Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.03.2010
inadmisibil

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 933/2010

HOTĂRÂRE
11.03.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 933/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 581 din 19 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a luat act de retragerea recursului declarat de revizuientul S.N. împotriva deciziei penale nr. 167 din 21 iulie 2009 a Tribunalului Bacău. A fost obligat revizuientul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Î mpotriva acestei decizii penale, revizuientul S.N. a declarat recurs. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 385 1 C. proc.

pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii. Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. Î n prezenta cauză, revizuientul S.N. a sesizat instanța cu un nou recurs, împotriva deciziei prin care s-a luat act de retragerea recursului declarat de către același revizuient.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Î n consecință, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul S.N. împotriva deciziei penale nr. 581 din 19 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului. PENTRU

ÎN

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul S.N. împotriva deciziei penale nr. 581 din 19 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată In ședință publică, azi 11 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-12-15
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4560/2010
se pronunță prin sentință sau, după caz, prin decizie, numai în cazul prev. de art. 386 lit. d) C. proc. pen., în funcție de instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre, iar căile de atac la care se referă art. 392 alin. (4) C. proc
ÎCCJ 2010-07-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2762/2010
fi supuse căilor ordinare de atac, respectiv prima instanță și cea de apel. Per a contrario, în cazul în care instanța de recurs se pronunță asupra măsurilor preventive în cursul judecății, încheierea acestei instanțe este definitivă. Or, î
ÎCCJ 2010-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3608/2010
penală nr. 1011 din 15 iunie 2010 a Judecătoriei Ploiești s-a declinat competența de soluționare a recursului declarat de condamnatul V.P. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din examinarea actelor dosarului rezultă că la data
ÎCCJ 2009-06-02
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1232/2009
lege împotriva hotărârii de condamnare, astfel încât cererea sa nu putea fi calificată decât drept cale extraordinară de atac, respectiv o cerere de revizuire care, în raport de motivele invocate își găsește temeiul în dispozițiile art. 394
ÎCCJ 2010-01-19
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2010
recurs. Așa cum s-a menționat, revizuientul a exercitat cele 2 căi de atac ordinare (apelul și recursul), epuizând astfel căile procedurale de control judiciar ale sentinței. Î n consecință, în raport cu dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă