ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2044/2008

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 20 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 153/36/2008, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47 din 18 mai 1992 republicată, a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. ridicată de petenta M.T. În baza art. 303 alin. (6) și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 judecata a fost suspendată până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 29 ianuarie 2008 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, plângerea petentei M.T.

împotriva rezoluției nr. 287/II/2/2007 din 7 ianuarie 2008 a procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva rezoluției procurorului din 26 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 68/P/2007. Din actele dosarului a rezultat că petenta a solicitat să se efectueze cercetări penale față de: - executorul judecătoresc C.C.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât în înțelegere cu A.Z., reprezentant al SC Z. SRL Tulcea, în cadrul procedurii de executare silită a subevaluat un imobil care era ipotecat drept garanție pentru un împrumut bancar pe care nu l-a restituit; - S.D. - director la Oficiul Național Cadastral Teritorial Tulcea pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., pentru schimbarea numărului cadastral al imobilului de la nr. 1371/N din 10 decembrie 1999 la nr. 9497 din 14 martie 2003; - A.F.M.

- avocat la Baroul Tulcea, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (3), art. 246, art. 290, art. 291 C. pen., întrucât la data când a semnat biletul la ordin pentru suma de 250 milioane lei, nu mai deținea funcția de consilier juridic la BIR Tulcea și, deși, împrumutul luat de la BIR era de 63 de milioane garantat prin contract de ipotecă pe imobil și cu terți giranți, a completat biletul la ordin fiind investit cu formulă executori; - M.L. - grefier la Judecătoria Tulcea, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., întrucât nu a comunicat debitorilor M.T. și M.V. încheierea din 6 decembrie 2000, prin care s-a investit cu formulă executorie biletul la ordin; - A.Z.

- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 și art. 291 C. pen. Prin ordonanța nr. 68/P/2007 din 27 august 2007 procurorul a dispus în baza art. 220 și art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen., art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 lit. d), art. 249, art. 10 lit. d), art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 38, art. 42 raportat la art. 45 C. proc. pen.: - infirmarea actului și a măsurii începerii urmăririi penale față de A.F.M. din 15 februarie 2007 dispusă de organul de cercetare penală și confirmată de procuror prin rezoluția din 20 februarie 2007; - neînceperea urmăririi penale față de A.F.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (3), art. 246, art. 290, art. 291 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale; - scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.C.O.

- executor judecătoresc - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 215 alin. (3) și art. 291 C. pen., deoarece faptelor le lipsesc unul din elementele constitutive ale infracțiunii; - disjungerea cauzei față de numiții: S.D. , A.Z. și M.L. și declinarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 26, art. 246, art. 291 C. pen. față de A.Z.; art. 249 C. pen. față de M.L.; art. 246, art. 289 C. pen. față de S.D. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petenta M.T. Prin ordonanța nr. 227/II/2/2007 din 9 octombrie 2007 a fost infirmată ordonanța nr. 68/P/2007 cu motivarea că s-a reținut în mod greșit că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.

de către învinuitul A.F.M., întrucât termenul de prescripție prevăzut de art. 122 lit. b) C. pen. este de 10 ani, iar presupusa infracțiune s-a consumat după data de 21 decembrie 2000. După reluarea urmăririi penale prin rezoluția nr. 68/P/2007 din 26 noiembrie 2007 s-a dispus: - scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților A.F.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (3), art. 246, art. 290, art. 291 C. pen.; C.C.O. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 291 și art. 215 alin. (3) C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.; - neînceperea urmăririi penale față de: S.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.; A.Z.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 246 C. pen., art. 291 C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. ; M.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., în baza art. 10 lit. g) C. pen. Împotriva rezoluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală nr. 68/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a formulat plângere M.T., solicitând redeschiderea și reluarea urmăririi penale, întrucât biletul la ordin a fost completat în fals de către A.F.M., iar executarea silită s-a făcut de către executorul judecătoresc C.C.O. cu încălcarea normelor procedurale și vânzarea la licitație la un preț subevaluat al imobilului ipotecat. Prin rezoluția nr. 287/11/2/2007 din 7 ianuarie 2008, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta M. împotriva rezoluției procurorului nr. 68/p/2007 din 26 noiembrie 2007, reținându-se că este legală și temeinică.

Nemulțumită de soluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin procurorul general, petenta s-a adresat instanței, cauza fiind înregistrată sub nr. 153/26/2008. Î n cursul procesului, petenta M.T., prin apărător, a ridicat excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., susținând că, se încalcă prevederile art. 20 alin. (1) din Constituție, privind prioritatea aplicării reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului și art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, art. 6 din CEDO. Examinând condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța a constatat că cererea petentei este întemeiată.

Din analiza prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor 4 condiții stipulate expres de textul de lege menționat și anume: a) - starea de procesivitate în care ridicarea excepției de neconstitutionalitate apare ca incident procedurale în fața unui judecător sau arbitru ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; b - activitatea legii - în sensul că excepția privește un act normativ, lege ori ordonanță, ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, după caz - în vigoare; c) - prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca nefiind constituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; d) - interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstitutionalitate.

