ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1838/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 8 mai

2009, reclamantul P.M. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale și Direcția Agricolă și Dezvoltare Rurală Dolj, solicitând

anularea ordinului nr. 252 din 24 aprilie 2009 prin care s-a dispus ca, după

expirarea termenului de preaviz de 30 de zile, să fie eliberat din funcția

publică de conducere de director executiv în cadrul Oficiului Județean de

Consultanță Agricolă Dolj.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că măsura dispusă în baza O.U.G. nr. 37/2009 este nelegală și abuzivă,

posturile de director și director adjunct nefiind desființate prin acest act

normativ, având loc doar o simplă modificare a denumirii acestor funcții

publice.

Prin sentința nr. 303 din 24 septembrie

2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea, reținând ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității

cererii invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

a reținut că reclamantul a promovat acțiunea în instanță, fără ca, în

prealabil, să solicite autorității emitente revocarea actului administrativ

contestat, procedură obligatorie potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a invocat faptul că,

în mod greșit s-a procedat la judecarea cauzei în absența sa, fiind astfel

lipsit de posibilitatea de a-și formula apărarea.

De asemenea, reclamantul a arătat că în

cauză, procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 alin. (19 din

Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie, în care sens a invocat prevederile art.

4 alin. (2) și respectiv art. 7 alin. (5) din același act normativ.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins, ca atare.

Astfel, susținerea reclamantului în

sensul că nu și-a putut formula apărarea nu poate fi primită, instanța de fond

amânând cauza la primul termen de judecată pentru angajarea unui avocat și

ulterior, la data de 24 septembrie 2009, a procedat la judecarea pricinii, reclamantul deși legal citat, neprezentându-se la proces.

Cât privește cel de-al doilea motiv de

recurs, parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție

obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la

acțiune în contencios administrativ, sancțiunea neexercitării acestui recurs

administrativ fiind aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

În acest sens, instanța de fond a făcut o

corectă aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora, anterior sesizării instanței, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act

administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente, în

termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea, în tot sau în parte,

a acestuia.

Cât privește dispozițiile la care s-a

referit reclamantul, privind ipoteze în care nu este obligatorie procedura

prealabilă, acestea nu sunt aplicabile în cauză. Astfel, art. 7 alin. (5) din

Legea nr. 554/2004 se referă la acțiunile introduse de prefect, Avocatul

Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al

celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din

ordonanțe.

De asemenea, procedura prealabilă nu este

obligatorie, potrivit art. 7 alin. (5) cu referire la art. 2 alin. (2) din

aceeași lege, în caz de refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la

un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului

în termenul legal.

Însă, acest text de lege nu are

aplicabilitate în cauză, ca de altfel, nici dispozițiile art. 4 din Legea

contenciosului administrativ, privind excepția de nelegalitate.

În raport de cele expuse mai sus,

hotărârea atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

P.M. împotriva sentinței civile nr. 323 din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

aprilie 2010.