ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3360/2010

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007, Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată inițial faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații: R.T. ; R.E.D. ; și R.L.O.  din infracțiunile de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., și proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., în infracțiunile de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., și trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpații R.E.D. și R.L.O., la pedeapsa de câte 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpații R.E.D. și R.L.O., la pedeapsa de câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpații R.E.D. și R.L.O. să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul R.T., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 din C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe fiecare dintre inculpații R.T., R.L.O. și R.E.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

S-a luat act că părțile vătămate P.M.A. și L.R.M., nu s-au constituit părți civile.

S-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă T.L.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpații R.L.O. și R.E.D., a câte 10.875 euro.

În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.T. a autoturismul marca M. și de la inculpatul R.E.D., a autoturismul marca P.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații R.T., R.E.D. și R.L.O., au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen. și proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Cercetând cauza, prima instanță a audiat pe inculpatul R.T., pe părțile vătămate T.L. (minoră la data săvârșirii faptelor inculpaților), P.M.A., cât și pe martorii T.I., C.A., B.C. și G.I.

Apreciind asupra probatoriului administrat în cele două faze ale procesului, judecătorul de fond a stabilit următoarea situație de fapt:

Apoi, în luna octombrie 2003, această parte vătămată a fost transportată în Italia, cu autoturismul marca P., de către inculpații R.L.O. și R.E.D., fiind cazată într-un imobil în care se afla și concubina lui R.E.D., precum și fiul acestora. Odată ajunsă, partea vătămată a constatat că inculpații nu-și respectă promisiunea, sugerându-i să se prostitueze. însă, a refuzat, fiind nevoită să cerșească, iar pe timpul cât a stat în Italia, aproximativ 7 luni, banii câștigați din cerșit, respectiv 4.000 euro, dându-i concubinei inculpatului R.E.D.

Partea vătămată T.L., audiată în fața instanței, nu și-a mai menținut declarațiile date în faza urmăririi penale, neoferind o explicație credibilă.

A apreciat prima instanță că împrejurarea invocată de victimă, vizând faptul că organele de poliție i-ar fi reținut pașaportul, aplicându-i interdicția de a părăsi țara, în cazul în care ar fi declarat altceva decât ceea ce doreau organele de cercetare penală, nu constituie o justificare a revenirii asupra declarațiilor, și că aspectele de mai sus, imputate organelor de poliție nu se confirmă și de alte probe. Ca atare, declarațiile făcute de această parte vătămată în fața instanței, au fost înlăturate.

Astfel, victima dându-și acordul, a fost transportată cu autoturismul P. de către inculpații R.T. și R.E.D., în Italia, fiind cazată într-un apartament situat într-un cartier mărginaș al orașului Bologna, împreună cu numita M., persoană care practica prostituția.

Văzând că nu și-a respectat promisiunea, după circa o lună, partea vătămată l-a abordat pe inculpatul R.E.D., însă a înțeles de la acesta că, de fapt, trebuia să se prostitueze, activitate pe care a practicat-o timp de 45 de zile, iar din banii obținuți pe seară, între 600-900 euro, jumătate îi dădea inculpatului R.E.D.

Partea vătămată L.R., fiind audiată în fața instanței, nu și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, motivând că, odată ajunsă pe Aeroportul B., a avut o criză de spasmofilie, iar din cauza unor probleme cardiace, a declarat că a fost constrânsă de către inculpatul R.E.D. să se prostitueze.

Apreciind că cele susținute nu constituie o justificare cu privire la retractarea declarațiilor date inițial, afecțiunile despre care aceasta a făcut vorbire nefiind dintre cele care i-ar putea afecta psihicul, instanța de fond a înlăturat declarațiile date de victimă, nemijlocit, în fața sa.

Însă, în octombrie 2004, inculpații R.T. și R.E.D. i-au convins pe părinții părții vătămate, cât și pe aceasta, oferindu-se să-i asigure transportul, cazarea și cheltuielile privind traiul zilnic, până la angajare.

Astfel, partea vătămată a fost transportată de către inculpatul R.T. cu autoturismul marca M., în Italia, în orașul Bologna, apoi a fost cazată într-un apartament cu două camere, aparținând inculpatului R.L.O., situat într-un cartier mărginaș Calderara di Reno.

