ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 737/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Craiova, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu cu M.A.P.D.R. și O.J.C.A.

Mehedinți, suspendarea executării Ordinului nr. 270 din 24 aprilie 2009 emis de

M.A.P.D.R., prin care a fost eliberat din funcția publică de director executiv

adjunct al O.J.C.A. Mehedinți.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că sunt îndeplinite cele 2 condiții ale art. 14 din Legea nr.

554/2004 modificată, invocate ca temei de drept al cererii de suspendare,

respectiv: cazul bine justificat – constând în nemotivarea în fapt a ordinului

atacat, ceea ce echivalează cu o înfrângere a prezumției de legalitate; și

paguba iminentă – în sensul că în patrimoniul reclamantului se produce un

prejudiciu prin încetarea raporturilor de serviciu, cu consecința lipsirii de

drepturile bănești aferente postului pe care l-a ocupat.

Prin întâmpinare, pârâtul

M.A.P.D.R. a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă,

pentru lipsa plângerii prealabile, iar pe fondul cererii a apreciat că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 266

din 2 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant constatând întemeiată

excepția inadmisibilității acțiunii.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că soluția se impune în raport cu prevederile art. 7

din Legea nr. 554/2004 și art. 109 C. proc. civ., deoarece reclamantul s-a

adresat direct instanței de judecată fără a cere autorității emitente revocarea

actului.

Instanța fondului a

constatat că la data de 18 mai 2009 reclamantul s-a adresat instanței

judecătorești cu cerere privind suspendarea executării Ordinului nr. 270 din 27

aprilie 2009 emis de M.A.P.D.R., fără ca anterior acestei date să formuleze o

plângere prealabilă prin care să solicite autorității emitente revocarea, în

tot sau în parte, a actului administrativ a cărui suspendare o solicită.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs reclamantul care, fără a-și încadra criticile în vreunul dintre

cazurile prevăzute la art. 304 – art. 304

1

C. proc. civ., a

susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și

nelegală.

Astfel, a argumentat

recurentul-reclamant, instanța de fond a reținut în mod greșit că cererea sa nu

satisface condiția îndeplinirii procedurii plângerii prealabile reglementată la

art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fără să observe

că acțiunea sa vizează anularea ordinului de revocare din funcție, în

condițiile invocării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009,

în baza căreia a fost emis ordinul, iar potrivit art. 7 alin. (5) din aceeași

lege, plângerea prealabilă nu este obligatorie.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, cererea de

suspendare a executării Ordinului nr. 270/2009 emis de M.A.P.D.R. a fost

formulată de recurentul-reclamant în condițiile în care acțiunea adresată

aceleiași instanțe a fost formulată în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Or, potrivit dispozițiilor art.

7 alin. (5) din aceeași lege, în cazul acțiunilor care privesc cererile

persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, plângerea

prealabilă nu este obligatorie.

Astfel fiind, soluția

instanței de fond și constatarea că acțiunea recurentului-reclamant este

inadmisibilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 109 C.

proc. civ., sunt nelegale, urmând ca recursul să fie admis, sentința atacată să

fie recurată iar cauza să fie trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

S.T. împotriva sentinței civile nr. 266 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.