ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 250/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

reclamanta SC C. SRL a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinței

civile nr. 2971 din 19 august 2011 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul

nr. 888/88/2011, până la soluționarea cererii de suspendare a executării din

cadrul apelului declarat, împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că, împotriva sentinței civile nr. 2971/2011 s-a formulat

apel, care a fost depus la Tribunalul Tulcea, cerere prin care s-a solicitat și

suspendarea executării silite.

S-a mai arătat că

urgența luării măsurii rezidă din faptul că, litigiul dintre părți este unul

comercial, iar hotărârea pronunțată este una executorie, pe de o parte și, pe

de altă parte, datorită iminentei încetări de plăți în care se află reclamanta,

ar fi imposibil de recuperat vreo sumă de bani de la aceasta, în urma

eventualei admiteri a apelului (având în vedere dosarul nr. 1182/88/2011 al

Tribunalului Tulcea privind procedura insolvenței în care se află angajată

reclamanta-intimată).

Prin încheierea nr. 26/COM

din ședința Camerei de Consiliu din 10 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția a II-a civilă, a fost admisă cererea formulată de

reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC G.C. SRL și s-a dispus

suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 2971 din 19 august 2011 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr. 888/88/2011, până la soluționarea cererii de

suspendare executare a aceleiași soluții formulată în apel.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Constanța a reținut că, în speță, sunt

întrunite cerințele impuse de dispozițiile art. 280 C. proc. civ., în sensul că

s-a promovat calea de atac a apelului, în cadrul căreia s-a formulat cerere de

suspendare a executării, a fost achitată cauțiunea stabilită de instanță.

S-a reținut totodată

că, în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 581 C.

proc. civ., în ceea ce privește urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea

fondului.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs SC G.S.C. SRL, criticând-o sub următoarele aspecte:

În cauză nu sunt

întrunite condițiile necesare admiterii cererii de suspendare provizorie a

executării unei hotărâri. Astfel, reclamanta SC C. SRL nu a demonstrat

caracterul urgent al măsurii.

Este necesar ca

urgența să persiste pe tot parcursul judecării pricinii, astfel încât cererea

(în forma unei ordonanțe președințiale) nu poate fi admisă dacă urgența există

doar la data introducerii cererii însă a dispărut ulterior acestui moment și

înainte de pronunțarea hotărârii în cauză.

Prin încuviințarea

executării silite dispusă la 3 octombrie 2011 în dosarul nr. 6841/327/2011 al

Judecătoriei Tulcea, au început actele de executare în cauză împotriva

debitoarei-reclamante SC C. SRL.

De esența ordonanței

președințiale este neprejudecarea fondului, însă motivele învederate de

reclamantă sunt motive de fond.

Recurenta menționează

că în cauză nu s-a respectat principiul egalității armelor și principiul

contradictorialității întrucât instanța nu trebuie să procedeze la judecarea

fără citarea părților atunci când o urgență deosebită nu justifică îndepărtarea

de la regula de drept comun, iar în cauză nu s-a dovedit caracterul urgent al

cererii.

Se consideră că prin

formularea cererii de suspendare provizorie a executării, reclamanta SC C. SRL

s-a folosit în mod abuziv de drepturile sale procedurale, având în vedere

obiectul și natura cererii principale și anume executarea unei obligații comerciale

izvorâtă dintr-un contract de antrepriză, obligație pe care refuză să o

recunoască deturnând de la finalitatea lor toate dispozițiile legale în materie

comercială, dispoziții care guvernează relații care se succed cu celeritate și

care reclamă o anumită stabilitate și siguranță a circuitului comercial.

Examinând recursul

prin prisma motivelor invocate, se constată că acesta este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 280 alin. (5) C. proc. civ., „până la dezlegarea cererii de

suspendare, aceasta va putea fi încunoștințată vremelnic, prin ordonanță

președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerințelor

prevăzute de alin. (4)”.

În ceea ce privește

ordonanța președințială, Curtea de Apel Constanța a analizat condițiile de

admisibilitate ale acesteia, astfel cum sunt stabilite în art. 581 C. proc.

civ.

Prima condiție care

justifică admiterea cererii este urgența. În concret, însăși faptul că s-a

încuviințat executarea silită denotă că în cauză este întrunită această

cerință. Este nefondată critica referitoare la faptul că urgența nu persistă pe

tot parcursul judecății, ci ar fi existat numai la momentul formulării cererii

de suspendare.

Aceasta deoarece, în

materie comercială, hotărârile date în primă instanță sunt executorii.

Instanța a arătat

care sunt împrejurările din care a tras concluzia că este îndeplinită cerința

urgenței.

Măsurile luate pe

calea ordonanței președințiale sunt limitate în timp, până la rezolvarea în

fond a litigiului. Nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond

litigiul dintre părți. Ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea

definitivă a drepturilor părților. În speță, s-a dispus suspendarea provizorie

a executării sentinței până la soluționarea cererii de suspendare executare a

aceleiași sentințe formulată în apel.

Soluția pronunțată nu

prejudecă fondul. Când rezolvă o cerere de ordonanță președințială, instanța nu

are de cercetat fondul dreptului disputat între părți, ci va cerceta aparența

acestui drept.

Este neîntemeiat

motivul de recurs potrivit căruia în cauză a fost încălcat principiul

egalității armelor și principiului contradictorialității, întrucât cauza a fost

soluționată fără citarea părților.

Aceasta deoarece

legea permite ca ordonanța președințială să fie soluționată în cazuri urgente

fără citarea părților.

În cauză,

reclamanta-intimată nu s-a folosit în mod abuziv de drepturile sale

procedurale, solicitarea suspendării executării silite a unei hotărâri

judecătorești fiind o cale procedurală legală la îndemâna debitorului.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există niciun motiv de

nelegalitate care să determine modificarea sau casarea încheierii atacate și pe

cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de recurenta SC G.S.C. SRL Tulcea împotriva încheierii nr. 26/COM din

ședința din Camera de Consiliu de la 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 26 ianuarie 2012.