ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3077/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin încheierea de ședință din 25 august 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3347/30/2010, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 h C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului minor F.I., legalitatea și temeinicia acesteia fiind verificate în termenul legal de 30 zile. S-a reținut cu privire la starea de arest a inculpatului F.I., în temeiul art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 h C. proc. pen., instanța a menținut starea de arest a inculpatului minor F.I., constatând ca temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, ca și pericolul social concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea inculpatului în libertate.

În acest sens se reține că pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea de care inculpatul este acuzat și pentru care există presupunerea rezonabilă că ar fi fost comisă de acesta, este mai mare de 4 ani. În ceea ce privește menținerea temeiurilor, se reține și faptul că împotriva inculpatului, prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare prin sentința penală nr. 316 din 17 iunie 2010 a Tribunalului Timiș, iar potrivit dispozițiilor art. 681, art. 139 și art. 160 b C. proc. pen., măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului.

Totodată, s-au menținut probele că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, circumstanțele reale reținute drept cadrul al comiterii faptei în actul de sesizare al instanței, împrejurarea că fapta este din categoria celor care atrag obligația statului de a lua măsurile necesare pentru protecția cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave. Față de cele reținute, se consideră că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanței atât de către inculpat, cât și de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorului ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.

Pentru aceleași considerente care vizează menținerea arestării preventive, se apreciază că această măsură procesuală nu poate fi revocată sau înlocuită cu altă măsura preventivă. II. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul F.I. criticând-o ca netemeinică solicitând casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că acesta nu poate influența cursul judecării cauzei, solicitând ca instanța să aibă în vedere faptul că până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate. Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de critică invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevâd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, are în vedere că recursul de față de privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât instanța de apel investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul F.I. împotriva sentinței penale nr. 316/PI din 17 iunie 2010 a Tribunalului Timiș prin care pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2), lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. i-a fost aplicată pedeapsa de 8 ani închisoare în mod corespunzător a făcut o judicioasă aplicație a dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 h C. proc. pen. dispunând prin încheierea atacată menținerea stării de arest a acestuia.

În mod justificat s-a constatat menținerea temeiurilor de fapt datorat gravității faptei imputate constând în esență în aceea că în seara zilei de 15/6 octombrie 2009, cei trei inculpați au hotărât, fără a se putea stabili exact cui a aparținut inițiativa, să sustragă bunuri dintr-un bar situat în localitatea Alioș, pe partea stângă, în sensul de mers Mașloc-Zăbranim, într-un imobil în care se mai găsește un magazin mixt și are, drept anexe, o terasă și o grădină. Se mai arată că, în scopul anterior arătat, pe timp de noapte cei trei s-au deplasat la locația indicată unde, prin imobilizarea paznicului M.C., care a fost lovit, târât în grădina imobilului și legat de mâini și de picioare, au sustras mai multe bunuri din incinta barului pe care ulterior le-au împărțit între ei și comercializat, respectiv, consumat în interes personal.

Se mai arată în cuprinsul actului de inculpare că urmare loviturilor primite și a faptului că a fost imobilizat M.C. a decedat, fiind descoperit în grădină în dimineața zilei următoare. Concomitent, se mențin în cauză și temeiurile de drept ale aceleiași măsuri a arestării preventive relative la cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. existând probe că lăsarea în libertate a recurentului inculpat F.I. prezintă pericol concret pentru ordinea publică manifestat prin aceea că ar genera un acut sentiment de insecuritate în comunitatea locală ce ar percepe aceasta ca o lipsă de reacție a autorităților judiciare competente. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva încheierii de ședință din 25 august 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3347/30/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2010.