr. 18/1991, legea fondului

funciar, și nu obiectul Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 172 din 5 martie 2009, a admis apelul declarat de reclamanta H.S.N., împotriva sentinței civile nr. 1080 din 18

septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în

contradictoriu cu intimata-pârâtă S.N.P.P. SA și pe cale de consecință: a

schimbat în tot sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea; a anulat

decizia nr. 424/2004 emisă de intimata S.N.P.P. SA.; a acordat reclamantei

măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 8624,28 mp situată în

intravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, potrivit raportului de expertiză, din totalul suprafeței de

teren solicitată doar suprafața de 8624,28 mp se află în intravilan.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs reclamanta H.S.N., criticând-o ca fiind nelegală,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanța de apel a reținut în mod

greșit faptul că în intravilan, potrivit sintagmei „ terenuri libere”, se află

doar suprafața de 8624,28 mp, de vreme ce din probele existente la dosarul

cauzei rezultă contrariu, în sensul că în zona intravilan se află o suprafață

de teren cu mult mai mare, așa cum rezultă din raportul de expertiză și este

liberă de orice sarcini.

De asemenea, împotriva deciziei

civile nr. 172 din 5 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, a declarat recurs SC P. SA, criticând-o ca fiind nelegală,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece :

- Imobilul-teren, pretins a fi în

intravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova și care a făcut obiectul

notificării, se află în extravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova, așa

cum rezultă din adresa nr. 811 din 8 iulie 2003 emisă de Primăria comunei

Cărbunești, județul Prahova, și intră sub incidența Legii nr. 18/1991 și nu a

Legii nr. 10/2001.

- Față de faptul că reclamanta a

solicitat alternativ și reparații echivalente, instanța de apel a greșit

acordând reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de

8624,28 mp situată în intravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova.

- Expertul trebuia să identifice

terenul în litigiu, notificat, și să aprecieze care este efectiv suprafața

ocupată de SC P. SA București, și care teren se află în intravilan, sau în

extravilan.

Din recursul declarat de reclamanta H.S.N.,

se rețin următoarele:

Prin notificarea nr. 20 din 30 mai

2001, reclamanta H.S.N. a solicitat restituirea suprafeței de 11783 mp situată

în intravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova.

Instanța de apel, în mod judicios a

dispus efectuarea unei expertize topografice care să identifice dacă terenul în

litigiu se află în intravilanul sau extravilanul comunei Cărbunești, județul

Prahova, și dacă terenul este afectat de construcții s-au amenajări.

Din totalul suprafeței de teren

solicitată, s-a reținut faptul că doar suprafața de 8624,28 mp, se află în

intravilan, și că de fapt terenul este ocupat cu diverse amenajări: conducte de

alimentare cu combustibil, rezervoare, construcții cu diverse destinații etc. (raport

de expertiză fila 74 – 76; 101-102 din dosarul de apel).

Prin urmare, susținerea reclamantei

în sensul că suprafața de teren aflată în intravilanul comunei Cărbunești,

județul Prahova, este cu mult mai mare decât cea reținută de instanța de apel,

nu poate fi reținută.

Din recursul declarat de SC P. SA

București, se rețin următoarele:

Cum instanța de fond nu a clarificat

situația regimului juridic a terenului în litigiu, instanța de apel a ordonat

efectuarea unei expertize topografice care să identifice situarea terenului

litigios, notificat, în intravilanul sau extravilanul comunei Cărbunești,

județul Prahova.

Potrivit raportului de expertiză,

din totalul suprafeței de teren solicitată de reclamantă doar suprafața de

8624,28 mp se află în intravilan (fila 74-76; 101-102 dosar apel), și că acest teren

este ocupat cu diverse amenajări: conducte de alimentare cu combustibil,

rezervoare, construcții cu diverse destinații etc.

Prin urmare, instanța de apel în mod

corect a anulat decizia nr. 424/2004 emisă de intimata S.N.P.P. SA. și, pe cale

de consecință, a acordat reclamantei măsuri în echivalent pentru suprafața de

8624 mp situată în intravilanul comunei Cărbunești, județul Prahova, în

condițiile Legii nr. 10/2001.

Față de cele reținute, Înalta Curte

va constata că motivele de recurs invocate nu pot fi reținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta H.S.N. și de pârâta SC P. SA București, împotriva deciziei nr. 172

din 5 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2010.