ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1832/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Bacău la data de 21 iunie 2006 sub nr. 4329/180/2006

contestatoarea S.I.F. MOLDOVA SA a formulat contestație la executare în

contradictoriu cu intimata A.V.A.S., împotriva executării silite inițiată prin

somația de executare comunicată de intimată în baza biletului la ordin emis de

SC S.G.I. SRL București, în favoarea SC B. SA, în valoare de 900.000 dolari SUA,

la data de 12 iunie 2006 și scadent la 12 iunie 1997.

În motivarea contestației la

executare formulată, contestatoarea a invocat excepția privind lipsa unui titlu

executoriu valabil aflat în posesia creditoarei, excepția lipsei dovezilor

privind posesia valabilă a biletului la ordin, excepția nulității actelor de

executare având în vedere lipsa prezentării la plată a biletului la ordin și

decăderea din termenul de prezentare, excepția prescripției obligației de plată

a biletului la ordin, excepția inexistenței unei obligații valabile în sarcina S.I.F.

MOLDOVA SA decurgând din lipsa unei obligații valabile în sarcina fostului FPP

II Moldova și din lipsa unui mandat valabil al persoanelor care au semnat

biletul la ordin la rubrica avalizat, lipsa semnăturii reprezentantului legal

al societății contestatoare, lipsa procurii, excepția privind nulitatea

operațiunii de transfer a obligației de plată, excepția privind reaua credință

a B. și apoi a A.V.A.S. care au acționat cu știință în paguba debitorului,

aspecte ce rezultă din lipsa unui raport fundamental valabil și din încălcarea

flagrantă a dispozițiilor legale în vigoare. Ulterior, contestatoarea a

precizat cererea, susținând că în cauză nu există contract de credit, astfel

încât nu este vorba despre creanțe neperformante, fiind competentă judecătoria

în soluționarea contestației, precum și faptul că biletul la ordin nu a fost

învestit cu formulă executorie, astfel încât nu poate fi pus în executare

silită, nu s-a respectat procedura specială a executării cambiale, în sensul că

nu s-a transmis debitorului cambial o somație întocmită de executorul

judecătoresc, și nu s-a respectat principiul executării individuale a

obligațiilor cambiale, pentru fiecare titlu cambial în parte. S-a mai

învederat, că față de dispozițiile speciale ale art. 94 din Legea nr. 58/1934,

s-a împlinit termenul special de prescripție extinctivă, care curge de la data

scadenței.

În fond după casare, având în vedere

indicațiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 460

din 17 februarie 2009 potrivit cărora O.U.G. nr. 51/1998 ca lege specială, nu

puteau deroga de la legea specială a executării cambiale – Legea nr. 58/1934

decât în baza unei dispoziții exprese, prin sentința nr. 91 din 3 iunie 2009

instanța de fond a admis contestația la executare, a admis excepția

prescripției invocată de contestatoare și a constatat ca fiind prescris dreptul

la executare silită în baza biletului la ordin emis la data de 12 iunie 1996,

cesionat intimatei prin contractul de cesiune nr. 096445 din 24 iunie 1999 și

pe cale de consecință a anulat toate formele de executare.

În motivarea soluției instanța de

fond a reținut că potrivit art. 63 din Legea nr. 58/1934, dispoziții ce se

aplică și biletului la ordin, neplata la scadență a sumei prevăzute în titlu

deschide posesorului acestuia dreptul la acțiunile directe sau executarea

nemijlocită a titlului. Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și

Justiție prin decizia de casare, deși suntem în cadrul unei contestații la

executare, formulată în baza O.U.G. nr. 51/1998, sunt aplicabile prevederile

speciale din Legea nr. 58/1934 referitoare la prescrierea dreptului la

acțiunile directe ori executarea nemijlocită în termen de 3 ani de la data

scadenței.

În speță, biletul la ordin devenea

scadent la data de 12 iunie 1997, termenul de prescripție împlinindu-se la data

de 12 iunie 2000. Se reține că posesorul inițial al biletului la ordin – B. SA

a pornit o executare silită, fiind emisă somația de executare nr. 20521 din 5

august 1997 (fila 173 din dosarul Judecătoriei Bacău). Împotriva acestei

executări S.I.F. MOLDOVA SA a formulat opoziție, ce a făcut obiectul dosarului

nr. 14.077/1997 al Judecătoriei sectorului 3 București (fila 175 din dosarul

Judecătoriei Bacău). Soluția pronunțată în acest dosar a fost aceea de

respingere a opoziției ca neîntemeiate, soluție menținută în recurs, prin

respingerea căii de atac prin decizia nr. 10 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 4796/2003. Se reține că în

nici un moment nu s-a dispus suspendarea executării pe parcursul soluționării

opoziției formulate împotriva executării declanșate de B. SA. În consecință,

chiar dacă era formulată opoziția, în lipsa unei dispoziții exprese a instanței

de judecată care să vizeze suspendarea executării aceasta a continuat pe tot

parcursul judecării cauzei.

Deci, nu sunt întrunite condițiile

unei suspendări a cursului prescripției, executarea continuând, așa cum s-a

menționat, pe tot parcursul soluționării opoziției formulate de S.I.F. MOLDOVA

SA.

Se mai reține că potrivit art. 18

din Decretul nr. 197/1958, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de

chemare în judecată a fost respinsă. Or, așa cum s-a reținut, opoziția

formulată de S.I.F. MOLDOVA SA împotriva executării silite declanșate de B. SA

a fost respinsă, nefiind, deci, așa cum susține intimata, în prezența unui caz

de întrerupere a cursului prescripției, astfel încât va fi înlăturată apărarea

intimatei pe acest aspect.

