ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 476/2010

Prin sentința comercială nr. 10141 din 2 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă și s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC S. SRL împotriva pârâtei A.V.A.S. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția de inadmisibilitate este neîntemeiată întrucât obiectul litigiului privește interpretarea unei dispoziții legale, iar nu încălcarea principiului libertății contractuale. Pe fond s-a reținut că în speță s-a pus problema dacă prețul pe acțiune plătit de reclamantă prin contractul inițial de privatizare este mai mare sau mai mic decât valoarea nominală a acțiunilor, iar din interpretarea logică și gramaticală a dispozițiilor art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002 rezultă că se are în vederea valoarea din momentul înstrăinării pachetului de acțiuni, întrucât în text se folosește timpul prezent.

Deoarece din actele dosarului a rezultat că prețul plătit de reclamantă prin contractul inițial a fost mai mic decât valoarea acțiunii la data majorării capitalului social, cererea reclamantei este nefondată. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 150 din 18 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

În considerentele deciziei Curtea a reținut în esență că, potrivit art. 12 alin. (7) din Legea nr. 137/2002, prețul de vânzare pentru acțiunile suplimentare provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în situația exercitării dreptului de preferință este egal cu valoarea nominală a acțiunilor, în cazul în care prețul pe acțiune plătit de cumpărător prin contractul inițial de privatizare este mai mare decât valoarea nominală a acțiunilor sau este cel rezultat din negocierea directă dintre instituția publică implicată și cumpărător, în cazul în care prețul pe acțiune plătit de cumpărător prin contractul inițial de privatizare este mai mic decât valoarea nominală a acțiunilor.

Or, în speță, prețul a fost de 4,616 lei/acțiune, sumă mai mică decât valoarea acțiunii de 10 lei la data majorării capitalului social, astfel încât în temeiul art. 296 C. proc. civ. apelul a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în motivarea căruia susține că a achiziționat pachetul de 75.111 acțiuni ale SC C.E. SA Brașov, reprezentând 100% din capitalul acestei societăți la prețul de 46.160 rol/acțiune, în timp ce valoarea nominală era de 25.000 rol/acțiune, deci, la o valoare mai mare decât valoarea nominală, astfel încât A.V.A.S. trebuie să vândă pachetul de acțiuni la valoarea nominală a acestora, nefiind necesar un nou raport de evaluare.

Recurenta susține că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, reținând că prețul de vânzare a acțiunii rezultate în urma majorării capitalului social cu contravaloarea terenurilor va fi egal cu valoarea nominală doar în situația în care prețul plătit pe cumpărător este mai mare decât valoarea nominală. Susține că această interpretare este lipsită de cuvântul „inițial”, cu referire la contractul „inițial” de privatizare, situație care conduce la o apreciere greșită a momentului la care trebuie făcută comparația dintre prețul plătit pe acțiune și valoarea nominală a acesteia. În acest mod, susține recurenta, prin această interpretare nelegală se adaugă la lege, restrângându-se în mod nejustificat cazurile în care cumpărătorii inițiali pot beneficia de cumpărarea acțiunilor rezultate în urma majorării capitalului social cu contravaloarea terenurilor, la valoarea nominală a acestora.

Prin întâmpinarea înregistrată la 23 octombrie 2009 intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacată. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: Reclamanta a achiziționat de la pârâtă în cadrul procesului de privatizare acțiuni ale SC C.E. SA, entitate juridică care a obținut ulterior, certificat de atestate a dreptului de proprietate asupra terenului, prin hotărâre A.G.E.A. majorându-se capitalul social, în urma reevaluării patrimoniului, de la valoarea nominală de 2,5 lei de la data încheierii contractelor de vânzare - cumpărare, la 10 lei/acțiune. Prin sentința nr. 4031 din 26 mai 2006 a Tribunalului București, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2530 din 26 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, A.V.A.S.

a fost obligată la vânzarea către SC S. SRL a unui număr de acțiuni necesare menținerii cotei de participare la capitalul social existent anterior majorării, în condițiile Legii nr. 137/2002.

Potrivit art. 12 alin. (8) al Legii nr. 137/2002, cu modificările și completările ulterioare "Prețul de vânzare pentru acțiunile suplimentare provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în situația exercitării dreptului de preferință, este egal cu valoarea nominală a acțiunilor, în cazul în care prețul pe acțiune plătit de cumpărător prin contractul inițial de privatizare este mai mare decât valoarea nominală a acțiunilor sau este cel rezultat din negocierea directă dintre instituția publica implicata si cumpărător, in cazul in care prețul pe acțiune plătit de cumpărător prin contractul inițial de privatizare este mai mic decât valoarea nominala a acțiunilor (...)". Instanțele de fond au realizat o interpretare și aplicare corespunzătoare a acestor dispoziții legale din care rezultă, fără echivoc faptul că A.V.A.S.

urmează a vinde un număr de acțiuni rezultat în urma majorării capitalului social al societății privatizate, cu valoarea terenurilor dobândite de către societate, ulterior privatizării, la valoarea nominala a acțiunilor doar in cazul in care prețul plătit de cumpărător este mai mare decât aceasta valoare nominala. Or, în speță, conform contractului de vânzare cumpărare acțiuni din 12 aprilie 1996 prețul plătit a fost de 4,616 lei/acțiune iar conform celui de-al doilea contract încheiat, respectiv contractul din 31 iulie 1998, prețul plătit de cumpărător a fost de 4,8237 lei/acțiune. Astfel, prețul stabilit prin ambele contracte este mai mic decât valoarea nominală a unei acțiuni, respectiv mai mic decât 10 ron.

Prin urmare, condiția impusă de legiuitor nu este aceea ca prețul din contractul inițial de privatizare să fi fost mai mare decât valoarea nominală a acțiunilor la acea dată, ci doar la prețul din acel contract, iar prețul de vânzare al acțiunilor suplimentare fiind diferit după cum prețul plătit prin contractul inițial este mai mare sau mai mic decât valoarea nominală a acțiunilor. Nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va reține că nu s-au adus critici fondate deciziei pronunțate în apel, care va fi menținută ca efect al respingerii recursului, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Poiana Brașov împotriva deciziei nr. 150 din 18 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.