ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Petiționarul A.I., a formulat plângere

penală împotriva procurorului G.V. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, pentru faptele prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289

și art. 271 C. pen., pe care, la data de 18 octombrie 2009 a depus-o la sediul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Fără să aștepte rezultatul cercetărilor

materializat într-o soluție procedurală, petiționarul s-a adresat cu plângere

Înaltei Curți de Casație și Justiție și printr-o formulă pe care o folosește în

toate plângerile de acest gen pretinde că „ a fost refuzată cercetarea pentru

că infracțiunile au fost dovedite cu acte probatorii și cu prezentarea

încălcărilor prevederilor legale în vigoare”.

Plângerea este inadmisibilă și va fi

respinsă, ca atare.

Conform art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., petentul se poate adresa instanței, numai după ce a parcurs cele

două faze obligatorii la procuror, respectiv plângerea penală, iar după comunicarea

soluției de netrimitere în judecată, plângerea la procurorul ierarhic superior.

Or, în acest caz, petentul este

nemulțumit că nu se soluționase plângerea inițială, împotriva magistratului

procuror, motiv pentru care, în mod prematur și nelegal, s-a adresa direct

instanței supreme.

Demersul său judiciar, îmbracă forma unei

plângeri pentru tergiversarea cercetărilor, care conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., este de competența șefului ierarhic procurorului care

are lucrarea spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul A.I.

Obligă petiționarul să plătească suma de

100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12

ianuarie 2010.