Odată ajunsă, inculpatul R.E.D. i-a comunicat părții vătămate că nu-i poate găsi loc de muncă și că va trebui să se prostitueze.

Constrânsă astfel să-i restituie banii cheltuiți, partea vătămată a practicat prostituția în perioada 15 ianuarie 2005 - 11 februarie 2005, în beneficiul inculpatului respectiv, fiind vândută apoi de acesta unui alt proxenet albanez.

În drept, s-a stabilit că faptele inculpaților R.L.O., R.E.D. și R.T., de a recruta, transporta și caza pe părțile vătămate majore P.M.A. și L.R., în scopul exploatării sexuale, în folosul lor, ademenindu-le prin promisiunea de a le găsi un loc de muncă, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că faptele inculpaților R.L.O. și R.E.D., de a o recruta, transporta și caza pe partea vătămată T.L., ademenind-o cu promisiunea găsirii unui loc de muncă, în scopul exploatării sexuale, pentru ca, apoi, aceasta să practice cerșetoria, în folosul lor, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Dând faptelor inculpaților o astfel de încadrare juridică, prima instanță a avut în vedere, pe de o parte, data săvârșirii infracțiunilor și data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2005, respectiv 19 iulie 2005, în cauză, faptele realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor, așa cum acestea sunt incriminate în Legea 678/2001, nemodificată prin O.U.G. nr. 195/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Pe de altă parte, instanța a apreciat că recrutarea, transportarea, transferarea unei persoane, între altele, prin înșelăciune, cu promisiunea de a o duce în străinătate, pentru a munci în condiții avantajoase, dar în realitate pentru a o constrânge la practicarea prostituției în scopul exploatării ei, constituie tot atâtea modalități alternative, prin care se săvârșesc infracțiunile de trafic de persoane sau trafic de minori prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001 sau art. 13 din Legea nr. 678/2001, iar nu aceea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.

S-a reținut că pentru a ne afla în prezența infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., este necesar ca recrutarea sau traficul de persoane să se facă în vederea practicării prostituției de bunăvoie de către acele persoane, iar nu prin inducerea în eroare și constrângerea victimelor respective.

Mai mult, s-a motivat că infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de Legea nr. 678/2001 este o infracțiune complexă, absorbind în conținutul său infracțiunea de proxenetism în variantele prevăzute de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., precum și infracțiunile de lovire și amenințare.

Totodată, s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpaților doar săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2), art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, prevăd infracțiuni distincte, respectiv traficul de persoane prevăzută de art. 12 din Legea 678/2001 și traficul de minori prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Prin urmare, pentru considerentele mai sus arătate, instanța de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată inițial faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații R.T., R.E.D. și R.L.O., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Craiova, din infracțiunile de trafic de persoane prevăzut de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. și proxenetism prevăzut de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., în infracțiunile de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 din C. pen.

Întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat contribuția acestuia în vreuna din modalitățile alternative ale infracțiunii, respectiv recrutarea, transportarea ori cazarea minorei T.L., cu privire la inculpatul R.T., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c), C. proc. pen., s-a adoptat o soluție corespunzătoare de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 din C. pen.

Referitor la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen., reținută în sarcina inculpaților, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, întrucât pentru existența infracțiunii respective este necesar ca inculpații să constituie un grup infracțional cu o structură determinată, cu roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, grup care să aibă și caracter de continuitate.

Pentru că probatoriul administrat nu a confirmat existența unui astfel de grup infracțional, condiție sine qua non pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen., considerente pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța a dispus achitarea inculpaților R.L.O., R.E.D. și R.T., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Reținând vinovăția inculpaților, la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, modalitatea și împrejurările în care s-au consumat faptele, atitudinea nesinceră a inculpaților, dar și circumstanțele personale, respectiv, vârsta acestora, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, în esență, apreciindu-se că numai executarea în regim de detenție poate fi realizat scopul educativ preventiv al sancțiunilor aplicate. Ca pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie, instanța, raportându-se la pericolul social deosebit de grav al infracțiunilor comise, la impactul social al acestora, cu luarea în seamă a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, a interzis inculpaților drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, respectiv pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Cu privire la latura civilă, instanța de fond a luat act că părțile vătămate P.M.A. și L.R.M. nu s-au constituit părți civile.

