ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1357/2010

Deliberând, asupra recursului de fata, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constata următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 octombrie 2007 reclamanta D.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin primar general, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul să se pronunțe prin dispoziție motivată cu privire la notificarea de restituire în natură pentru imobilul situat în București. Tribunalul București, secția a IV a civilă, prin sentința civilă nr. 429 din 4 martie 2008, a admis acțiunea reclamantei fiind obligat pârâtul să răspundă notificării nr. 545/2001 formulată de reclamantă prin emiterea unei decizii sau dispoziții motivate cu privire la imobilul din București, precum și la cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul București, prin primar general, apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 51 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pentru argumentele ce succed. Termenul de 60 de zile dispus de art. 23 din Legea nr. 10/2001 are două date de referință, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.

Cum reclamanta a pretins că a depus toate înscrisurile doveditoare la dosarul comisiei, arătând că nu mai are alte probe, pârâtul rămânând în pasivitate, în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 23 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 în care, pasivitatea persoanei îndreptățite este considerată ca o acceptare tacită a prorogării termenului de soluționare a notificării, unitatea deținătoare fiind obligată a se pronunțe în baza acestor acte în termen de 60 de zile, notificarea putând fi soluționată prin respingerea ei. Împotriva deciziei apelate a formulat recurs apelantul-pârât Municipiul București, prin primar general, criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva motivului de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. pentru cele ce se vor arăta. În cazul în care persoana îndreptățită a depus odată cu notificarea toate înscrisurile necesare pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 zile curge de la data depunerii notificării. Cum reclamanta nu a depus actele doveditoare odată cu notificarea, termenul începe să curgă de la data depunerii acestora. Prin Normele metodologice se arată că alături de notificare și celelalte acte, este necesar a se face precizarea de către persoana îndreptățită la restituire în sensul că nu mai deține alte probe, astfel încât pârâtul a fost condiționat de existența unei declarații în mod expres în a se pronunța asupra notificării. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în cauză și a temeiurilor de drept incidente cauzei, Înalta Curte va respinge calea de atac pentru argumentele ce succed.

Reclamanta D.A., în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, a notificat unitatea administrativ-teritorială a municipiului București la 27 iunie 2001 să-i acorde măsurile reparatorii din legea specială pentru imobilul ce a aparținut soțului său D.M. Articolul 2 din aceeași lege obligă entitatea deținătoare să soluționeze notificarea în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia. Timp de 6 ani, respectiv până la data formulării cererii de chemare în judecată, 10 octombrie 2007, recurenta nu a soluționat într-un mod sau altul respectiv de admitere ori de respingere a pretențiilor formulate, notificarea formulată în temeiul legii speciale de reparație.

Drept urmare, soluția pronunțată de instanța de apel, în sensul de a obliga recurenta să soluționeze notificarea, este dată cu respectarea dispozițiilor legale mai sus arătate. Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general împotriva deciziei nr. 51 din data de 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.