ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 618/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 618/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din
dosar constată următoarele:
La 31 martie 2006, Parchetul
de pe lângă Judecătoria Tulcea a
fost
sesizat de numitul P.F. în legătură cu faptul că, în
luna august 2005, pentru a fi angajat ca șofer la SC V. SRL
Tulcea,
administratorul societății, S.V., i-a impus să semneze „în alb” un bilet la
ordin, în scopul garantării reparării unei eventuale pagube pe care i-ar
putea-o cauza societății angajatoare, și că, după încetarea raporturilor de
muncă (în urma unei „restructurări”), societatea i-a cerut să-i plătească suma
de 2.000 euro, reprezentând contravaloarea pagubei pe care i-ar fi produs-o ca
urmare a deteriorărilor (pretins constate printr-o
cercetare administrativă) aduse autoutilitarei, pe care o avusese în
primire
ca șofer; întrucât a refuzat să plătească suma pretinsă, avocatul societății, A.F.,
la cerea administratorului acesteia, S.V., a completat „de mână” biletul la
ordin și i-a
adus acest fapt la cunoștință
fostului angajat (P.F.), care și-a menținut refuzul de a plăti suma solicitată;
în această situație,
SC V. SRL Tulcea a investit biletul la ordin cu
formulă executorie și a solicitat executorului judecătoresc V.I. executarea
silită a debitorului; ca urmare, debitorul a formulat
contestație la executare și a solicitat și suspendarea executării
silite,
adresând, în același timp, instanței competente o cerere de
înscriere în fals împotriva titlului pus în
executare, cerere consecutiv
căreia, prin încheierea (F.N.) din 14
martie 2008 a Tribunalului
Tulcea, secția
civilă comercială și de contencios administrativ, apreciindu-se că sunt
incidente prevederile art. 183 C. proc. civ.
, s-a dispus suspendarea
judecății și înaintarea dosarul cauzei, împreună cu biletul la ordin și toate
actele de executare, parchetului competent pentru cercetarea falsului.
Având în vedere calitatea unor dintre
intimați, executor
judecătoresc (V.I.) și
avocat (A.F.), Parchetul de pe
lângă Judecătoria Tulcea, prin Ordonanța nr.
1100/P/2008 din 7 aprilie 2008, și-a declinat competența și a înaintat dosarul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care prin
Ordonata sa nr. 325/P/2008 din 18 iunie 2008,
confirmată prin
Ordonanța nr. 305/II/2/2008
din 7 august 2008 a Procurorului
General al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Constanța, a dispus, în baza ari. 228 alin. (6), cu referire la art.
10 lit. a) și d) și la art. 38 și art. 42 – art. 45 C. proc. pen., neînceperea
urmăririi
penale față de intimații A.F.
(avocat) și V.I. (executor
judecătoresc) pentru infracțiunea de fals
intelectual (art. 289 C. pen.
) și
disjungerea cauzei față de numiții S.V. și L.
P. și declinarea competenței
de soluționare a cauzei, pentru
aceștia din
urmă, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria
Tulcea.
S-a reținut că numitul
A.F., avocat, a fost solicitat de administratorul societății, S.V., să acorde
consultanță și asistență juridică atât în cadrul societății cât și în fața
instanțelor de
judecată și că
acesta a completat conținutul biletului la ordin cu împrejurări constatate de
societate în urma unei anchete
administrative
de stabilire a prejudiciului cauzat, astfel că fapta sa nu
întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de fals intelectual,
nefiind
îndeplinite cerințele infracțiunii, în sensul alterării adevărului,
care constituie elementul esențial al infracțiunii
de fals intelectual ;
totodată, s-a reținut că nu există o denaturare a
faptelor sau
împrejurărilor înscrise, o
atestare a unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului și
nici o omisiune cu știință de a însera unele date sau împrejurări.
În consecință, s-a apreciat că „avocatul,
prin activitățile desfășurate cu ocazia completării biletului la ordin, nu a
făcut decât să consemneze date și împrejurări constatate și apreciate de
societate ca fiind reale prin stabilirea unui
prejudiciu ce urma a fi
recuperat de la angajat”, și că, prin urmare, nu
poate fi reținută
săvârșirea infracțiunii de
fals intelectual, nici sub forma complicității,
întrucât faptei îi
lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura
obiectivă.