Chiar dacă în cursul urmăririi penale, partea vătămată minoră T.L., s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 euro, reprezentând suma de bani obținută din practicarea prostituției, însușită de inculpații R.L.O. și R.E.D., instanța de fond, în considerarea atitudinii acestei părți vătămate în faza cercetării judecătorești, constând în revenirea asupra declarațiilor inițiale, în încercarea de a-i absolvi de vinovăție pe inculpați, a apreciat că nu se impune repararea prejudiciului invocat de victima minoră, respingându-i acțiunea civilă formulată în proces, cu referire la dispozițiile art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen.

Sumele de bani realizate de către părțile vătămate din exploatarea sexuală și din practicarea cerșetoriei, pe care și le-au însușit inculpații, fără justă cauză, autoturismele cu care au fost transportate acestea în Italia, au făcut obiectul confiscării speciale, astfel că, în baza art. 19 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, instanța a confiscat de la fiecare dintre inculpații R.L.O. și R.E.D. câte 10.875 euro, de la inculpatul R.T., autoturismul marca M. și de la inculpatul R.E.D., autoturismul marca P.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații R.T., R.E.D. și R.L.O., invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției, pentru următoarele motive, sintetizate astfel:

1

C. proc. pen., și, mai mult, că în cauză s-ar face aplicabile dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi obținute în cadrul procesului;

1

C. proc. pen.;

Prin Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, a admis apelurile inculpaților R.L.O. și R.T., a desființat sentința cu privire la latura penală a cauzei, apoi, s-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului R.L.O. în cauza de față, repunându-le în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.L.O., din infracțiunile de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. și proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., și infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul R.L.O. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului R.L.O., în pedeapsa cea mai grea, anume 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ce urma să fie executată.

S-au reținut în favoarea inculpatului R.T. circumstanțe atenuante, potrivit art. 74, 76 lit. b) C. pen., și în consecință s-a redus pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., la 4 ani închisoare, fiind înlăturată pedeapsa complementară aplicată de către prima instanță.

În baza dispozițiilor art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului R.T., cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., în ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate în primă instanță.

În baza dispozițiilor art. 86 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 8 ani, compus din pedeapsa aplicată în prezenta cauză și un interval de 4 ani stabilit de instanță.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a dispus ca datele prevăzute la lit. b), c) și d) - să fie comunicate Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, iar în baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la inculpatul R.L.O. suma de 7.625 euro.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Totodată, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului R.E.D., declarat împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Craiova, secție minori și familie, a reținut următoarele:

Deși inculpații apelanți au susținut că urmărirea penală a fost efectuată de polițiști care nu fac parte din poliția judiciară, cu încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (7), art. 9 și art. 27 din Legea nr. 508/2004, în speță, s-a constatat că începerea urmăririi penale față de inculpați s-a dispus prin rezoluția din 31 martie 2006, iar anterior acestei date, s-au efectuate acte premergătoare, cu respectarea dispozițiilor art. 224 C. proc. pen.

Instanța de apel a apreciat că și în situația în care s-ar accepta, strict formal, potrivit art. 224 alin. (3) C. proc. pen., că numai procesele-verbale întocmite în faza actelor premergătoare, ar constitui mijloace de probă, această distincție fiind în mod vădit lipsită de importanță, deoarece părțile vătămate au fost audiate și după începerea urmăririi penale, declarațiile acestora de la acel moment, fiind similare celor date anterior, în faza actelor prealabile.

De altfel, instanța de apel a apreciat ca oferind mai multe garanții și, principial, ca fiind mai credibilă declarația olografa a unei persoane, despre care se presupune că ar fi fost victima unei infracțiuni, decât un proces-verbal în care lucrătorul de poliție ar consemna cele relatate de acea persoană.

