ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3579/2009

Deliberând asupra recursului de

față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

nr. 215 din 6 mai 2009 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, în

latură penală și civilă, pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen. [„s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei”] formulată de condamnata O.V.C. împotriva

Sentinței penale nr. 100 din 7 martie 2003 a Tribunalului Vaslui, secția penală

- rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală - prin care a fost condamnată

pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub

semnătură privată prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. și art. 290

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 și 33 lit. a) C. pen. la

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și interzicerea pe durata de 3 ani a

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen., a

cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în condițiile art. 86

1

și următoarele C. pen.

Hotărând astfel s-a constatat că

motivele invocate în promovarea cererii actuale [în timpul procesului penal nu

i-a fost admisă proba cu expertiză contabilă, deși era „obligatorie”, potrivit susținerilor

acesteia, pentru a dovedi că valoarea prejudiciului era mult mai mică;

prejudiciul penal era sub două miliarde de lei vechi astfel ca încadrarea

juridică în dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. a fost greșită și implicit

limitele legate de pedeapsă trebuiau să fie mai mici; nu s-a dovedit intenția

directă („premeditată”) în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune măsura

asiguratorie a sechestrului a fost dispusă abuziv și nelegal] au fost examinate

și respinse ca nefondate în procedura anterioară de condamnare astfel că fiind

lipsite de caracterul de a putea fi considerate fapte sau împrejurări „ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei” nu pot fi acceptate în

principiu ca temeiuri de revizuire circumscrise cazului invocat, prevăzut de

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 85 din 18 iunie 2009,

în apelul condamnatei cu solicitarea de a se reexamina motive invocate și a se

dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire în conformitate cu

dispozițiile art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. a menținut rezolvarea juridică adoptată în cauză prin sentința atacată.

condamnata-revizuentă O.V.C., reiterând critica de nelegalitate și netemeinicie

din apel circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17

1

C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele

arătate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - temei juridic invocat în cererea

introductivă de către condamnată - revizuirea hotărârilor judecătorești

definitive, în latura penală și civilă, poate fi solicitată când „s-au

descoperit fapte s-au împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei”; cazul de la lit. a) - se prevede în continuare în art.

394 alin. (2) C. proc. pen. - constituie motiv de revizuire „dacă pe baza

faptelor s-au împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare, de incitare a procesului penal ori de condamnare”.

Din analiza dispozițiilor legale

precitate rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau

împrejurări noi este dublu condiționată în sensul că (i) trebuie să fie vorba

de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei și (ii) faptele sau împrejurările noi să poată dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de

condamnare.

Cu privire la prima condiție a

acestui caz de revizuire în jurisprudență și literatura de specialitate s-a

reținut că expresia „fapte sau împrejurări” semnifică probele propriu-zise,

adică elementele de fapt cu caracter informativ care în mod autonom sau în

coroborare cu alte probe pot duce la dovedirea netemeiniciei soluției de

achitare, încetare a procesului penal sau condamnare, iar pentru ca acestea să

poată fi considerate, ca „noi” trebuie să nu fi fost cunoscute de instanță în

procesul penal anterior care a soluționat definitiv acțiunea penală în baza

art. 345 C. proc. pen., în sensul că nu au fost disputate ori nu au putut fi

luate în considerare din lipsa posibilităților dovedirii lor la momentul respectiv.

În speță, din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că motivele de revizuire au fost discutate și respinse ca

nefondate de către instanțe - în raport cu celelalte probe în acuzare aflate la

dosar - în procedura penală anterioară finalizată prin condamnarea revizuentei

O.V.C. pe baza săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2),

(5) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. [în fapt

s-a reținut că în luna februarie 2004 inculpata în calitate de administrator al

SC „C.” SA Galați a completat în fals o factură fiscală incluzând

produse/servicii în valoare de 2.363.906.250 lei datorate de SC „L.C.” SRL

Tulcea. Factura a fost trimisă unui sediu secundar „abia înființat, al părții

civile, după care a fost completată și o filă CEC cu suma efectuată, introdusă

la plată și încasată, deși între cele două societăți nu există nici un contract

ori debit].

Ca atare respingerea în principiu a

cererii de revizuire în baza art. 403 alin. (3) cu referire în art. 394 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen. este justificată, decizia atacată fiind legală și

temeinică în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Obligă recurenta revizuentă

să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata revizuentă O.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 85 din

18 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze penale cu

minori.

Obligă recurenta revizuentă să

plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

3 noiembrie 2009.