ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 616/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 267 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantului V.D. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția Agricolă și Dezvoltare Rurală Mehedinți. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive, privind suspendarea Ordinului nr. 397/24 aprilie 2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de director executiv adjunct al Direcției Agricole și Dezvoltare Rurală Mehedinți, a reținut că reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată cu acțiunea privind suspendarea efectelor actului administrativ arătat, fără ca reclamantul să procedeze la efectuarea procedurii prealabile, conform dispozițiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ.

Instanța de fond a reținut că procedura prealabilă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, iar în cauza de față reclamantul s-a adresat instanței cu cererea de suspendare a actului administrativ indicat, fără ca anterior introducerii acestei cereri să formuleze un recurs grațios, respectiv să se solicite autorității emitente a actului administrativ, ce face obiectul prezentei cereri de suspendare, revocarea în tot sau în parte a actului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală, fără a motiva cererea de recurs formulată. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor art. 299 coroborate cu art. 4 C. proc.

civ., a constatat că recurentul nu a respectat dispozițiile art. 303 C. proc. civ., situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ., a constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat.

În aceste condiții, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul definit de lege. Văzând dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ. raportate la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 101 și art. 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 5 zile de la comunicare pentru depunerea motivelor de recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că recurentul nu a respectat dispozițiile procedurale prevăzute de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât recurentul nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul formulat de V.D. împotriva Sentinței nr. 267 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.