S-a mai constatat că:

- celelalte declarații ale părților vătămate, date în cauză după începerea urmăririi penale, au fost consemnate în prezența procurorului sau a lucrătorilor de poliție anume delegați de procuror (fila 1 dosar urmărire penală);

- apărarea inculpaților, în sensul că la audierea părților vătămate la urmărirea penală, nu au fost respectate dispozițiile art. 73 alin. (1), la care fac trimitere dispozițiile art. 77 C. proc. pen., este nefondată, deoarece declarațiile date de părțile vătămate P.M.A. și T.L. în fața procurorului (filele 102 și 127 dosar urmărire penală), cuprind mențiuni cu privire la orele între care au fost audiate acestea;

- declarațiile luate de lucrătorii de poliție în cursul urmăririi penale, fac parte dintre cele la care se referă art. 77 coroborat cu art. 70 alin. (3) C. proc. pen., respectiv sunt declarații scrise personal, ce se iau înaintea audierii propriu-zise, în cadrul cărora nu se consemnează ora începerii și ora încheierii lor, deoarece nu este vorba de o ascultare propriu-zisă, care se efectuează în condițiile art. 70 alin. (1) C. proc. pen. Referitor la luarea declarațiilor părților vătămate în faza de urmărire penală, în condițiile în care nu au fost asistate de un avocat, s-a reținut că dispozițiile art. 26 alin. (1) și art. 44 din Legea nr. 678/2001, prevăd că persoanele care sunt victime ale infracțiunilor de trafic, li se acordă asistență juridică la cerere, în condițiile asistenței juridice obligatorii. Aceste dispoziții legale nu pot fi interpretate în sensul că, pentru partea vătămată, asistența juridică este obligatorie, așa cum este aceasta, reglementată în art. 171 alin. (2) și (3) C. proc. pen. pentru inculpat.

În speță, niciuna dintre părțile vătămate nu a solicitat asistență juridică la luarea declarațiilor acestora pe parcursul urmăririi penale, astfel că nu se poate reține o neregularitate procedurală din acest punct de vedere.

Susținerile inculpaților, în sensul că nu au putut asista la audierea părților vătămate pe parcursul urmăririi penale, au fost apreciate de instanța de apel ca fiind nefondate, deoarece faza de urmărire penală se caracterizează, în principal, prin lipsa publicității și a contradictorialității în administrarea probatoriilor.

Totodată, instanța de apel a mai constatat că:

- declarațiile date de părțile vătămate în cursul urmăririi penale se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, toate demonstrând vinovăția inculpaților în comiterea faptelor reținute de prima instanță;

- în mod întemeiat, prima instanță a înlăturat declarațiile date de părțile vătămate în fața sa, deoarece acesta nu a oferit nici o justificare credibilă pentru schimbarea depozițiilor date în cursul urmăririi penale;

- susținerea inculpaților în sensul că practicarea cerșetoriei nu ar reprezenta una dintre activitățile vizate în dispozițiile Legii nr. 678/2001, nu poate fi reținută, deoarece obligarea la această activitate incriminată de legea penală, se înscrie în cadrul activităților prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în sensul art. 2 pct. 2 lit. e) din Legea nr. 678/2001. Persoana obligată să practice cerșetoria este aservită persoanei care o obligă la o asemenea activitate, fiind lipsită de libertatea sa de a opta să trăiască prin mijloace decente de asigurare a existenței.

Referitor la partea vătămată L.R., întrucât din probatoriul administrat nu a rezultat vreo contribuție a inculpatului R.L.O. la traficarea acesteia, s-a constatat că, în mod greșit, prima instanță a reținut în sarcina acestui inculpat săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, astfel că a fost schimbată încadrarea juridică dată inițial faptei, în infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., fiind, totodată, redus corespunzător cuantumul pedepsei principale.

Apelul inculpatului R.T. a fost admis, fiind considerat întemeiat sub aspectul individualizării pedepsei și a modalității de executare a acesteia, avându-se în vedere vârsta inculpatului, împrejurarea că nu a mai fost condamnat anterior și că nu a obținut foloase materiale din activitatea infracțională desfășurată.

