ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1838/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 8 mai 2009, reclamantul P.M. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția Agricolă și Dezvoltare Rurală Dolj, solicitând anularea ordinului nr. 252 din 24 aprilie 2009 prin care s-a dispus ca, după expirarea termenului de preaviz de 30 de zile, să fie eliberat din funcția publică de conducere de director executiv în cadrul Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Dolj. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că măsura dispusă în baza O.U.G. nr. 37/2009 este nelegală și abuzivă, posturile de director și director adjunct nefiind desființate prin acest act normativ, având loc doar o simplă modificare a denumirii acestor funcții publice.

Prin sentința nr. 303 din 24 septembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, reținând ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității cererii invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul a promovat acțiunea în instanță, fără ca, în prealabil, să solicite autorității emitente revocarea actului administrativ contestat, procedură obligatorie potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a invocat faptul că, în mod greșit s-a procedat la judecarea cauzei în absența sa, fiind astfel lipsit de posibilitatea de a-și formula apărarea.

De asemenea, reclamantul a arătat că în cauză, procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 alin. (19 din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie, în care sens a invocat prevederile art. 4 alin. (2) și respectiv art. 7 alin. (5) din același act normativ. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare. Astfel, susținerea reclamantului în sensul că nu și-a putut formula apărarea nu poate fi primită, instanța de fond amânând cauza la primul termen de judecată pentru angajarea unui avocat și ulterior, la data de 24 septembrie 2009, a procedat la judecarea pricinii, reclamantul deși legal citat, neprezentându-se la proces.

Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ, sancțiunea neexercitării acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă. În acest sens, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, anterior sesizării instanței, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Cât privește dispozițiile la care s-a referit reclamantul, privind ipoteze în care nu este obligatorie procedura prealabilă, acestea nu sunt aplicabile în cauză. Astfel, art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 se referă la acțiunile introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe. De asemenea, procedura prealabilă nu este obligatorie, potrivit art. 7 alin. (5) cu referire la art. 2 alin. (2) din aceeași lege, în caz de refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Însă, acest text de lege nu are aplicabilitate în cauză, ca de altfel, nici dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ, privind excepția de nelegalitate. În raport de cele expuse mai sus, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva sentinței civile nr. 323 din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2010.