ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 978/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 628/2/2009 din 23 ianuarie 2009 reclamantul S.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Seria M03 nr. 2708 emis pe numele SC T. SA cu privire la imobilul situat în sector 5, în suprafață de 150 mp. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului în litigiu din anul 1912 când a fost cumpărat de M.P. de la F.I.C. și M.M. conform actului de vânzare autentificat sub nr. 7348 din 28 aprilie 1912 și transcris în Registrul de Transcripțiuni al Tribunalului Ilfov la nr. 4581 din 28 aprilie 1912. Din data de 06 noiembrie 1969, în urma unei Hotărâri a P.C.E.E.B.

, reclamantul a preluat toate bunurile M.P., subordonându-se în toate drepturile și obligațiile acesteia și devenind astfel titularul dreptului de proprietate al averii bisericești dobândite pe numele acestuia. A mai arătat reclamantul că, la momentul la care a încercat să-și împrejmuiască proprietatea a constatat că imobilul a fost inclus în mod greșit în imobilul individualizat cu nr. cadastral 1171, situat în București, sector 5, având un teren în suprafață mai mare decât terenul ce-i aparține și care se învecinează cu acesta pe partea de sud - est. Cum imobilul în litigiu a fost și este proprietatea reclamantului, nefiind niciodată înstrăinat și în mod greșit a fost inclus în imobilul situat în București, sector 5, se impune anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M03 nr.2708 emis pentru SC T. SA.

Prin întâmpinarea formulată la data de 07 aprilie 2009 pârâtul a invocat excepțiile prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a tardivității formulării acțiunii, în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că certificatul de atestare a dreptului de proprietate, ca act administrativ, atestă dreptul de proprietate asupra terenului din patrimoniul societății comerciale la data înființării acesteia prin hotărâre a Guvernului. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2303 din 2 iunie 2009 a respins excepția de prematuritate ca neîntemeiată.

A admis excepția tardivității și a respins acțiunea formulată de S.D. ca tardiv formulată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: 1. Excepția prematurității acțiunii este neîntemeiată întrucât reclamanta a făcut dovada că s-a adresat cu plângere prealabilă către Ministerul Economiei și Finanțelor, dat fiind răspunsul acestei autorități în care precizează că nu poate anula certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat. 2. Excepția tardivității acțiunii este întemeiată a apreciat prima instanță având în vedere că reclamantul a luat cunoștință despre suprapunerea imobilului sau cu terenul ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat la data de 9 martie 2007 iar acțiunea a fost înregistrată la instanța de judecată la data de 23 ianuarie 2009. Astfel, că termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care este un termen de decădere a fost depășit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.D., criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins cererea ca tardivă, întrucât în cauză s-a solicitat constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M 03 nr. 2708 din 27 mai 1996, iar acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și având în vedere și dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „ Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz”. Rezultă din cele de mai sus că termenul instituit de art. 11 alin. (2) este un termen de decădere și începe să curgă de la data luării la cunoștință de actul contestat. Prima instanță a reținut că reclamanta a luat cunoștință de actul contestat, respectiv Certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M03 nr. 2708 din 27 mai 1996 emis pe numele SC T. SA prin răspunsul formulat de către O.C.P.I.

București la cererea reclamantului nr. 728271 din 26 februarie 2007. Instanța în mod greșit a reținut această împrejurare. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că răspunsul inclusiv documentația care să ateste o suprapunere cu imobilul, nr. cadastral 1171/3 au fost primite la o dată certă de către reclamantul S.D. În aceste condiții prima instanță în mod greșit a apreciat că cererea este tardivă în raport cu un act emis de O.C.P.I. pentru care nu există dovada comunicării către reclamantul S.D.

Așa fiind și constatând că nu s-a făcut dovada certă a datei luării la cunoștință a reclamantului cu privire la existența titlului de proprietate și a suprapunerii cu imobilul, nr. cadastral 1171/3, în cauză nu se poate reține depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu consecința decăderii reclamantului de a contesta actul administrativ. Ca atare, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică ce urmează a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.D. împotriva sentinței civile nr. 2303 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.