ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.03.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 933/2010

HOTĂRÂRE
11.03.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 933/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față ;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 581 din 19 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, s-a luat act de retragerea recursului

declarat de revizuientul S.N. împotriva deciziei penale nr. 167 din 21 iulie

2009 a Tribunalului Bacău.

A fost

obligat revizuientul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Î

mpotriva

acestei decizii penale, revizuientul S.N. a declarat recurs.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele

ce se vor arăta în

continuare:

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz,

nedefinitive.

Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la

dispozițiile

înscrise în Cap. III din Titlul

II

al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt

supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar,

sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de

atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea

legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.

Î

n

prezenta cauză, revizuientul S.N. a sesizat instanța cu un nou recurs,

împotriva deciziei prin care s-a luat act de retragerea recursului declarat de

către același revizuient.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații

neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului

legalității căilor de

atac și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Î

n consecință, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza

II

ca inadmisibil, recursul

declarat de

revizuientul S.N. împotriva deciziei penale nr. 581 din

19 august 2009 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Totodată,

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

ÎN

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuientul S.N. împotriva deciziei penale nr. 581 din 19 august

2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

In ședință publică, azi 11 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-07-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2762/2010
fi supuse căilor ordinare de atac, respectiv prima instanță și cea de apel. Per a contrario, în cazul în care instanța de recurs se pronunță asupra măsurilor preventive în cursul judecății, încheierea acestei instanțe este definitivă. Or, î
ÎCCJ 2010-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3608/2010
penală nr. 1011 din 15 iunie 2010 a Judecătoriei Ploiești s-a declinat competența de soluționare a recursului declarat de condamnatul V.P. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din examinarea actelor dosarului rezultă că la data
ÎCCJ 2012-11-22
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1108/2013
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 191 din 22 noiembrie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plânger
ÎCCJ 2010-10-22
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3721/2010
Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1703 din 30 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inc
ÎCCJ 2010-06-10
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2285/2010
fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe. Or, în cauză, împrejurările invocate de revizuent - neadministrarea unor probe în vederea schimbării încadrării juridice a faptei
Sursă