ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 652/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 februarie 2009, reclamantul A.D. a solicitat să se constate refuzul pârâtului Secretarul General al Camerei Deputaților de acordare a drepturilor cuvenite în calitate de fost funcționar parlamentar, să se constate nelegalitatea ordinelor nr. 886/2006, nr. 1108/2006, nr. 257/2008 și nr. 280/2008 emise de pârât, să se dispună anularea acestor acte și obligarea pârâtului la acordarea îndemnizației de conducere de 50% și a sporului de 25% pentru complexitatea activității. Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că aceasta are ca obiect excepția de nelegalitate a unor acte administrative în procedura incidentală prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, care se poate derula numai în cadrul altui proces.

Prin sentința civilă nr. 2.334 din 2 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că excepția de nelegalitate nu poate fi invocată pe cale principală, ci doar ca un mijloc de apărare în litigiul de fond. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și să se constate că este nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, urmând a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 și dispozițiile art. 304/1 C. proc.

civ., susținând că instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului și nu a pus în discuția părților probele solicitate a fi administrate și nici excepția de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, încălcând astfel principiile contradictorialității și disponibilității. Recurentul a învederat că examinarea legalității ordinelor emise de intimat pe calea excepției de nelegalitate este necesară pentru soluționarea litigiului dedus judecății cu privire la recunoașterea și acordarea drepturilor salariale, reprezentând indemnizația de conducere de 50% din salariul de bază al funcției de consilier parlamentar și sporul pentru complexitatea activității, în cuantum de 25%, conform dispozițiilor art. 9 din O.G.

nr. 119/1999, republicată. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a pronunțat o soluție legală, întrucât cererea recurentului-reclamant de constatare a nelegalității unor ordine ale secretarului general al Camerei Deputaților nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor legale susmenționate, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate și în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. În consecință, excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare, o procedură incidentală care se poate derula numai în cadrul unui proces aflat deja pe rolul unei instanțe și pentru a cărei dezlegare legiuitorul a prevăzut o procedură specială, derogatorie de la regula prevăzută de art. 17 C. proc.

civ., astfel că excepția de nelegalitate nu poate fi invocată pe calea acțiunii directe în contencios administrativ. Critica din recurs privind lipsa rolului activ în aflarea adevărului se dovedește a fi nefondată deoarece instanța de fond a respectat dispozițiile art. 129 C. proc. civ., calificând din punct de vedere juridic cererea de chemare în judecată și în funcție de aceasta a verificat condițiile de admisibilitate a cererii, punând în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii invocate de intimatul-pârât. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D., împotriva sentinței civile nr. 2334 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.