ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6022/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 991 din 11 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel, a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința civilă nr. 2833 din 27 octombrie 2008 pronunțată în dosar, Curtea de Apel București, a admis excepția tardivității și a respins, ca tardivă, cererea formulată de A.D. în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților, având ca obiect anularea Ordinului nr. 1108/10 noiembrie 2006, emis de secretarul general al Camerei Deputaților.

Împotriva acestei sentințe, A.D. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Examinând motivele revizuirii și actele dosarului, Curtea de apel, a reținut că este inadmisibilă cererea de revizuire, întrucât hotărârea atacată cu revizuire nu evocă fondul cauzei în sensul dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. Împotriva sentinței civile nr. 991 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A.D., invocând dispozițiile motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.

Prin criticile din recurs, recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la Curtea de apel, în vederea cercetării legalității Ordinelor nr. 886 din 28 septembrie 2001, nr. 907 din 01 octombrie 2001, nr. 481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006, nr. 421 din 05 septembrie 2006, nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, nr. 63 din 02 februarie 2007, nr. 314 din 10 aprilie 2007 și nr. 257 din 28 februarie 2008 emise de secretarul general al Camerei Deputaților, susținând că aceste acte au fost emise cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 115/1999, Legii nr. 78/2000, Legii nr. 161/2003 și ale Hotărârii Camerei Deputaților nr. 18/1997 privind structura organizatorică a Camerei Deputaților, Hotărârii Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 21 din 05 noiembrie 1997 privind Regulamentul de organizare și funcționare a Secretariatului General al Camerei Deputaților, Hotărârii Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 4 din 08 mai 2000 privind controlul financiar-preventiv propriu și Hotărârii Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 1038 din 30 septembrie 1998 pentru aprobarea statului de funcții al Secretariatului General al Camerei Deputaților începând cu data de 1 octombrie 1998. Cu privire la sentința atacată, recurentul susține că instanța de fond în mod greșit a dispus respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă,

fără a dispune atașarea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire, cu încălcarea principiului contradictorialității și disponibilității. Recurentul mai susține că este nereală aserțiunea instanței în sensul că intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților nu a depus întâmpinare. Susține recurentul că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., întrucât sunt înscrisuri doveditoare descoperite după pronunțarea hotărârii atacate și care existau la data pronunțării hotărârii, și anume: Ordinele secretarului general al Camerei Deputaților nr. 886 din 28 septembrie 2001, nr. 907 din 01 octombrie 2001, nr. 481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006, nr. 421 din 05 septembrie 2006, nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, nr. 63 din 02 februarie 2007, nr. 314 din 10 aprilie 2007 și nr. 257 din 28 februarie 2008 privind actualizarea salariului de bază brut lunar înscris în statul de funcții al instituției. În privința acestor înscrisuri, recurentul arată că aceste înscrisuri au fost reținute de Direcția de Salarizare și Direcția Resurse Umane și Serviciul Juridic, compartimente din structura organizatorică a Camerei Deputaților, că aceste înscrisuri ar fi trebuit să fie prezentate de partea adversă și că au un caracter determinant.

Totodată, recurentul susține că instanța de revizuire nu a examinat înscrisurile doveditoare depuse la dosar și, în continuare, expune pe larg aspecte referitoare la stabilirea drepturilor salariale și la nelegalitatea actelor administrative enumerate mai sus. Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat. După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, recurentul A.D. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 991 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, cu motivarea că hotărârea atacată cu revizuire este o hotărâre judecătorească ce nu evocă fondul cauzei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 C. proc.

civ., conform cărora se poate cere „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”. În raport cu dispozițiile citate, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este o legală și temeinică, întrucât, într-adevăr, hotărârea judecătorească atacată cu revizuire – respectiv sentința civilă nr. 2833 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, este o hotărâre judecătorească ce nu evocă fondul cauzei, deoarece prin sentința respectivă a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de chemare în judecată formulată de A.D. în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților.

Astfel fiind, întrucât cererea de revizuire era inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiției referitoare la evocarea fondului, prevăzută de art. 322 C. proc. civ., era de prisos ca instanța învestită cu cererea de revizuire să realizeze o analizată în concret a susținerilor referitoare la nelegalitatea înscrisurilor invocate de recurent, astfel că aceste susțineri nu vor face obiectul analizei nici în prezenta cale de atac. Pentru toate considerentele arătate, constatând că în cauză nu există motive care să atragă modificarea sau casarea hotărârii recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinței civile nr. 991 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2011.