ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 457/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 457/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 379 din 4
noiembrie 2009 a Tribunalului Vaslui, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2727/89/2009,
în baza art. 389 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, în ceea ce privește contestația în anulare formulată de contestatoarea
condamnată O.C.
S-a reținut că la data de 24 august 2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. 2727/89/2009, contestația în anulare
formulată de condamnata O.C. împotriva sentinței penale nr. 377 din 5
septembrie 2007 dată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr. 62/89/2007. În
cererea formulată, condamnata a susținut că pedeapsa aplicată este prea mare,
că hotărârea de condamnare pronunțată de Tribunalul Vaslui prin care i-a fost
aplicată o pedeapsă de 11 ani închisoare nu este legală, întrucât, atunci când
a fost pronunțată hotărârea de condamnare, mai era judecată într-un dosar pe
rolul Tribunalului Dâmbovița, iar această hotărâre nu era definitivă. A mai susținut
că nu a fost legal citată și că la dosar a fost depusă o cerere prin care
solicita acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător, cerere pe care nu a
scris-o ea, apreciindu-se de către instanță că a știut de faptul că are un
dosar în curs de judecată, dar nu s-a prezentat în instanță.
Tribunalul Vaslui a mai reținut că prin
sentința penală nr. 377 din 5 septembrie 2007 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă la data de 19 februarie 2008, prin decizia penală nr. 13 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași, O.C. a fost condamnată la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen., iar împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata
O.C., acesta fiind respins, ca tardiv prin decizia penală nr. 3288 din 17
octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Examinându-se din oficiu competența,
tribunalul a constatat că a fost investit cu încălcarea dispozițiilor referitoare
la competența după materie.
Astfel, cum potrivit disp. art. 389 alin.
(1) C. proc. pen., contestația în anulare pentru cazurile prev. de art. 386
lit. a), c) și e) C. proc. pen., se introduce la instanța de recurs care a
pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere și cum în cauză hotărârea de recurs
fusese pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Vaslui a
dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în anulare în
favoarea acestei instanțe.
În consecință, contestația în anulare
formulată de condamnata O.C. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală.
Prin decizia penală nr. 3288 din 17
octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată
în dosarul nr. 62/89/2007, a fost respins, ca tardiv introdus, recursul
declarat de inculpata O.C. împotriva deciziei penale nr. 13 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală, recurenta fiind obligată la plata sumei de 400 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, urmând a se avansa din fondul
Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești.
La data de 19 noiembrie 2009 s-a
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub
nr. 2727/89/2009 contestația în anulare formulată de contestatoarea condamnată O.C.
împotriva deciziei penale nr. 3288 din 17 octombrie 2008 pronunțată de această
instanță în dosarul nr. 62/89/2007.
Examinând în principiu contestația în
anulare formulată, Curtea constată că este inadmisibilă.
Potrivit disp. art. 388 alin. (1) C.
proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c)
și e) din același cod poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se
face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.
În speță, contestatoarea a fost
încarcerată la data de 27 august 2008, fiind deținută în Penitenciarul Târgșor,
așa cum rezultă din adresa nr. 19808/DSDRP din 4 februarie 2010 emisă de
Administrația Națională a Penitenciarelor, Direcția Siguranță Deținuți și Regim
Penitenciar, aflată la dosarul cauzei, iar contestația în anulare a fost
înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția penală, la data de 24 august
2009, depășindu-se termenul de 10 zile prevăzut de lege.
În consecință, în conformitate cu
prevederile art. 388 alin. (1) și art. 391 alin. (1) C. proc. pen., constatând
că cererea de contestație în anulare nu a fost făcută în termenul legal de 10
zile de la începerea executării, Curtea urmează a respinge a inadmisibilă
contestația în anulare.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea O.C. împotriva
deciziei penale nr. 3288 din 17 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul 62/89/2007.
Obligă
recurenta contestatoare la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.