ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 295/2013

Prin cererea

înregistrată la data de 7 martie 2012 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția

a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, apelanta-pârâtă SC T.S.

SA, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC T.S. I. SRL, a solicitat, în

temeiul art. 280 C. proc. civ., suspendarea executării vremelnice a titlului

executoriu - Sentința civilă nr. 5283 din 28 septembrie 2011, pronunțată de

Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 5038/118/2010, până la soluționarea cererii

de apel.

Curtea de Apel

Constanța a constatat că în sarcina apelantei-pârâte a fost stabilită o

cauțiune în cuantum de 8.000 RON în vederea soluționării cererii de suspendare,

obligație pe care apelanta nu a îndeplinit-o.

Or, în raport de

prevederile art. 280 alin. (4) C. proc. civ., consemnarea cauțiunii reprezintă

o condiție obligatorie pentru admiterea cererii de suspendare a executării,

lipsa acesteia făcând inutilă cercetarea pe fond a cererii.

Astfel, prin

Încheierea nr. 69 din 9 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

a II-a civilă, a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite a

Sentinței civile nr. 5283 din 28 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Constanța în Dosarul nr. 5038/118/2010, ca nefondată.

În termen legal,

împotriva acestei încheieri, pârâta SC T.S. SA a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, modificarea încheierii recurate, în sensul admiterii

cererii de suspendare a executării vremelnice a titlului executoriu - Sentința

civilă nr. 5283 din 28 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța în

Dosarul nr. 5038/118/2010, până la soluționarea cererii de apel.

În motivarea

recursului, pârâta a susținut, în esență, că instanța în mod incorect a respins

cererea de suspendare a executării, reținând că nu a fost îndeplinită obligația

depunerii cauțiunii prevăzută de art. 280 alin. (4) C. proc. civ.

În drept, au fost

invocate prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

La data de 24

octombrie 2012 recurenta-pârâtă a învederat instanței că, prin încheierea din

data de 22 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a

civilă, în Dosarul nr. 40249/3/2012, s-a dispus intrarea în insolvență a

societății și numirea administratorului judiciar R. SPRL.

Intimata-reclamantă

SC T.S. I. SRL prin lichidator judiciar Delfinul IPURL a formulat întâmpinare

prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Cum problema

timbrajului este prioritară oricărei excepții, cereri sau motive de casare,

Înalta Curte, conform art. 137 din Codul de procedură civilă raportat la 20

alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, și la

dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la

cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în

examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Prin art. 1 din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se

plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Recurenta-pârâtă SC

T.S. SA București prin administrator judiciar provizoriu R. SPRL a fost legal

citată pentru termenul de astăzi, 30 ianuarie 2013, cu mențiunea de a depune

taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON și 0,15 RON timbru judiciar, dar

aceasta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării

recursului.

Potrivit

dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru

judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient

timbrată.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației

de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 30

ianuarie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează

scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale

art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9

din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului declarat de pârâta SC

T.S. SA BUCUREȘTI prin administrator judiciar provizoriu R. SPRL, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de pârâta SC T.S. SA București prin administrator judiciar provizoriu

R. SPRL împotriva Încheierii nr. 69 din 9 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG