ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3779/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76/2009 din 2 iunie 2009, Curtea

de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea petentei D.C. împotriva

rezoluției de scoatere de sub urmărire penală nr. 218/P/2008 din 08 ianuarie 2009

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a examinat actele și

rezoluția de neurmărire penală din dosarul nr. 218/P/2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia din care a reținut următoarele:

Petenta a formulat plângere penală împotriva avocatului M.A.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 290, art. 291, art. 215 alin.

(1) și (3) C. pen.

A susținut că l-a angajat pe avocat pentru a o reprezenta

într-un litigiu de muncă înregistrat la Tribunalul Sibiu, iar avocatul i-a falsificat semnătura pe mai multe înscrisuri depuse în

cauză care au determinat pierderea procesului și obligarea petentei la 7.757,84

lei cheltuieli de judecată.

Procurorul a început urmărirea penală împotriva avocatului

la 10 septembrie 2008 pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.,

constând în semnarea în fals a cererilor de chemare în judecată, de suspendare

a judecății și de acordare de termen, pe care le-a depus în cauza nr. 2227/85/2007

aflată pe rolul Tribunalului Sibiu.

S-a reținut că procurorul a soluționat cauza în care a fost

sesizat prin neurmărire penală, întrucât în referire la infracțiunea de fals nu

erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii respectiv latura

subiectivă – intenția frauduloasă sau o componentă a laturii obiective –

urmarea imediată.

Cu privire la celelalte infracțiuni imputate de petentă

avocatului, procurorul a motivat că avocatul nu poate fi subiect al

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Instanța fondului a mai reținut că procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a confirmat rezoluția de

neurmărire penală nr. 218/P/2008.

Cu privire la rezoluția atacată, instanța fondului a

constatat că aceasta este legală și temeinică.

Astfel, a motivat că, în ceea ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen. nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii și nici ale infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

instanța a motivat că nici cu privire la aceasta nu sunt întrunite elementele

infracțiunii, deoarece intimatul avocat nu are calitatea de funcționar pentru a

putea fi subiect activ al acestei infracțiuni.

Curtea de Apel Alba Iulia a motivat neurmărirea penală în

ce privește infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen. tot în sensul lipsei

elementelor constitutive ale infracțiunii.

Prin urmare, a făcut în cauză aplicarea art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingând plângerea ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat recurs petenta care, în

esență, a solicitat casarea acesteia și, în rejudecare, desființarea rezoluției

de urmărire penală și trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii

urmăririi penale, respectiv începerea urmăririi penale împotriva intimatului M.A.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă că între părți, petentă și

intimat a existat un contract civil prin care intimatul a fost mandatat de

petentă să-i asigure asistență juridică într-o cauză civilă dedusă în justiție.

În esență, petenta acuză faptul că intimatul avocat și-a

îndeplinit mandatul cu rea-credință și i-a cauzat astfel pagube prin

infracțiunile pentru care a cerut punerea în mișcare a acțiunii penale.

În mod temeinic, instanța fondului a apreciat că în cauză

nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, întrucât

este necontestată împrejurarea că petenta și intimatul au căzut de acord asupra

încheierii contractului de asistență juridică în cadrul căruia a acționat

avocatul intimat. Din actele dosarului nu există indicii că intimatul a încercat

s-o inducă în eroare pe petentă în scopul realizării unor foloase ilegale.

Pe de altă parte, atâta vreme cât cererile formulate de

avocat în numele clientei sale n-au fost potrivnice voinței acesteia nu se

poate reține că aceste cereri sunt rezultatul unei infracțiuni. Cât privește

infracțiunea de abuz în serviciu, în mod temeinic instanța fondului a motivat

în acord cu practica judecătorească, în sensul că avocatul care acordă

asistență juridică nu are calitatea de funcționar în sensul art. 147 C. pen. și

prin urmare nici pe aceea de subiect activ al infracțiunii prevăzută de art. 246

C. pen.

Înalta Curte observă că, în esență, conflictul între

petentă și intimat este generat de nemulțumirea persoanei vătămate în legătură

cu modul în care avocatul și-a îndeplinit obligațiile de apărător ale acesteia

în procesul civil.

Actele administrate n-au relevat, însă, fapte care să

întrunească elementele infracțiunii, relațiile între avocat și clientă fiind de

natură civilă, astfel că o eventuală răspundere pentru paguba pretinsă de

7.757,84 lei se poate stabili numai pe cale civilă.

Așa fiind, Curtea va respinge recursul petentei cu

obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.C.D. împotriva sentinței penale

nr. 76 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 noiembrie 2009.