Din actele dosarului nu a rezultat

că B. SA a continuat executarea silită, nefiind probată existența unor acte de

executare împotriva S.I.F. MOLDOVA SA, după momentul emiterii somației de

executare nr. 20521 din 5 august 1997, astfel încât la momentul începerii noii

executări silite de către intimata A.V.A.S., termenul de prescripție de 3 ani

era împlinit, prin raportare și la dispozițiile art. 389 C. proc. civ., care

menționează că dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii

oricăruia cât de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea

se perimă de drept.

În consecință, nu poate fi reținută

susținerea intimatei în sensul neîmplinirii termenului de prescripție la

momentul declanșării noii executări silite, motivat de faptul că executarea

inițială nu a fost suspendată, dar creditorul nu a insistat în continuarea

executării, precum și de faptul că opoziția formulată de S.I.F. MOLDOVA SA

împotriva acestei prime executări a fost respinsă, neputând constitui motiv de

întrerupere a cursului prescripției, astfel cum prevede art. 18 din Decretul

nr. 167/1958.

Cu petiția înregistrată la data de

23 iulie 2009 A.V.A.S. a declarat recurs criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că în cauză nu s-a

împlinit termenul special de prescripție de 3 ani prevăzut de Legea nr. 58/1934

a cambiei și biletului la ordin întrucât există acte de executare silită care

întrerup cursul termenului de prescripție conform art. 16 lit. c) din Decretul

nr. 167/1958.

Anterior cesiunii de creanță, s-a

declanșat procedura de executare silită a contestatoarei în temeiul Legii nr. 58/1934

după cesiunea A.V.A.S. dobândind calitate procesuală.

Opoziția cambială formulată de S.I.F.

MOLDOVA a fost respinsă, situație în care conform art. 16 lit. c) din Decretul

nr. 167/1958 prescripția extinctivă fiind astfel întrerupt.

Se mai susține că instanța de fond

nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, respectiv întreruperea

prescripției prin recunoașterea dreptului care se prescrie făcând referire la

protocolul nr. 268 din 29 august 2003 prin care contestatoarea recunoaște

datoriile pe care le are față de A.V.A.S.

Recursul este nefondat.

Se reține că potrivit indicațiilor

deciziei de casare s-a stabilit că elementele ce trebuie analizate în cadrul

rejudecării, respectiv incidența dispozițiilor cambiale în materia prescripției

dreptului material la acțiune și în materia investirii biletului la ordin cu

formulă executorie.

Prescripția cambială, care face din

procedura de executare cambială, are următoarele caracteristici:

- curge de la scadența biletului la

ordin, iar scadența este unică, și este reglementată prin art. 36 din Legea nr.

58/1934;

- de la scadență curge dreptul la

acțiune cât și pentru executarea silită, deoarece de la scadență, posesorul

titlului cambial are un drept de opțiune;

- prescripția cambială nu poate fi

modificată nici prin dispoziții legale, și nici prin cele judecătorești, ceea

ce înseamnă că nu este posibilă repunerea în termen și nici încheierea de

convenții între părți, privind diminuarea sau majorarea termenului de

prescripție – art. 97 din Legea nr. 58/1934. Astfel, reținerea protocolului de

către instanța de fond, nu are temei legal în cazul unei prescripții cambiale.

De asemenea, pentru întreruperea unei prescripții, trebuie să existe o

recunoaștere pur și simplu, neechivocă, așa cum a stabilit Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1261 din 21 martie

1997, Buletinul Casației nr. 1/2008, pag. 81.

- prescripția cambială curge pentru

fiecare debitor în parte și de aceea, actele privind executarea unui debitor

cambial nu au nici un efect întreruptiv sau suspensiv de prescripție față de un

alt debitor cambial.

- curgerea și calculul termenului de

prescripție sunt prevăzute de lege - art. 94 și art. 96 din Legea nr. 58/1934.

- există o pluralitate de termene în

raport de pluralitatea de debitori cambiali.

- prescripția curge în mod separat

pentru fiecare debitor cambial.

Au efect întreruptiv al cursului

prescripției numai actele efectuate de către cel împotriva căruia curge

prescripția extinctivă (debitorul) nu pot avea efecte contrare intereselor sale

și nu pot profita creditorului.

În cursul soluționării opoziției nu

s-a dispus suspendarea executării și deci cursul prescripției extinctive nu s-a

suspendat.

Pentru ca o recunoaștere să-și

producă efectul întreruptiv, aceasta trebuie să fie certă și necondiționată,

aspect care nu se regăsește în cuprinsul înscrisului invocat de către

recurentă.

De asemenea, pentru ca efectul

întreruptiv al curgerii termenului de prescripție extinctivă să se producă,

întreruperea trebuie să se facă în interiorul termenului de prescripție. După

împlinirea termenului de prescripție, efectul extinctiv s-a produs față de

creanța respectivă și ca urmare nu se mai poate pune problema întreruperii

cursului prescripției.

Conform celor constatate de către instanța

de fond, termenul de prescripție este de 3 ani și curge începând cu data

scadenței biletului la ordin. Dat fiind că scadența biletului la ordin este în

data de 12 iunie 1997, termenul de prescripție se împlinea în data de 16 iunie

prin semnarea protocolului (29 august 2003), termenul de prescripție era deja

împlinit de mai bine de 3 ani.

Față de cele arătate văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S.

București împotriva sentinței nr. 91 din 3 iunie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a

VI-

a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20

mai 2010.