ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4603/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.M. a chemat in judecată pe pârâtul

Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunța, să se dispună anularea ordinului nr. 377 din 30 aprilie 2009

emis de pârât și reîncadrarea sa în funcția publică de consilier superior, treapta

a doua de salarizare, la Compartimentul de audit, control și monitorizare IT din

cadrul Direcției Generale pentru Societatea Informațională, din care în mod abuziv

și neîntemeiat a fost eliberat.

A mai solicitat obligarea

pârâtei la plata drepturilor bănești, salariale și de altă natură, de care a fost

privat începând cu data de 21 aprilie 2009 până la executarea hotărârii ce se va

pronunța, precum și daune interese.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat ca printr-un raport care a fost transformat în sesizarea

din 26 februarie 2009, înregistrată la Comisia de disciplină a Ministerului Comunicațiilor

și Societății Informaționale, al cărei conținut ar putea fi asimilat mai degrabă

cu un slab mecanism de monitorizare socialistă vizând ordinea și disciplina la locul

de muncă, i-au fost imputate în mod mincinos o serie de abateri în legătură cu îndatoririle

profesionale, în sensul că ar fi lipsit de la serviciu 3-4 zile, absențe care ar

rezulta din nesemnarea condicii de prezență, ori neaccesarea cartelei de intrare

în instituție.

A mai arătat că, într-o

manieră incorectă și vădit abuzivă, cu mult anterior convocări sale în fața Comisiei

de disciplină pentru ziua de 10 aprilie 2009, a primit un preaviz de 30 de zile

care a fost emis pe data de 11 martie 2009, preaviz care făcea referire la o falsă

și inexistentă reducere a funcției publice de consilier superior, ca urmare a modificării

cu peste 50% a condițiilor specifice de ocupare a sus-numitei funcții.

La 13 noiembrie 2009 pârâtul

a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei plângerii prealabile și

a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

316 din 20 ianuarie 2010 a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de

pârât și, pe cale de consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de

reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamantul nu a respectat procedura administrativă prealabilă

prevăzută de Legea nr. 554/2004, deși instanța i-a acordat un termen pentru a depune

dovezi în acest sens.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul M.M.

Recurentul a susținut,

în esență, că a respectat procedura administrativă prealabilă și, că acest lucru

rezultă din ampla corespondență purtată cu pârâta pe tema nelegalității concedierii

sale.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „

înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ

competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității

publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen

de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia

”.

Cum emitentul actului

administrativ a cărui anulare se solicită în cauză este Ministerul Comunicațiilor

și Societății Informaționale, acestei autorități trebuia să i se adreseze recurentul-reclamant

cu cererea de revocare, pentru îndeplinirea procedurii prealabile administrative,

ceea ce însă nu s-a întâmplat.

Potrivit art. 106 din

Legea nr. 188/1999, republicată, „în cazul în care raportul de serviciu a încetat

din cauze pe care funcționarul le consideră netemeinice și nelegale, acesta poate

cere instanței anularea actului administrativ în condițiile și termenele prevăzute

de Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, în mod corect

a reținut instanța de fond că în cauză nu a fost îndeplinită procedura administrativă

prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cum, potrivit art. 109

alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile

stabilite de acea lege, soluția respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate

de reclamant este temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.M. împotriva sentinței civile nr. 316 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2010.