Cât îl privește pe executorul judecătoresc V.I.,
s-a reținut că „acesta, în baza cererii de executare formulată de SC V. SRL
Tulcea, prin administrator S.V., a procedat la înscrierea cererii creditorului
pe rolul biroului în baza titlului executoriu, biletul la ordin din 01 august 2005,
scadent la 20 februarie 2006 și investit cu formulă executorie”, continuând
procedura de executare până când debitorul a
formulat contestație la executare și a solicitat suspendarea executării silite,
moment până la
care nu a avut cunoștință de denunțarea ca fals a
biletului la ordin pus în executare.
În consecință, s-a apreciat că în sarcina
executorului judecătoresc nu se poate reține infracțiunea reclamată întrucât
această faptă nu există.
În procedura
reglementată de art. 278
1
C. proc. pen., rezoluțiile procurorilor au
fost confirmate, ca legale și temeinice, prin
Sentința penală nr. 112/ P din
29 septembrie 2008 a Curții de Apel
Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,
respingându-se, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.F.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a
reținut că, prin
plângerea adresată
instanței, petiționarul, făcând doar o analiză a răspunderii civile
contractuale, nu a adus „elemente noi, care să
demonstreze împrejurarea că petentul ar fi completat biletul la ordin
cu
date care nu exprimă realitatea”.
Împotriva acestei din urmă sentințe,
petiționarul P.
F. a declarat, în termen
legal, recursul de față, apreciind că este
netemeinică și nelegală și
solicitând, prin apărător, casarea
acesteia,
desființare ordonanței și trimiterea cauzei la parchet pentru
începerea
urmăririi penale față de intimați, care, după convingerea sa, au săvârșit
faptele imputate.
Procedând la examinarea sentinței atacate în
raport cu conținutul plângerii adresate primei instanțe precum și, din oficiu,
sub toate aspectele de legalitate și temeinicie,
Înalta Curte apreciază
că recursul este întemeiat pentru considerentele
și în sensul ce se vor arăta în continuare.
Actele premergătoare
efectuate de procuror în cauză au fost
greșit evaluate, începerea urmăririi penale
impunându-se, în realitate,
pentru justa soluționare a acesteia, aspect sub care
atât Ordonanța
nr. 325/P/2008
din 18 iunie 2008 (de neînecepere a urmăririi
penale)
și Ordonanța nr. 305/II/2/2008 din 7 august 2008 (de
respingere a
plângerii întemeiate pe art. 275 – art. 278 C. proc. pen.), pe de o parte, cât
și sentința atacată, pe de altă parte, sunt netemeinice și nelegale, concluzia
procurorului care a
administrat acele acte
premergătoare, confirmată fără justificat temei în căile de atac nelămurind
aspectul, esențial, privitor la autorul real
al semnăturilor și al mențiunilor manuscrise de pe ordinul de plată în
litigiu (a cărui validitate, dacă s-ar confirma că a fost scris și semnat
de petiționar, ar urma să fie apreciată de
instanța civilă în raport cu
circumstanțele concrete în care a fost
emis).
Acest aspect, esențial, după cum s-a arătat,
nu poate fi
elucidat decât prin
administrarea unei expertize criminalistice de
specialitate (a
scrisului), probă care nu poate fi efectuată în
procedura actelor premergătoare, fiind subordonată începerii urmării
penale, în cursul căreia se va proceda și la audierea, în calitate de
învinuiți
a intimaților A.F. și V.I., precum și a petiționarului P.F. (persoană vătămată)
și a numiților
S.V. și L.P. (martori);
organul de urmărire va
putea efectua
și orice alte acte de cercetare a căror necesitate se va
învedera.
După administrarea tuturor probelor la care
s-a făcut referire mai sus, organul de urmărire penală va putea conchide asupra
existenței și naturii infracțiunilor
reclamate de petiționar și a autorului
(autorilor) acestora, în privința
intimatului V.I. urmând a
observa și
conținutul declarației dată de petiționar (P.F.) la
17 iunie 2008.
Așa fiind, urmează ca, admițându-se recursul
declarat de
petiționar și casându-se
sentința atacată, să se procedeze potrivit art.
2781 alin. (8) lit. b)
C. proc. pen., în ce îi privește pe intimații
A.F.
și V.I., în vederea începerii urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare
vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de petiționarul P.F.
împotriva
sentinței penale nr. 112 P din 29 septembrie 2008 a Curții
de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze
penale cu minori
și de familie.
Casează sentința penală
recurată și rejudecând:
Admite plângerea formulată de petiționarul P.F.
Desființează ordonanța nr.
325/P/2008 din 18 iunie 2008 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, numai
în ceea ce
privește
soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de
avocatul A.F. și executorul
judecătoresc V.I. și trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi
penale.
Cheltuielile judiciare
rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 20 februarie 2009.