Cât privește confiscarea autoturismelor folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunilor, s-a constatat că această măsură a fost dispusă, în mod temeinic, de prima instanță, cu referire la dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate sunt considerate bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunii, fiind supuse confiscării speciale.

Totodată, instanța de prim control judiciar a mai constatat că de la inculpatul R.L.O., se impune a fi confiscată doar suma de 7.625 euro, reprezentând folosul dobândit ca urmare a săvârșirii infracțiunilor față de părțile vătămate T.L. și P.M.A., sub acest aspect fiind modificată hotărârea primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpații R.T., R.E.D. și R.L.O., care, prin apărătorii lor aleși, au invocat cazurile de casare prevăzută de art. 385

9

alin. (1) pct. 9, pct. 10, pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., în esență, fiind susținute criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate în apel, pentru care, într-o primă teză, au solicitat casarea deciziei, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra apelului declarat de inculpatul R.E.D., într-o a doua teză, au cerut ca, după casarea deciziei, să fie adoptată o soluție corespunzătoare de achitare în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru toate faptele ce au făcut obiectul judecății, iar, într-o ultimă teză, câtă vreme va fi reținută vinovăția lor, au apreciat că, în reindividualizare, se justifică coborârea pedepselor sub minimul special, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 99 din 19 ianuarie 2009, în aplicarea cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu, a admis recursurile declarate de cei trei inculpați, a casat Decizia nr. 26 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

Totodată, au fost menținute actele procedurale îndeplinite de instanța de apel până la data de 14 mai 2008.

În esență, Înalta Curte, a stabilit că, în cauză, a fost încălcat principiul publicității ședinței de judecată cu ocazia soluționării apelurilor inculpaților, în condițiile în care aceștia au fost trimiși în judecată și pentru alte infracțiuni decât cele prevăzute de art. 24 din Legea nr. 678/2001, neregularitate ce atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin. (3) C. proc. pen. și care nu poate fi înlăturată în nici un mod, invocarea ei fiind făcută în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu - cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauze spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile inculpaților R.T., R.L.O. și R.E.D. împotriva sentinței penale nr. 113 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a desființat sentința și rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, astfel:

- din infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. într-o infracțiune unică, continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. (victime fiind L.R. și P.M.), cu privire la inculpatul R.T.;

- din infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. într-o infracțiune unică prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (victimă fiind T.L. - minoră) cu privire la inculpatul R.L.O.

- din infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., într-o infracțiune unică, continuată de trafic de persoane și respectiv de trafic de minori, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (victime fiind L.R., P.M. și T.L. - minoră) cu privire la inculpatul R.E.D.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.T. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.L.O. la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.E.D. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

În baza art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen. a fost achitat fiecare dintre inculpații R.T., R.L.O. și R.E.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., inculpaților li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților, stabilind, potrivit art. 86 alin. (2) C. pen., termen de încercare pentru fiecare, astfel: 5 ani pentru inculpatul R.T., 5 ani și 6 luni pentru inculpatul R.L.O. și 6 ani pentru inculpatul R.E.D.

În baza art. 86 alin. (3) C. pen., pe durata termenelor de încercare stabilite, s-a dispus ca inculpații să se supună următoarelor măsuri:

- să se prezinte trimestrial la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunțe orice schimbare de domiciliu și reședință;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Totodată, inculpații au fost obligați să nu intre în legătură cu părțile vătămate L.R., P.M. și T.L.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 alin. (4) C. pen.

S-a dispus în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor principale, suspendarea și a pedepselor accesorii aplicate inculpaților.

S-a luat act că părțile vătămate P.M. și L.R. nu s-au constituit părți civile.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată T.L.

În baza art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată s-a confiscat de la inculpatul R.E.D. suma de 11.750 euro (proveniți din activitățile de practicare a prostituției de către cele trei victime) sau echivalentul acesteia la cursul oficial al leului din ziua plății, de la inculpatul R.T. autoturismul marca M., iar de la inculpatul R.E.D., autoturismul marca P.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel, în baza art. 378 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a procedat la ascultarea celor trei inculpați, a părții vătămate T.L., și a stăruit în reaudierea celorlalte părți vătămate, iar, totodată, a luat declarații martorilor F.D. și M.T.

