ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1832/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 21 iunie 2006 sub nr. 4329/180/2006 contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., împotriva executării silite inițiată prin somația de executare comunicată de intimată în baza biletului la ordin emis de SC S.G.I.

SRL București, în favoarea SC B. SA, în valoare de 900.000 dolari SUA, la data de 12 iunie 2006 și scadent la 12 iunie 1997. În motivarea contestației la executare formulată, contestatoarea a invocat excepția privind lipsa unui titlu executoriu valabil aflat în posesia creditoarei, excepția lipsei dovezilor privind posesia valabilă a biletului la ordin, excepția nulității actelor de executare având în vedere lipsa prezentării la plată a biletului la ordin și decăderea din termenul de prezentare, excepția prescripției obligației de plată a biletului la ordin, excepția inexistenței unei obligații valabile în sarcina S.I.F.

MOLDOVA SA decurgând din lipsa unei obligații valabile în sarcina fostului FPP II Moldova și din lipsa unui mandat valabil al persoanelor care au semnat biletul la ordin la rubrica avalizat, lipsa semnăturii reprezentantului legal al societății contestatoare, lipsa procurii, excepția privind nulitatea operațiunii de transfer a obligației de plată, excepția privind reaua credință a B. și apoi a A.V.A.S. care au acționat cu știință în paguba debitorului, aspecte ce rezultă din lipsa unui raport fundamental valabil și din încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale în vigoare.

Ulterior, contestatoarea a precizat cererea, susținând că în cauză nu există contract de credit, astfel încât nu este vorba despre creanțe neperformante, fiind competentă judecătoria în soluționarea contestației, precum și faptul că biletul la ordin nu a fost învestit cu formulă executorie, astfel încât nu poate fi pus în executare silită, nu s-a respectat procedura specială a executării cambiale, în sensul că nu s-a transmis debitorului cambial o somație întocmită de executorul judecătoresc, și nu s-a respectat principiul executării individuale a obligațiilor cambiale, pentru fiecare titlu cambial în parte. S-a mai învederat, că față de dispozițiile speciale ale art. 94 din Legea nr. 58/1934, s-a împlinit termenul special de prescripție extinctivă, care curge de la data scadenței.

În fond după casare, având în vedere indicațiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 460 din 17 februarie 2009 potrivit cărora O.U.G. nr. 51/1998 ca lege specială, nu puteau deroga de la legea specială a executării cambiale – Legea nr. 58/1934 decât în baza unei dispoziții exprese, prin sentința nr. 91 din 3 iunie 2009 instanța de fond a admis contestația la executare, a admis excepția prescripției invocată de contestatoare și a constatat ca fiind prescris dreptul la executare silită în baza biletului la ordin emis la data de 12 iunie 1996, cesionat intimatei prin contractul de cesiune nr. 096445 din 24 iunie 1999 și pe cale de consecință a anulat toate formele de executare.

În motivarea soluției instanța de fond a reținut că potrivit art. 63 din Legea nr. 58/1934, dispoziții ce se aplică și biletului la ordin, neplata la scadență a sumei prevăzute în titlu deschide posesorului acestuia dreptul la acțiunile directe sau executarea nemijlocită a titlului. Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, deși suntem în cadrul unei contestații la executare, formulată în baza O.U.G. nr. 51/1998, sunt aplicabile prevederile speciale din Legea nr. 58/1934 referitoare la prescrierea dreptului la acțiunile directe ori executarea nemijlocită în termen de 3 ani de la data scadenței. În speță, biletul la ordin devenea scadent la data de 12 iunie 1997, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 12 iunie 2000. Se reține că posesorul inițial al biletului la ordin – B. SA a pornit o executare silită, fiind emisă somația de executare nr. 20521 din 5 august 1997 (fila 173 din dosarul Judecătoriei Bacău).

Împotriva acestei executări S.I.F. MOLDOVA SA a formulat opoziție, ce a făcut obiectul dosarului nr. 14.077/1997 al Judecătoriei sectorului 3 București (fila 175 din dosarul Judecătoriei Bacău). Soluția pronunțată în acest dosar a fost aceea de respingere a opoziției ca neîntemeiate, soluție menținută în recurs, prin respingerea căii de atac prin decizia nr. 10 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 4796/2003. Se reține că în nici un moment nu s-a dispus suspendarea executării pe parcursul soluționării opoziției formulate împotriva executării declanșate de B. SA. În consecință, chiar dacă era formulată opoziția, în lipsa unei dispoziții exprese a instanței de judecată care să vizeze suspendarea executării aceasta a continuat pe tot parcursul judecării cauzei.

Deci, nu sunt întrunite condițiile unei suspendări a cursului prescripției, executarea continuând, așa cum s-a menționat, pe tot parcursul soluționării opoziției formulate de S.I.F. MOLDOVA SA. Se mai reține că potrivit art. 18 din Decretul nr. 197/1958, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Or, așa cum s-a reținut, opoziția formulată de S.I.F. MOLDOVA SA împotriva executării silite declanșate de B. SA a fost respinsă, nefiind, deci, așa cum susține intimata, în prezența unui caz de întrerupere a cursului prescripției, astfel încât va fi înlăturată apărarea intimatei pe acest aspect. Din actele dosarului nu a rezultat că B. SA a continuat executarea silită, nefiind probată existența unor acte de executare împotriva S.I.F.

