ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1232/2009

Examinând recursul de față constată: Prin încheierea din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei având ca obiect cererea de revizuire formulată de condamnatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 1691/2001 a Judecătoriei Buzău și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău pentru a efectua cercetări conform art. 399 C. proc. pen. Condamnatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri susținând că în mod greșit cererea a fost trimisă la parchet pentru a se efectua cercetări deoarece se impunea rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Ploiești și audierea tuturor persoanelor menționate în plângere. Prin decizia penală nr. 85 din 30 ianuarie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins recursul ca nefondat, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de recurs a reținut că după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1691 din 2 noiembrie 2001 a Judecătoriei Buzău, prin care C.G. a fost condamnat la 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, condamnatul a formulat la 28 august 2008 o cerere „pentru suspendarea executării vremelnice", în care a susținut că hotărârea de condamnare este rezultatul unor erori judiciare determinate de săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală de către alte persoane și a solicitat audierea unor martori pentru confirmarea nevinovăției sale. Așa fiind, instanța de recurs a constat că în mod judicios tribunalul a observat că inculpatul C.G.

a parcurs căile ordinare de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii de condamnare, astfel încât cererea sa nu putea fi calificată decât drept cale extraordinară de atac, respectiv o cerere de revizuire care, în raport de motivele invocate își găsește temeiul în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Î n consecință s-a constat că în mod corect s-a trimis cererea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în vederea îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 399 C. proc. pen. Revizuientul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești. Recursul nu este admisibil. Deciziile pronunțate de curțile de apel ca instanță de recurs nu se numără printre hotărârile care pot fi atacate cu recurs art. 385/1 C. proc.

pen. Mai mult decât atât, conform art. 417 lit. c) C. proc. pen. , decizia atacată a rămas definitivă la data la care a fost pronunțată, astfel încât nu este supusă nici unei alte căi ordinare de atac. În consecință recursul va fi respins ca inadmisibil conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Î n temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul C.G. împotriva deciziei penale nr. 85 din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recursul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică la 2 iunie 2009.