ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1049/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1049/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3542 din 4 noiembrie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 42/107/2005 a
fost respins, ca nefondat, recursul declarat de
inculpata F.L.M. împotriva Deciziei penale nr. 9/ A din 4
noiembrie
2008 a Curții de Apel Alba-lulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.
Împotriva
acestei decizii, inculpata a formulat contestație în anulare, înregistrată pe
rolul instanței la 29 iulie 2009 și motivată în
scris, la
filele 1-4 din dosar, prin care a invocat temeiul art. 386 lit. d) C. proc.
pen., susținând că s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași
faptă.
În sensul arătat, a susținut că pentru
aceeași faptă, a fost condamnată de două ori, o dată de Judecătoria Aiud,
pentru săvârșirea infracțiunii de racolare în vederea prostituției, de pe unrma
cărora a realizat foloase și a doua oară de Tribunalul din Rimini, pentru fapte
de proxenetism. Ulterior, în cursul efectuării urmăririi penale față de
inculpații T.l., D.S.
M. și B.A.M., urmare
declarațiilor unor martore
sub acoperire, a fost din nou trimisă în
judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.
(2) lit. a) din Legea
nr. 678/2001 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Contestația în anulare
formulată este nefondată.
Din
examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu
sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen.
, care să impună admiterea contestației
formulate.
Verificând actele dosarului și
hotărârile pronunțate, se constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1599/2003 a
Judecătoriei Aiud, definitivă prin neapelare, inculpata F.L.M. a fost
condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 328 C. pen., art. 329 C. pen., art. 293 C. pen., art. 71 alin. (1) din O.G.105/2001, art. 1 alin.
(1) din O.G. nr. 112/2001 și art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.,
pentru toate cu aplicarea art. 74 – art. 76 C.
pen.
Prin sentința penală nr. 2070 din 4
iunie 2003 R.G. a Tribunalului din Rimini, s-a dispus condamnarea inculpatei
pentru infracțiunile de prostituție și proxenetism prevăzute de C. pen.
italian, la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare
și 600 euro amendă,
înlocuită cu măsura expulzării pe timp de 5 ani de
pe teritoriul
statului (părțile vătămate P.G.M.,
V.R.D. și
C.S.M.).
Prin Decizia penală nr. 91/A/2004 a
Tribunalului Alba, s-a substituit pedepsei aplicate prin hotărârea penală
străină, pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 71 –
art. 64 C. pen., constatându-se că infracțiunea de proxenetism pentru care a
fost condamnată inculpata prin sentința Tribunalului din Rimini este
concurentă cu infracțiunea pentru care a fost
condamnată inculpata
prin sentința Judecătoriei Aiud.
În final, s-a constatat că faptele pentru care s-au
aplicat pedepsele prin sentința penală nr. 1599/2003 a Judecătoriei Aiud și
prin hotărârea Tribunalului din Rimini sunt concurente cu faptele pentru care
inculpata a fost trimisă în judecată în Dosarul
nr. 42/107/2005, astfel că, după descontopirea pedepselor rezultante
în
pedepsele componente și repunerea acestora în individualitate, potrivit art. 33,
34, 36 C. pen., s-au contopit aceste pedepse cu
pedeapsa aplicată de Tribunalul Alba prin sentința penală nr. 202 din
29
iunie 2007 (martore S.N., M.L., S.l., O.A., L.A., M.C., M.A. și F.L.),
respectiv 5 ani închisoare, urmând să execute această pedeapsă, ca fiind cea
mai grea.
Pentru a opera autoritatea de lucru
judecat este necesară existența a două elemente identice între cauza judecată
și cauza care trebuie să fie soluționată: identitatea de persoane și identitate
de obiect.
Or, examinând hotărârile pronunțate, se
constată că acestea se referă la fapte de aceeași natură, însă diferite, toate
reprezentând infracțiuni componente ale concursului real de infracțiuni.
Constatând că infracțiunile concurente nu au
fost judecate
toate împreună, deoarece o
parte din infracțiunile concurente au fost
judecate separat de
Judecătoria din Aiud și Tribunalul din Rimini, instanța a dat eficiență
prevederilor legale în această materie și a procedat, în mod corect, dispunând
descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente și repunerea
acestora în individualitate, potrivit art. 33, 34, 36 C. pen., iar, apoi,
contopirea acestor pedepse cu pedeapsa aplicată de Tribunalul Alba prin
sentința penală nr. 202 din 29 iunie 2007, respectiv 5 ani închisoare, urmând
să execute această pedeapsă, ca fiind cea mai grea
Drept urmare, neexistând două hotărâri definitive
împotriva inculpatei G.(fostă F.) L.M., care să fi soluționat aceeași faptă, nu
este incident cazul de contestație în anulare invocat de contestatoare.
Pentru aceste considerente, urmează a
fi respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea
condamnată G.(fostă F.) L.M. împotriva Deciziei penale nr. 3542 din 4 noiembrie
2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosar
nr. 42/107/2005, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în
anulare formulată de contestatoarea condamnată G.(fostă F.) L.M. împotriva Deciziei
penale nr. 3542 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția penală, pronunțată în Dosar nr. 42/107/2005.'
Obligă contestatoarea condamnată la
plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru
intimata inculpată D.S.M., se va avansa din
fondul
M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 martie 2010.