ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3779/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 76/2009 din 2 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea petentei D.C. împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală nr. 218/P/2008 din 08 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Pentru a hotărî astfel, instanța a examinat actele și rezoluția de neurmărire penală din dosarul nr. 218/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din care a reținut următoarele: Petenta a formulat plângere penală împotriva avocatului M.A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 290, art. 291, art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

A susținut că l-a angajat pe avocat pentru a o reprezenta într-un litigiu de muncă înregistrat la Tribunalul Sibiu, iar avocatul i-a falsificat semnătura pe mai multe înscrisuri depuse în cauză care au determinat pierderea procesului și obligarea petentei la 7.757,84 lei cheltuieli de judecată. Procurorul a început urmărirea penală împotriva avocatului la 10 septembrie 2008 pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., constând în semnarea în fals a cererilor de chemare în judecată, de suspendare a judecății și de acordare de termen, pe care le-a depus în cauza nr. 2227/85/2007 aflată pe rolul Tribunalului Sibiu. S-a reținut că procurorul a soluționat cauza în care a fost sesizat prin neurmărire penală, întrucât în referire la infracțiunea de fals nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii respectiv latura subiectivă – intenția frauduloasă sau o componentă a laturii obiective – urmarea imediată.

Cu privire la celelalte infracțiuni imputate de petentă avocatului, procurorul a motivat că avocatul nu poate fi subiect al infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Instanța fondului a mai reținut că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a confirmat rezoluția de neurmărire penală nr. 218/P/2008. Cu privire la rezoluția atacată, instanța fondului a constatat că aceasta este legală și temeinică. Astfel, a motivat că, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și nici ale infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. instanța a motivat că nici cu privire la aceasta nu sunt întrunite elementele infracțiunii, deoarece intimatul avocat nu are calitatea de funcționar pentru a putea fi subiect activ al acestei infracțiuni.

Curtea de Apel Alba Iulia a motivat neurmărirea penală în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen. tot în sensul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii. Prin urmare, a făcut în cauză aplicarea art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingând plângerea ca nefondată. Împotriva sentinței a declarat recurs petenta care, în esență, a solicitat casarea acesteia și, în rejudecare, desființarea rezoluției de urmărire penală și trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, respectiv începerea urmăririi penale împotriva intimatului M.A. Recursul nu este fondat. Din actele dosarului rezultă că între părți, petentă și intimat a existat un contract civil prin care intimatul a fost mandatat de petentă să-i asigure asistență juridică într-o cauză civilă dedusă în justiție.

În esență, petenta acuză faptul că intimatul avocat și-a îndeplinit mandatul cu rea-credință și i-a cauzat astfel pagube prin infracțiunile pentru care a cerut punerea în mișcare a acțiunii penale. În mod temeinic, instanța fondului a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, întrucât este necontestată împrejurarea că petenta și intimatul au căzut de acord asupra încheierii contractului de asistență juridică în cadrul căruia a acționat avocatul intimat. Din actele dosarului nu există indicii că intimatul a încercat s-o inducă în eroare pe petentă în scopul realizării unor foloase ilegale. Pe de altă parte, atâta vreme cât cererile formulate de avocat în numele clientei sale n-au fost potrivnice voinței acesteia nu se poate reține că aceste cereri sunt rezultatul unei infracțiuni.

Cât privește infracțiunea de abuz în serviciu, în mod temeinic instanța fondului a motivat în acord cu practica judecătorească, în sensul că avocatul care acordă asistență juridică nu are calitatea de funcționar în sensul art. 147 C. pen. și prin urmare nici pe aceea de subiect activ al infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Înalta Curte observă că, în esență, conflictul între petentă și intimat este generat de nemulțumirea persoanei vătămate în legătură cu modul în care avocatul și-a îndeplinit obligațiile de apărător ale acesteia în procesul civil. Actele administrate n-au relevat, însă, fapte care să întrunească elementele infracțiunii, relațiile între avocat și clientă fiind de natură civilă, astfel că o eventuală răspundere pentru paguba pretinsă de 7.757,84 lei se poate stabili numai pe cale civilă.

Așa fiind, Curtea va respinge recursul petentei cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.C.D. împotriva sentinței penale nr. 76 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2009.