ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 618/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: La 31 martie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea a fost sesizat de numitul P.F.

în legătură cu faptul că, în luna august 2005, pentru a fi angajat ca șofer la SC V. SRL Tulcea, administratorul societății, S.V., i-a impus să semneze „în alb” un bilet la ordin, în scopul garantării reparării unei eventuale pagube pe care i-ar putea-o cauza societății angajatoare, și că, după încetarea raporturilor de muncă (în urma unei „restructurări”), societatea i-a cerut să-i plătească suma de 2.000 euro, reprezentând contravaloarea pagubei pe care i-ar fi produs-o ca urmare a deteriorărilor (pretins constate printr-o cercetare administrativă) aduse autoutilitarei, pe care o avusese în primire ca șofer; întrucât a refuzat să plătească suma pretinsă, avocatul societății, A.F., la cerea administratorului acesteia, S.V., a completat „de mână” biletul la ordin și i-a adus acest fapt la cunoștință fostului angajat (P.F.), care și-a menținut refuzul de a plăti suma solicitată; în această situație, SC V. SRL Tulcea a investit biletul la ordin cu formulă executorie și a solicitat executorului judecătoresc V.I.

executarea silită a debitorului; ca urmare, debitorul a formulat contestație la executare și a solicitat și suspendarea executării silite, adresând, în același timp, instanței competente o cerere de înscriere în fals împotriva titlului pus în executare, cerere consecutiv căreia, prin încheierea (F.N.) din 14 martie 2008 a Tribunalului Tulcea, secția civilă comercială și de contencios administrativ, apreciindu-se că sunt incidente prevederile art. 183 C. proc. civ. , s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarul cauzei, împreună cu biletul la ordin și toate actele de executare, parchetului competent pentru cercetarea falsului.

Având în vedere calitatea unor dintre intimați, executor judecătoresc (V.I.) și avocat (A.F.), Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, prin Ordonanța nr. 1100/P/2008 din 7 aprilie 2008, și-a declinat competența și a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care prin Ordonata sa nr. 325/P/2008 din 18 iunie 2008, confirmată prin Ordonanța nr. 305/II/2/2008 din 7 august 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a dispus, în baza ari. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) și d) și la art. 38 și art. 42 – art. 45 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații A.F. (avocat) și V.I. (executor judecătoresc) pentru infracțiunea de fals intelectual (art. 289 C. pen.

) și disjungerea cauzei față de numiții S.V. și L. P. și declinarea competenței de soluționare a cauzei, pentru aceștia din urmă, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.

S-a reținut că numitul A.F., avocat, a fost solicitat de administratorul societății, S.V., să acorde consultanță și asistență juridică atât în cadrul societății cât și în fața instanțelor de judecată și că acesta a completat conținutul biletului la ordin cu împrejurări constatate de societate în urma unei anchete administrative de stabilire a prejudiciului cauzat, astfel că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, nefiind îndeplinite cerințele infracțiunii, în sensul alterării adevărului, care constituie elementul esențial al infracțiunii de fals intelectual ; totodată, s-a reținut că nu există o denaturare a faptelor sau împrejurărilor înscrise, o atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului și nici o omisiune cu știință de a însera unele date sau împrejurări.

În consecință, s-a apreciat că „avocatul, prin activitățile desfășurate cu ocazia completării biletului la ordin, nu a făcut decât să consemneze date și împrejurări constatate și apreciate de societate ca fiind reale prin stabilirea unui prejudiciu ce urma a fi recuperat de la angajat”, și că, prin urmare, nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, nici sub forma complicității, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura obiectivă.

Cât îl privește pe executorul judecătoresc V.I., s-a reținut că „acesta, în baza cererii de executare formulată de SC V. SRL Tulcea, prin administrator S.V., a procedat la înscrierea cererii creditorului pe rolul biroului în baza titlului executoriu, biletul la ordin din 01 august 2005, scadent la 20 februarie 2006 și investit cu formulă executorie”, continuând procedura de executare până când debitorul a formulat contestație la executare și a solicitat suspendarea executării silite, moment până la care nu a avut cunoștință de denunțarea ca fals a biletului la ordin pus în executare. În consecință, s-a apreciat că în sarcina executorului judecătoresc nu se poate reține infracțiunea reclamată întrucât această faptă nu există.

În procedura reglementată de art. 278 1 C. proc. pen., rezoluțiile procurorilor au fost confirmate, ca legale și temeinice, prin Sentința penală nr. 112/ P din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, respingându-se, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.F. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin plângerea adresată instanței, petiționarul, făcând doar o analiză a răspunderii civile contractuale, nu a adus „elemente noi, care să demonstreze împrejurarea că petentul ar fi completat biletul la ordin cu date care nu exprimă realitatea”.

Împotriva acestei din urmă sentințe, petiționarul P. F. a declarat, în termen legal, recursul de față, apreciind că este netemeinică și nelegală și solicitând, prin apărător, casarea acesteia, desființare ordonanței și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale față de intimați, care, după convingerea sa, au săvârșit faptele imputate. Procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu conținutul plângerii adresate primei instanțe precum și, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte apreciază că recursul este întemeiat pentru considerentele și în sensul ce se vor arăta în continuare.

Actele premergătoare efectuate de procuror în cauză au fost greșit evaluate, începerea urmăririi penale impunându-se, în realitate, pentru justa soluționare a acesteia, aspect sub care atât Ordonanța nr. 325/P/2008 din 18 iunie 2008 (de neînecepere a urmăririi penale) și Ordonanța nr. 305/II/2/2008 din 7 august 2008 (de respingere a plângerii întemeiate pe art. 275 – art. 278 C. proc. pen.), pe de o parte, cât și sentința atacată, pe de altă parte, sunt netemeinice și nelegale, concluzia procurorului care a administrat acele acte premergătoare, confirmată fără justificat temei în căile de atac nelămurind aspectul, esențial, privitor la autorul real al semnăturilor și al mențiunilor manuscrise de pe ordinul de plată în litigiu (a cărui validitate, dacă s-ar confirma că a fost scris și semnat de petiționar, ar urma să fie apreciată de instanța civilă în raport cu circumstanțele concrete în care a fost emis).

Acest aspect, esențial, după cum s-a arătat, nu poate fi elucidat decât prin administrarea unei expertize criminalistice de specialitate (a scrisului), probă care nu poate fi efectuată în procedura actelor premergătoare, fiind subordonată începerii urmării penale, în cursul căreia se va proceda și la audierea, în calitate de învinuiți a intimaților A.F. și V.I., precum și a petiționarului P.F. (persoană vătămată) și a numiților S.V. și L.P. (martori); organul de urmărire va putea efectua și orice alte acte de cercetare a căror necesitate se va învedera. După administrarea tuturor probelor la care s-a făcut referire mai sus, organul de urmărire penală va putea conchide asupra existenței și naturii infracțiunilor reclamate de petiționar și a autorului (autorilor) acestora, în privința intimatului V.I.

urmând a observa și conținutul declarației dată de petiționar (P.F.) la 17 iunie 2008. Așa fiind, urmează ca, admițându-se recursul declarat de petiționar și casându-se sentința atacată, să se procedeze potrivit art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., în ce îi privește pe intimații A.F. și V.I., în vederea începerii urmăririi penale. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul P.F. împotriva sentinței penale nr. 112 P din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează sentința penală recurată și rejudecând: Admite plângerea formulată de petiționarul P.F. Desființează ordonanța nr. 325/P/2008 din 18 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, numai în ceea ce privește soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de avocatul A.F. și executorul judecătoresc V.I. și trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2009.