ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1613/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul București-secția a VIII-a revizuentul A.D. a

solicitat, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei

Deputaților, să se dispună revizuirea sentinței civile nr. 5520 din 24

noiembrie 2004 a Tribunalului București - secția a VIII-a, să se constate

nulitatea Ordinului Secretarului General nr. 886 din 28 septembrie 2001, cu

obligarea la reîncadrarea sa pe postul deținut anterior emiterii ordinului

contestat.

Prin sentința civilă nr.

7675 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului București-secția a VIII-a cererea a

fost respinsă ca tardiv formulată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs A.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, iar prin încheierea din data de 18 iunie 2009 a Curții de Apel

București - secția a VII-a s-a dispus sesizarea Curții de Apel București - secția

de contencios administrativ și fiscal cu privire la soluționarea excepției de

nelegalitate a Ordinelor Secretarului General al Camerei Deputaților nr. 886

din 28 septembrie 2001, 907 din 01 octombrie 2001 și suspendarea judecății

cauzei.

Prin sentința civilă nr.

941 din 23 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr. 6668/2/2009 de Curtea de

Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, excepția

de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, reținându-se, în esență, că

împotriva Ordinului nr. 907/2001 petentul a formulat acțiune în anulare,

respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 789 din 11 septembrie 2002 a

Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

irevocabilă prin respingerea recursului, în care se reține, pe de o parte, că

actul atacat este exceptat de la controlul de legalitate al instanțelor de

contencios administrativ fiind un act al Parlamentului expres exceptat prin art.

2 lit. a) din Legea nr. 29/1990, iar pe de altă parte, că Ordinul nr. 886/2001

este un act de dreptul muncii și nu un act administrativ.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs A.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 2702 din 21 mai 2010 pronunțată în

dosarul nr. 6668/2/2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios

administrativ și fiscal, recursul a fost respins ca tardiv formulat.

revizuire

La data de 27 august 2010

reclamantul a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 941 din 23

februarie 2010 pronunțată în dosarul nr. 6668/2/2009 al Curții de Apel

București - secția contencios administrativ, întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ, cererea făcând obiectul dosarului nr. 7517/2/2010.

În motivarea cererii,

revizuentul a arătat că prin Ordinele nr. 907 din 01 octombrie 2001 și nr. 831

din 10 noiembrie 2006 s-au modificat în mod ilegal salariile de bază brute

lunare aferente funcțiilor de conducere, drepturi salariale aflate în plată la

data emiterii celor două acte, iar înscrisul nou care întrunește condițiile

prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este Anexa 11, Statul de funcții

aprobat prin Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaților nr. 519 din 14

octombrie 1996, cuprinzând salariile personalului din Serviciile Camerei

Deputaților indexate conform H.G. nr. 860/1996, începând cu data de 01

februarie 1997.

Intimatul a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de

revizuire, arătând că prin sentința a cărei revizuire se solicită nu a fost

evocat fondul, instanța pronunțându-se asupra excepției de nelegalitate în

sensul respingerii acesteia ca inadmisibilă.

În ședința publică

din data de 15 februarie 2011, instanța a pus în discuția părților excepția de

inadmisibilitate a cererii de revizuire.

apel

Prin Sentința Civilă nr.

1573 din 1 martie 2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, sentință ce face obiectul prezentului recurs, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D.,

apreciindu-se că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct.

5 C. proc. civ.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că prin cererea formulată s-a solicitat

revizuirea sentinței civile nr. 941 din 23 februarie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel București - secția contencios administrativ, cererea fiind întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ, cu motivarea că înscrisul nou

care întrunește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este

Anexa 11, Statul de funcții aprobat prin Ordinul Secretarului General al

Camerei Deputaților nr. 519 din 14 octombrie 1996, cuprinzând salariile

personalului din Serviciile Camerei Deputaților indexate conform H.G. nr. 860/1996,

începând cu data de 01 februarie 1997.

S-a mai reținut că

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ presupun ca hotărârea instanței să

evoce fondul, or recursul a vizat o sentință prin care excepția de nelegalitate

a fost respinsă ca fiind inadmisibilă, astfel încât în speță această condiție

nu este îndeplinită.

