ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6022/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

991 din 11 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuientul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul

General al Camerei Deputaților.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel, a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr.

2833 din 27 octombrie 2008 pronunțată în dosar, Curtea de Apel București, a

admis excepția tardivității și a respins, ca tardivă, cererea formulată de A.D.

în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților, având ca

obiect anularea Ordinului nr. 1108/10 noiembrie  2006, emis de secretarul

general al Camerei Deputaților.

Împotriva acestei

sentințe, A.D. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct.

5 C. proc. civ.

Examinând motivele

revizuirii și actele dosarului, Curtea de apel, a reținut că este inadmisibilă

cererea de revizuire, întrucât hotărârea atacată cu revizuire nu evocă fondul

cauzei în sensul dispozițiilor art. 322 C. proc. civ.

Împotriva sentinței

civile nr. 991 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A.D., invocând

dispozițiile motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Prin criticile din

recurs, recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei la Curtea de apel, în vederea cercetării legalității

Ordinelor nr. 886 din 28 septembrie 2001, nr. 907 din 01 octombrie 2001, nr.

481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006, nr. 421 din 05

septembrie 2006, nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, nr. 63 din 02 februarie 2007, nr.

314 din 10 aprilie 2007 și nr. 257 din 28 februarie 2008 emise de secretarul

general al Camerei Deputaților, susținând că aceste acte au fost emise cu

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 115/1999, Legii nr. 78/2000, Legii nr. 161/2003

și ale Hotărârii Camerei Deputaților nr. 18/1997 privind structura

organizatorică a Camerei Deputaților, Hotărârii Biroului Permanent al Camerei

Deputaților nr. 21 din 05 noiembrie 1997 privind Regulamentul de organizare și

funcționare a Secretariatului General al Camerei Deputaților, Hotărârii

Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 4 din 08 mai 2000 privind

controlul financiar-preventiv propriu și Hotărârii Biroului Permanent al

Camerei Deputaților nr. 1038 din 30 septembrie 1998 pentru aprobarea statului

de funcții al Secretariatului General al Camerei Deputaților începând cu data

de 1 octombrie 1998.

Cu privire la

sentința atacată, recurentul susține că instanța de fond în mod greșit a dispus

respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, fără a dispune atașarea dosarului

în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire, cu încălcarea

principiului contradictorialității și disponibilității.

Recurentul mai

susține că este nereală aserțiunea instanței în sensul că intimatul

Secretariatul General al Camerei Deputaților nu a depus întâmpinare.

Susține recurentul că

sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire în sensul

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât sunt înscrisuri

doveditoare descoperite după pronunțarea hotărârii atacate și care existau la

data pronunțării hotărârii, și anume: Ordinele secretarului general al Camerei

Deputaților nr. 886 din 28 septembrie 2001, nr. 907 din 01 octombrie 2001, nr.

481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006, nr. 421 din 05

septembrie 2006, nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, nr. 63 din 02 februarie 2007, nr.

314 din 10 aprilie 2007 și nr. 257 din 28 februarie 2008 privind actualizarea

salariului de bază brut lunar înscris în statul de funcții al instituției. În

privința acestor înscrisuri, recurentul arată că aceste înscrisuri au fost

reținute de Direcția de Salarizare și Direcția Resurse Umane și Serviciul

Juridic, compartimente din structura organizatorică a Camerei Deputaților, că

aceste înscrisuri ar fi trebuit să fie prezentate de partea adversă și că au un

caracter determinant.

Totodată, recurentul

susține că instanța de revizuire nu a examinat înscrisurile doveditoare depuse

la dosar și, în continuare, expune pe larg aspecte referitoare la stabilirea

drepturilor salariale și la nelegalitatea actelor administrative enumerate mai

sus.

Examinând cauza, prin

prisma motivelor de recurs invocate de recurent, Înalta Curte, constată că

recursul este nefondat.

După cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, recurentul A.D. a declarat recurs

împotriva sentinței civile nr. 991 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin care a fost

respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A.D.,

în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, cu

motivarea că hotărârea atacată cu revizuire este o hotărâre judecătorească ce

nu evocă fondul cauzei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 C.

proc. civ., conform cărora se poate cere „revizuirea unei hotărâri rămase

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”.

În raport cu

dispozițiile citate, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este o

legală și temeinică, întrucât, într-adevăr, hotărârea judecătorească atacată cu

revizuire – respectiv sentința civilă nr. 2833 din 27 octombrie 2008 a Curții

de Apel București, este o hotărâre judecătorească ce nu evocă fondul cauzei,

deoarece prin sentința respectivă a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea

de chemare în judecată formulată de A.D. în contradictoriu cu Secretariatul

General al Camerei Deputaților.

Astfel fiind,

întrucât cererea de revizuire era inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiției

referitoare la evocarea fondului, prevăzută de art. 322 C. proc. civ., era de

prisos ca instanța învestită cu cererea de revizuire să realizeze o analizată

în concret a susținerilor referitoare la nelegalitatea înscrisurilor invocate

de recurent, astfel că aceste susțineri nu vor face obiectul analizei nici în

prezenta cale de atac.

Pentru toate

considerentele arătate, constatând că în cauză nu există motive care să atragă

modificarea sau casarea hotărârii recurate, în conformitate cu prevederile art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.D. împotriva sentinței civile nr. 991 din 11 februarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2011.