În urma examinării hotărârii atacate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instanța de apel a reținut următoarele:

Referitor Ia primul motiv de apel invocat de inculpați, vizând aspectul că urmărirea penală a fost efectuată de către polițiști care nu fac parte din poliția judiciară, ci de polițiști din cadrul Poliției de frontieră, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 12 alin. (7), art. 9 și art. 27 din Legea nr. 508/2004.

S-a arătat că, potrivit art. 12 alin. (7), art. 9 și art. 27 din Legea nr. 508/2004, pentru infracțiunile arătate în alin. (1) din lege, urmărirea penală se efectuează obligatoriu de procurori specializați din cadrul D.I.I.C.O.T., iar sub directa supraveghere a acestora, ofițerii și agenții de poliție judiciară, anume desemnați de M.A.I., cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă I.C.C.J., efectuează numai acele acte de cercetare penală dispuse de procuror, acte ce sunt considerate a fi efectuate în numele acestuia.

Verificând această critică, Curtea a constatat că, într-adevăr, unele declarații de început (olografe) ale părților vătămate, cât și ale unor martori (de exemplu, declarația părții vătămate T.L., declarația martorului T.I., filele 129 și, respectiv, 135, dosar u.p.), au fost date în fața agenților Poliției de frontieră, înainte de începerea urmăririi penale, însă, este de observat, atât declarațiile părților vătămate, cât și cele date de martori, au fost reluate, procedural, aceștia fiind apoi audiați de către ofițerii B.C.C.O., anume desemnați, cât și de procurorul D.I.I.C.O.T., ce a instrumentat cauza.

În același sens, se impune a se sublinia că, în cauză, urmărirea penală a fost dispusă prin rezoluția procurorului D.I.I.C.O.T. din 31 martie 2006, iar anterior, potrivit art. 224 și urm. C. proc. pen., s-au efectuat acte premergătoare de către lucrătorii M.I. (între care și cei ai Poliției de Frontieră).

Pe de altă parte, este important de amintit că în sensul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției române, între principalele direcții de acțiune a acestei instituții, este aceea de prevenire și combatere a criminalității transfrontaliere, iar potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, raportat la art. 21 lit. j) din O.G. nr. 104 din 27 iunie 2001, privind organizarea Poliției de Frontieră Române, personalul din cadrul acesteia are obligația de a preveni și combate stările de pericol la adresa țării, determinate de criminalitatea transfrontalieră, organizând în acest sens acțiuni pentru descoperirea și identificarea persoanelor care au încălcat sau despre care se dețin date că intenționează să încalce prevederile legale stabilite în competența Poliției de Frontieră.

Prin urmare, aceste atribuții nu pot fi concepute fără desfășurarea unor acte de cercetare, ele constituind, în sensul de care vorbește art. 224 C. proc. pen., acte premergătoare urmăririi penale.

Oricum aceste „neregularități”, constând în faptul că primele declarații s-au luat părților vătămate nu de către polițiști din cadrul poliției judiciare, nu pot antrena soluția prevăzută de art. 332 alin. (1) C. proc. pen., Curtea apreciind că, în cauză, nu operează nulitățile prevăzute de art. 197 alin. (1) sau (2) C. proc. pen., astfel că această primă critică de nelegalitate invocată nu poate fi primită.

