ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 652/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18

februarie 2009, reclamantul A.D. a solicitat să se constate refuzul pârâtului

Secretarul General al Camerei Deputaților de acordare a drepturilor cuvenite în

calitate de fost funcționar parlamentar, să se constate nelegalitatea ordinelor

nr. 886/2006, nr. 1108/2006, nr. 257/2008 și nr. 280/2008 emise de pârât, să se

dispună anularea acestor acte și obligarea pârâtului la acordarea îndemnizației

de conducere de 50% și a sporului de 25% pentru complexitatea activității.

Pârâtul a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, având în vedere că aceasta are ca obiect excepția

de nelegalitate a unor acte administrative în procedura incidentală prevăzută

de art. 4 din Legea nr. 554/2004, care se poate derula numai în cadrul altui

proces.

Prin sentința civilă nr. 2.334 din 2

iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că excepția de

nelegalitate nu poate fi invocată pe cale principală, ci doar ca un mijloc de

apărare în litigiul de fond.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și

să se constate că este nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, urmând a

se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Recurentul a invocat motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 și dispozițiile

art. 304/1 C. proc. civ., susținând că instanța de fond nu a manifestat rol

activ în aflarea adevărului și nu a pus în discuția părților probele solicitate

a fi administrate și nici excepția de nelegalitate invocată în temeiul art. 4

din Legea nr. 554/2004, încălcând astfel principiile contradictorialității și

disponibilității.

Recurentul a învederat că examinarea

legalității ordinelor emise de intimat pe calea excepției de nelegalitate este

necesară pentru soluționarea litigiului dedus judecății cu privire la

recunoașterea și acordarea drepturilor salariale, reprezentând indemnizația de

conducere de 50% din salariul de bază al funcției de consilier parlamentar și

sporul pentru complexitatea activității, în cuantum de 25%, conform

dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 119/1999, republicată.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a pronunțat o

soluție legală, întrucât cererea recurentului-reclamant de constatare a

nelegalității unor ordine ale secretarului general al Camerei Deputaților nu

îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor legale susmenționate,

legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,

indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate și în

acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea

litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios

administrativ competentă și suspendă cauza.

În consecință, excepția de nelegalitate

este un mijloc de apărare, o procedură incidentală care se poate derula numai

în cadrul unui proces aflat deja pe rolul unei instanțe și pentru a cărei

dezlegare legiuitorul a prevăzut o procedură specială, derogatorie de la regula

prevăzută de art. 17 C. proc. civ., astfel că excepția de nelegalitate nu poate

fi invocată pe calea acțiunii directe în contencios administrativ.

Critica din recurs privind lipsa

rolului activ în aflarea adevărului se dovedește a fi nefondată deoarece

instanța de fond a respectat dispozițiile art. 129 C. proc. civ., calificând din

punct de vedere juridic cererea de chemare în judecată și în funcție de aceasta

a verificat condițiile de admisibilitate a cererii, punând în discuția părților

excepția inadmisibilității acțiunii invocate de intimatul-pârât.

Pentru considerentele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.D., împotriva

sentinței civile nr. 2334 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

februarie 2010.