Pe de altă parte s-a

apreciat că nu sunt întrunite nici condițiile de admisibilitate cu referire la

actul invocat, întrucât revizuentul nu a făcut vreo dovadă în sensul că Ordinul

Secretarului General al Camerei Deputaților nr. 519 din 14 octombrie 1996 a

fost reținut de partea potrivnică și că nu a putut să-l înfățișeze dintr-o

împrejurare mai presus de voința sa.

de revizuent

Împotriva sentinței

primei instanțe a formulat recurs A.D. invocând dispozițiile art. 304 pct. 5-9 C.

proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul susține că

prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 322 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., întrucât condiția „evocării fondului” este prevăzută numai în

privința deciziilor pronunțate de instanțele de recurs.

În sprijinul

susținerilor sale recurentul invocă mai multe hotărâri judecătorești pronunțate

în litigii purtate între aceleași părți, afirmând că acestea se bucură de autoritate

de lucru judecat.

În

privința actului nou, Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaților nr. 519

din 14 octombrie 1996, recurentul a susținut că instanța nu a manifestat rol

activ pentru aflarea adevărului.

O

parte semnificativă a memoriului de recurs vizează analiza litigiilor purtate

între părți începând cu 23 iulie 1997, fără relevanță din perspectiva

controlului judiciar exercitat împotriva sentinței prezentate la punctul anterior.

5.

Apărările intimatei Camera Deputaților

Prin

întâmpinarea formulată la data de 14 martie 2012 intimata Camera Deputaților a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata

a arătat că prima instanță a sesizat corect inadmisibilitatea cererii de revizuire,

motivând dintr-o dublă perspectivă, atât din punctul de vedere al naturii hotărârii

atacate, cât și prin prisma motivului de revizuire invocat.

6.

Considerentele instanței de recurs

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele,

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru următoarele argumente.

A.D.

a învestit Curtea de apel cu o cerere de revizuire împotriva sentinței civile

nr. 941 din 23 februarie 2010 a aceleiași instanțe, invocând drept temei descoperirea

unui înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Analizând

cu prioritate, în baza art. 326 alin. (3) C. proc. civ. admisibilitatea căii extraordinare

de retractare exercitate, prima instanță a ajuns la concluzia că cererea de revizuire

este inadmisibilă.

Această

soluție este corectă.

Deși

cerința „evocării fondului” este prevăzută în mod expres de art. 322 alin. (1)

C. proc. civ. doar pentru hotărârile pronunțate de instanțele de recurs,

revizuirea privește toate hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției

deduse judecății deoarece motivele prevăzute de art. 322 vizează, ca regulă,

situația de fapt. În orice caz, motivul de la pct. 5 al art. 322 - „actul nou”,

pe care se fundamentează cererea de față este clar conceput ca un remediu

pentru cazurile în care instanța a reținut o altă situație de fapt decât cea

relevată de înscrisul prezentat de revizuent.

Or,

în cauză, nu numai că se atacă o sentință prin care se soluționează o excepție de

nelegalitate, dar, mai mult, excepția de nelegalitate fusese respinsă ca

inadmisibilă.

Ca

urmare, în raport de natura hotărârii atacate, cererea de revizuire era,

într-adevăr, inadmisibilă.

Și

argumentația referitoare la neîndeplinirea condițiilor legale pentru a se considera

că înscrisul nou se circumscrie temeiului de revizuire invocat, este la adăpost

de orice critică.

În

cauză nu există nici un element care să contureze ideea că Ordinul Secretarului

General al Camerei Deputaților nr. 519/1996 ar fi fost „reținut de partea potrivnică”

ori că nu a putut fi înfățișat „dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

Așa

fiind, cererea de revizuire este, și din această perspectivă, inadmisibilă.

În

fine, hotărârile invocate cu titlu de autoritate de lucru judecat de către recurent,

deși privesc aceleași părți au obiecte diferite așa încât nu pot produce efectul

scontat de recurent.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge

recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.D. împotriva sentinței civile nr. 1573 din 1 martie 2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 martie 2012.