Mai mult, acestea nu au pondere în ansamblul probatoriului, iar învinuirile aduse inculpaților se sprijină pe alte elemente de fapt, cum se va vedea din analiza făcută mai jos.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel invocat de inculpați, formulat în sensul că instanța de fond a valorificat în planul adoptării soluției doar declarațiile părților vătămate date în faza urmăririi penale, deși aceste mijloace de probă sunt afectate de grave vicii procedurale, fiind în mod nejustificat înlăturate cele date nemijlocit în fața instanței, mai exact, susținându-se: că acestea nu prevăd ora începerii și încheierii ascultării, deși art. 73 alin. (1) C. proc. pen., prevede această obligativitate, aplicabilă și declarațiilor părții vătămate, cum astfel stabilește art. 77; că declarațiile părților vătămate nu au fost luate în prezența unui avocat, deși asistența juridică pentru aceste victime este obligatorie, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 678/2001; că inculpații nu au fost prezenți la audierea părților vătămate și, prin urmare, nu au fost nici în măsură să pună întrebări acestora; că declarațiile victimelor, în faza de urmărire penală, au fost luate cu încălcarea dispozițiilor art. 891 C. proc. pen., solicitându-se înlăturarea acestora, potrivit art. 64 alin. (2) C. proc. pen.; că declarațiile respective trebuiau luate pe formular special, fapt ce nu s-a realizat, fiind încălcate astfel regulile procedurale; că declarațiile unor martori cuprind numeroase contradicții, ce n-au fost analizate în baza principiului in dubio pro reo; că declarațiile luate cu ocazia cercetării judecătorești, victimelor, cât și martorilor, trădează dezinteresul instanței de fond pentru împrejurările consemnate, acestea fiind scrise olograf, aproape ilizibil, fapt ce conduce la înțelegerea dificilă și parțială a conținutului.

Verificând aspectele de nelegalitate invocate în cadrul acestui al doilea motiv de apel, Curtea a apreciat că ele se constituie în susțineri nefondate, întrucât:

Din observarea declarațiilor părților vătămate P.M.A. și T.L., date în faza urmăririi penale (filele 102 și 127 dosar u.p.), în fața procurorului, se constată că acestea cuprind mențiunile la care face referire art. 73 alin. (1), cu raportare la art. 77 C. proc. pen.

De asemenea, beneficiul consacrat de art. 44 din Legea nr. 678/2001, nu poate fi invocat de către inculpați, întrucât acestora nu le-a fost adusă nici o vătămare.

Este adevărat că legea stabilește dreptul la asistență juridică obligatorie pentru victimele infracțiunilor ce fac obiectul ei de reglementare, în vederea exercitării drepturilor ce le au în cadrul procedurilor penale desfășurate. Insă, în cazul în care aceste victime nu și-au exercitat dreptul la asistență juridică, inculpatul nu poate invoca acest lucru, asta pentru că potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen., încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămate care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Ori, în speța de față, apelanților inculpați nu li s-a adus nici o vătămare prin neexercitarea dreptului de a primi asistență juridică de către părțile vătămate, care nici nu au cerut să fie asistate.

Totodată, nu pot fi primite nici susținerile făcute în sensul că inculpații nu au putut asista la audierea părților vătămate, pe parcursul urmăririi penale, asta pentru că faza respectivă a procesului se caracterizează, în principal, prin lipsa publicității și a contradictorialității în administrarea probatoriilor, iar inculpații au lipsit nejustificat, aflându-se în perioada cercetărilor în afara țării.

De altfel, aceste critici referitoare la desfășurarea urmăririi penale în absența inculpaților nu pot antrena, cum astfel s-a arătat mai devreme, nulitățile prevăzute de art. 197 alin. (1) și ultim C. proc. pen.

De asemenea, în cauză nu poate fi reținută aplicabilitatea art. 64 alin. (2) C. proc. pen., în raport de susținerea inculpaților făcută în sensul că declarațiile părților vătămate nu au fost consemnate pe formulare tipizate, în faza urmăririi penale, iar cât privește modul în care declarațiile acelorași părți au fost consemnate la cercetarea judecătorească, legea nu stabilește criterii referitoare la întinderea acestora, la faptul că trebuie dactilografiate sau scrise olograf, important fiind ca activitatea de ascultare să respecte anumite reguli tactice.

Prin urmare, Curtea a apreciat că respectivele critici sunt nerelevante, atâta timp cât cele conținute în declarațiile părților vătămate, pot conduce la aflarea adevărului, în cadrul procesului de apreciere coroborată a probelor.

Cu privire la criticile aduse soluției, cuprinse în motivele 3 și 4 din apelurile scrise, analizate împreună, vizând lipsa de rol activ a instanței de fond în raport de neaudierea și lipsa de la judecată a părții vătămate L.R.M., pe de o parte, dar și referitoare la condamnarea greșită a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 12, art. 13 din Legea nr. 678/2001, pe de altă parte, controlul judiciar a evidențiat că nici acestea nu se susțin.

