ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 457/2010

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 379 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Vaslui, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2727/89/2009, în baza art. 389 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în ceea ce privește contestația în anulare formulată de contestatoarea condamnată O.C. S-a reținut că la data de 24 august 2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. 2727/89/2009, contestația în anulare formulată de condamnata O.C. împotriva sentinței penale nr. 377 din 5 septembrie 2007 dată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr. 62/89/2007.

În cererea formulată, condamnata a susținut că pedeapsa aplicată este prea mare, că hotărârea de condamnare pronunțată de Tribunalul Vaslui prin care i-a fost aplicată o pedeapsă de 11 ani închisoare nu este legală, întrucât, atunci când a fost pronunțată hotărârea de condamnare, mai era judecată într-un dosar pe rolul Tribunalului Dâmbovița, iar această hotărâre nu era definitivă. A mai susținut că nu a fost legal citată și că la dosar a fost depusă o cerere prin care solicita acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător, cerere pe care nu a scris-o ea, apreciindu-se de către instanță că a știut de faptul că are un dosar în curs de judecată, dar nu s-a prezentat în instanță. Tribunalul Vaslui a mai reținut că prin sentința penală nr. 377 din 5 septembrie 2007 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă la data de 19 februarie 2008, prin decizia penală nr. 13 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași, O.C.

a fost condamnată la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata O.C., acesta fiind respins, ca tardiv prin decizia penală nr. 3288 din 17 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Examinându-se din oficiu competența, tribunalul a constatat că a fost investit cu încălcarea dispozițiilor referitoare la competența după materie. Astfel, cum potrivit disp. art. 389 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare pentru cazurile prev. de art. 386 lit. a), c) și e) C. proc. pen., se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere și cum în cauză hotărârea de recurs fusese pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Vaslui a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în anulare în favoarea acestei instanțe.

În consecință, contestația în anulare formulată de condamnata O.C. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Prin decizia penală nr. 3288 din 17 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 62/89/2007, a fost respins, ca tardiv introdus, recursul declarat de inculpata O.C. împotriva deciziei penale nr. 13 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală, recurenta fiind obligată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

La data de 19 noiembrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 2727/89/2009 contestația în anulare formulată de contestatoarea condamnată O.C. împotriva deciziei penale nr. 3288 din 17 octombrie 2008 pronunțată de această instanță în dosarul nr. 62/89/2007. Examinând în principiu contestația în anulare formulată, Curtea constată că este inadmisibilă. Potrivit disp. art. 388 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) și e) din același cod poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.

În speță, contestatoarea a fost încarcerată la data de 27 august 2008, fiind deținută în Penitenciarul Târgșor, așa cum rezultă din adresa nr. 19808/DSDRP din 4 februarie 2010 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor, Direcția Siguranță Deținuți și Regim Penitenciar, aflată la dosarul cauzei, iar contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția penală, la data de 24 august 2009, depășindu-se termenul de 10 zile prevăzut de lege. În consecință, în conformitate cu prevederile art. 388 alin. (1) și art. 391 alin. (1) C. proc. pen., constatând că cererea de contestație în anulare nu a fost făcută în termenul legal de 10 zile de la începerea executării, Curtea urmează a respinge a inadmisibilă contestația în anulare.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea O.C. împotriva deciziei penale nr. 3288 din 17 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul 62/89/2007. Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.