Referitor la condiția de la lit. c), textul legal în privința căruia a fost respinsă excepția de neconstitutionalitate, poate forma obiectul unei noi cereri de sesizare a Curții Constituționale în vederea controlului, conformității cu normele Constituției în alte cauze ridicate pentru aceleași motive. La această concluzie se ajunge, întrucât art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 republicată dispune că nu pot face obiect al excepției prevederile legale constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a curții, iar nu și cele pentru care excepția de neconstitutionalitate a fost respinsă printr-o precedentă decizie a Curții Constituționale.

Din ansamblul actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale suscitate s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, după cum urmează: 1. - excepția de neconstituționalitate a fost ridicată ca incident procesual creat în procesul ce formează prezentului dosar, deci excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în stare de procesivitate; 2. - excepția privește un act normativ, respectiv Codul de procedură penală - art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. care este în vigoare; 3. - prevederile art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. care fac obiectul excepției de față nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții constituționale.

Această excepție a fost soluționată de Curtea Constituțională prin deciziile numerele: 667 din 11 septembrie 2007; 598 din 8 noiembrie 2005; 232 din 20 martie 2007 - toate respinse ca neîntemeiate, astfel că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 excepția poate face obiectul excepției de neconstituționalitate. 4. - petenta are interes procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate, întrucât, în cauză fată de momentul formulării plângerii raportat la termenul prevăzut de art. 278 alin. (2) C. proc.

pen., s-a invocat excepția tardivității formulării plângerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pe de-o parte, iar pe de altă parte, s-a susținut că trebuie să se asigure oricărei persoane o posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale, așa încât, petentul să poată promova plângerea la instanță în termen de 20 de zile de la data expirării termenului în care procurorul era obligat să-i răspundă, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii. Față de cele ce preced, curtea de apel, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47 din 18 mai 1992 republicată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate art. 278 1 alin. (2) C. proc.

pen. ridicată de petenta M.T. În baza art. 303 alin. (6) și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost suspendată judecata până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs intimatul C.C.O., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, fără a arăta în scris motivele. La termenul de astăzi, deși a fost legal citat recurentul intimat, acesta a lipsit. Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților, în dezbateri, potrivit art. 385 13 C. proc. pen. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat, întrucât încheierea este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Examinând recursul declarat de recurentul intimat C.C.O. împotriva încheierii de ședință de la 20 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 153/36/2008, conform art. 303 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 385 1 din același cod, din oficiu, Înalta Curte apreciază recursul recurentului intimat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza încheierii atacate rezultă că prima instanță în mod judicios și temeinic motivat a examinat, în contextul cauzei ce are ca obiect plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., formulată de petiționara M.T.

împotriva rezoluției nr. 287/II/2/2007 din 7 ianuarie 2008 a procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva rezoluției procurorului din 26 noiembrie 2077 dată în dosarul nr. 68/P/2007, condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. invocată de petiționară, prin apărător.

Astfel, prima instanță a făcut o analiză concretă a fiecăreia din condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, respectiv a stării de procesivitate a cauzei în care este invocat ca incident procedural o excepție de neconstituționalitate, a activității legii, în sensul că excepția invocată să privească un act normativ, lege sau ordonanță, ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, după caz, în vigoare, prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca nefiind constituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, precum și interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate. Așadar, prima instanță a constatat ca fiind îndeplinite cele patru condiții de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 alin. (2) C. proc.

pen. , invocată de către petiționara M.T., prin apărător, și anume că excepția arătată a fost ridicată ca incident procesual în cauza ce ara ca obiect plângerea formulată de petiționară, în condițiile arătate; că privește o dispoziție C. proc. pen., respectiv art. 278 1 alin. (2), normă care este în vigoare; că prevederile art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, fiind evidențiate, însă, în mod concret decizii ale instanței de contencios constituționale în care au fost respinse, ca neîntemeiate, excepții referitoare la aceeași normă; interesul procesual al petiționarei cu privire la rezolvarea prealabilă a excepției de neconstituționalitate invocate, în raport cu excepția tardivității formulării plângerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, precum și asigurarea dreptului de a contesta un act.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră, în baza propriului examen asupra încheierii atacate, că prima instanță, în mod corect a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate a art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., formulată de petiționara M.T., ca urmare a constatării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, printr-o analiză motivată a acestora, în contextul cauzei.

Totodată, Înalta Curte apreciază că, în mod legal, prima instanță a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 303 alin. (6) și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 cu privire la suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstitutionalitate, dând astfel eficiență, pe de-o parte, primordialității controlului instanței de contencios constituțional în a examina excepția invocată, iar pe de altă parte, a finalității acestuia, și anume a efectelor soluției ce o va pronunța Curtea Constituțională pentru judecata cauzei, în care excepția de neconstitutionalitate a dispoziției legale, a fost invocată. Astfel, încheierea de ședință de la 20 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 153/36/2008 este legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat C.C.O. împotriva încheierii din 20 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 153/36/2008. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul intimat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat C.C.O. împotriva încheierii din 20 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 153/36/2008. Obligă recurentul intimat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 iunie 2008.