MOLDOVA SA, după momentul emiterii somației de executare nr. 20521 din 5 august 1997, astfel încât la momentul începerii noii executări silite de către intimata A.V.A.S., termenul de prescripție de 3 ani era împlinit, prin raportare și la dispozițiile art. 389 C. proc. civ., care menționează că dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricăruia cât de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept. În consecință, nu poate fi reținută susținerea intimatei în sensul neîmplinirii termenului de prescripție la momentul declanșării noii executări silite, motivat de faptul că executarea inițială nu a fost suspendată, dar creditorul nu a insistat în continuarea executării, precum și de faptul că opoziția formulată de S.I.F.

MOLDOVA SA împotriva acestei prime executări a fost respinsă, neputând constitui motiv de întrerupere a cursului prescripției, astfel cum prevede art. 18 din Decretul nr. 167/1958. Cu petiția înregistrată la data de 23 iulie 2009 A.V.A.S. a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că în cauză nu s-a împlinit termenul special de prescripție de 3 ani prevăzut de Legea nr. 58/1934 a cambiei și biletului la ordin întrucât există acte de executare silită care întrerup cursul termenului de prescripție conform art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958. Anterior cesiunii de creanță, s-a declanșat procedura de executare silită a contestatoarei în temeiul Legii nr. 58/1934 după cesiunea A.V.A.S.

dobândind calitate procesuală. Opoziția cambială formulată de S.I.F. MOLDOVA a fost respinsă, situație în care conform art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 prescripția extinctivă fiind astfel întrerupt. Se mai susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, respectiv întreruperea prescripției prin recunoașterea dreptului care se prescrie făcând referire la protocolul nr. 268 din 29 august 2003 prin care contestatoarea recunoaște datoriile pe care le are față de A.V.A.S. Recursul este nefondat. Se reține că potrivit indicațiilor deciziei de casare s-a stabilit că elementele ce trebuie analizate în cadrul rejudecării, respectiv incidența dispozițiilor cambiale în materia prescripției dreptului material la acțiune și în materia investirii biletului la ordin cu formulă executorie.

Prescripția cambială, care face din procedura de executare cambială, are următoarele caracteristici: - curge de la scadența biletului la ordin, iar scadența este unică, și este reglementată prin art. 36 din Legea nr. 58/1934; - de la scadență curge dreptul la acțiune cât și pentru executarea silită, deoarece de la scadență, posesorul titlului cambial are un drept de opțiune; - prescripția cambială nu poate fi modificată nici prin dispoziții legale, și nici prin cele judecătorești, ceea ce înseamnă că nu este posibilă repunerea în termen și nici încheierea de convenții între părți, privind diminuarea sau majorarea termenului de prescripție – art. 97 din Legea nr. 58/1934. Astfel, reținerea protocolului de către instanța de fond, nu are temei legal în cazul unei prescripții cambiale.

De asemenea, pentru întreruperea unei prescripții, trebuie să existe o recunoaștere pur și simplu, neechivocă, așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1261 din 21 martie 1997, Buletinul Casației nr. 1/2008, pag. 81. - prescripția cambială curge pentru fiecare debitor în parte și de aceea, actele privind executarea unui debitor cambial nu au nici un efect întreruptiv sau suspensiv de prescripție față de un alt debitor cambial. - curgerea și calculul termenului de prescripție sunt prevăzute de lege - art. 94 și art. 96 din Legea nr. 58/1934. - există o pluralitate de termene în raport de pluralitatea de debitori cambiali. - prescripția curge în mod separat pentru fiecare debitor cambial.

Au efect întreruptiv al cursului prescripției numai actele efectuate de către cel împotriva căruia curge prescripția extinctivă (debitorul) nu pot avea efecte contrare intereselor sale și nu pot profita creditorului. În cursul soluționării opoziției nu s-a dispus suspendarea executării și deci cursul prescripției extinctive nu s-a suspendat. Pentru ca o recunoaștere să-și producă efectul întreruptiv, aceasta trebuie să fie certă și necondiționată, aspect care nu se regăsește în cuprinsul înscrisului invocat de către recurentă. De asemenea, pentru ca efectul întreruptiv al curgerii termenului de prescripție extinctivă să se producă, întreruperea trebuie să se facă în interiorul termenului de prescripție.

După împlinirea termenului de prescripție, efectul extinctiv s-a produs față de creanța respectivă și ca urmare nu se mai poate pune problema întreruperii cursului prescripției. Conform celor constatate de către instanța de fond, termenul de prescripție este de 3 ani și curge începând cu data scadenței biletului la ordin. Dat fiind că scadența biletului la ordin este în data de 12 iunie 1997, termenul de prescripție se împlinea în data de 16 iunie 2000. Prin urmare, la momentul în care se susține că s-ar fi recunoscut creanța prin semnarea protocolului (29 august 2003), termenul de prescripție era deja împlinit de mai bine de 3 ani. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 91 din 3 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 mai 2010.