ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 737/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu cu M.A.P.D.R. și O.J.C.A. Mehedinți, suspendarea executării Ordinului nr. 270 din 24 aprilie 2009 emis de M.A.P.D.R., prin care a fost eliberat din funcția publică de director executiv adjunct al O.J.C.A. Mehedinți. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite cele 2 condiții ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată, invocate ca temei de drept al cererii de suspendare, respectiv: cazul bine justificat – constând în nemotivarea în fapt a ordinului atacat, ceea ce echivalează cu o înfrângere a prezumției de legalitate; și paguba iminentă – în sensul că în patrimoniul reclamantului se produce un prejudiciu prin încetarea raporturilor de serviciu, cu consecința lipsirii de drepturile bănești aferente postului pe care l-a ocupat.

Prin întâmpinare, pârâtul M.A.P.D.R. a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pentru lipsa plângerii prealabile, iar pe fondul cererii a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 266 din 2 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant constatând întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că soluția se impune în raport cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 C. proc. civ., deoarece reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată fără a cere autorității emitente revocarea actului.

Instanța fondului a constatat că la data de 18 mai 2009 reclamantul s-a adresat instanței judecătorești cu cerere privind suspendarea executării Ordinului nr. 270 din 27 aprilie 2009 emis de M.A.P.D.R., fără ca anterior acestei date să formuleze o plângere prealabilă prin care să solicite autorității emitente revocarea, în tot sau în parte, a actului administrativ a cărui suspendare o solicită. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul care, fără a-și încadra criticile în vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 304 – art. 304 1 C. proc. civ., a susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Astfel, a argumentat recurentul-reclamant, instanța de fond a reținut în mod greșit că cererea sa nu satisface condiția îndeplinirii procedurii plângerii prealabile reglementată la art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fără să observe că acțiunea sa vizează anularea ordinului de revocare din funcție, în condițiile invocării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009, în baza căreia a fost emis ordinul, iar potrivit art. 7 alin. (5) din aceeași lege, plângerea prealabilă nu este obligatorie. Recursul este întemeiat. Într-adevăr, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 270/2009 emis de M.A.P.D.R. a fost formulată de recurentul-reclamant în condițiile în care acțiunea adresată aceleiași instanțe a fost formulată în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Or, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (5) din aceeași lege, în cazul acțiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, plângerea prealabilă nu este obligatorie. Astfel fiind, soluția instanței de fond și constatarea că acțiunea recurentului-reclamant este inadmisibilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 109 C. proc. civ., sunt nelegale, urmând ca recursul să fie admis, sentința atacată să fie recurată iar cauza să fie trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.T. împotriva sentinței civile nr. 266 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.