ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Petiționarul A.I., a formulat plângere penală împotriva procurorului G.V. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru faptele prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289 și art. 271 C. pen., pe care, la data de 18 octombrie 2009 a depus-o la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Fără să aștepte rezultatul cercetărilor materializat într-o soluție procedurală, petiționarul s-a adresat cu plângere Înaltei Curți de Casație și Justiție și printr-o formulă pe care o folosește în toate plângerile de acest gen pretinde că „ a fost refuzată cercetarea pentru că infracțiunile au fost dovedite cu acte probatorii și cu prezentarea încălcărilor prevederilor legale în vigoare”.

Plângerea este inadmisibilă și va fi respinsă, ca atare. Conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petentul se poate adresa instanței, numai după ce a parcurs cele două faze obligatorii la procuror, respectiv plângerea penală, iar după comunicarea soluției de netrimitere în judecată, plângerea la procurorul ierarhic superior. Or, în acest caz, petentul este nemulțumit că nu se soluționase plângerea inițială, împotriva magistratului procuror, motiv pentru care, în mod prematur și nelegal, s-a adresa direct instanței supreme. Demersul său judiciar, îmbracă forma unei plângeri pentru tergiversarea cercetărilor, care conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., este de competența șefului ierarhic procurorului care are lucrarea spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 ianuarie 2010.