ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4603/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.M. a chemat in judecată pe pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea ordinului nr. 377 din 30 aprilie 2009 emis de pârât și reîncadrarea sa în funcția publică de consilier superior, treapta a doua de salarizare, la Compartimentul de audit, control și monitorizare IT din cadrul Direcției Generale pentru Societatea Informațională, din care în mod abuziv și neîntemeiat a fost eliberat. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, salariale și de altă natură, de care a fost privat începând cu data de 21 aprilie 2009 până la executarea hotărârii ce se va pronunța, precum și daune interese.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca printr-un raport care a fost transformat în sesizarea din 26 februarie 2009, înregistrată la Comisia de disciplină a Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, al cărei conținut ar putea fi asimilat mai degrabă cu un slab mecanism de monitorizare socialistă vizând ordinea și disciplina la locul de muncă, i-au fost imputate în mod mincinos o serie de abateri în legătură cu îndatoririle profesionale, în sensul că ar fi lipsit de la serviciu 3-4 zile, absențe care ar rezulta din nesemnarea condicii de prezență, ori neaccesarea cartelei de intrare în instituție.

A mai arătat că, într-o manieră incorectă și vădit abuzivă, cu mult anterior convocări sale în fața Comisiei de disciplină pentru ziua de 10 aprilie 2009, a primit un preaviz de 30 de zile care a fost emis pe data de 11 martie 2009, preaviz care făcea referire la o falsă și inexistentă reducere a funcției publice de consilier superior, ca urmare a modificării cu peste 50% a condițiilor specifice de ocupare a sus-numitei funcții. La 13 noiembrie 2009 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei plângerii prealabile și a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 316 din 20 ianuarie 2010 a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și, pe cale de consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a respectat procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, deși instanța i-a acordat un termen pentru a depune dovezi în acest sens. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul M.M. Recurentul a susținut, în esență, că a respectat procedura administrativă prealabilă și, că acest lucru rezultă din ampla corespondență purtată cu pârâta pe tema nelegalității concedierii sale. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „ înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia ”. Cum emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită în cauză este Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, acestei autorități trebuia să i se adreseze recurentul-reclamant cu cererea de revocare, pentru îndeplinirea procedurii prealabile administrative, ceea ce însă nu s-a întâmplat.

Potrivit art. 106 din Legea nr. 188/1999, republicată, „în cazul în care raportul de serviciu a încetat din cauze pe care funcționarul le consideră netemeinice și nelegale, acesta poate cere instanței anularea actului administrativ în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004. Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Cum, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, soluția respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate de reclamant este temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 316 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.