În acest sens, se justifică trimiterea la unele dispoziții de principiu, ce stau la baza procesului, și care vor fi valorificate în planul adoptării soluției de față.

Astfel, se stabilește în art. 3 și 4 C. proc. pen., că în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, atât organele de urmărire penală, cât și instanțele de judecată, fiind obligate să manifeste suficient rol activ.

Totodată, art. 202 alin. (1), prevede obligația organului de urmărire penală, de a aduna probele atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului, cu scopul aflării adevărului și al justei soluționări a cauzei.

Mai mult, art. 62, 63 C. proc. pen., dispune în sensul că organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, în sensul legii, constituind probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, dacă provine dintr-unul din mijloacele de probă prevăzute în art. 64.

Probele, în scopul aflării adevărului, trebuie apreciate în ansamblu (adică prin coroborare), principiul liberei aprecieri a acestora, consacrat de art. 63 alin. (2), lăsând instanței de judecată libertatea de a aprecia cu privire la concludenta tuturor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, desprins din cuprinsul art. 3, impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu altele administrate, exprimă adevărul.

În cauza de față, reapreciind asupra probatoriului administrat în cele două faze ale procesului, Curtea a reținut în fapt următoarele:

Cu această ocazie, T.L. i-a înfățișat inculpatului (cu care se afla în relații de concubinaj, aspect demonstrat de probatoriu), faptul că nu are pașaport și nici banii necesari pentru eliberarea acestuia, la fel și pentru transport. R.L.O. s-a oferit să suporte el toate aceste cheltuieli, împrejurări în care victima s-a lăsat convinsă, pentru plecarea în Italia.

Aceasta, în continuare, a depus actele pentru obținerea pașaportului la Poliția orașului Bechet, județul Dolj, după ce, în prealabil, inculpatul achitase toate taxele necesare.

La data de 20 octombrie 2003, partea vătămată, împreună cu inculpatul R.L.O., au plecat în Italia, cu un autoturism marca P., condus de către coinculpatul R.E.D., fratele primului, în vehicul aflându-se și un alt tânăr din Craiova. În dimineața zilei următoare, cei trei au ajuns în orașul Bologna, unde s-au și cazat într-o clădire situată în zona C., alături, în imobil, locuind mai mulți cetățeni români de etnie rromă.

Aici, victima a stat împreună cu cei doi inculpați, dar și cu concubina lui R.E.D. - numita T., câteva zile. Apoi, după un timp, aceasta l-a întrebat pe inculpatul R.L.O. despre locul de muncă promis, iar răspunsul dat a fost în sensul că locul se ocupase între timp.

Știind că trebuie să restituie cheltuielile ocazionate cu plecarea sa din România (aproximativ 200 euro), partea vătămată l-a întrebat pe inculpatul R.L.O. ce trebuie să facă pentru a-i restitui banii, iar acesta, alături de concubina fratelui său - numita T., i-au sugerat să facă „strada", adică să se prostitueze, activitate cu care nu a fost de acord, însă a acceptat (așa cum rezultă din declarațiile de la filele 127-135 dosar u.p.), să cerșească, pentru a putea supraviețui.

Timp de aproape 6-7 luni, victima a cerșit în orașul Bologna, câștigând zilnic aproximativ câte 10-15 euro (cum astfel rezultă din declarația olografă a victimei, filele 129-130 dosar u.p.), sume de bani ce au fost reevaluate la câte 10-30 euro, „în medie 200 euro/ zi" (cu ocazia declarației dată procurorului, filele 127-128 dosar u.p.).

Banii câștigați de victimă din cerșit, erau dați concubinei inculpatului R.E.D., numita T.

Spre finalul șederii sale în Italia, victima s-a și prostituat, cum astfel rezultă din prima sa declarație dată la 11 martie 2005, în cadrul actelor premergătoare (fila 129 și urm. dosar u.p.), cât și din cuprinsul procesului-verbal din 21 decembrie 2006 (fila 90 dosar u.p.).

În luna octombrie 2004, partea vătămată minoră T.L. a fost expulzată de autoritățile italiene.

S-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000 euro.