ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 558/2015

Decizia nr.

558

/20

15

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

sub număr de dosar x/88/2011, SC A. SRL, în contradictoriu cu SC B. SRL a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 1798 din 18 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în Dosarul nr. x/88/2010.

Prin sentința civilă nr. 4 din 07 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost admisă contestația în anulare

și a fost anulată

sentința civilă nr. 1798 din 18 mai 2011, pronunțată de

Tribunalul Tulcea,

în Dosar nr. x/88/2010, motivat de împrejurarea că procedura de citare a pârâtei-contestatoare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită, în raport de prevederile

art. 85, art. 86 alin. (3), art. 87 alin. (1) pct. 2 și art. 92

1

, respectiv art. 94 C. proc. civ.

În termen legal, împotriva acestei sentințe, SC B. SRL a declarat apel.

În ședința din 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanța a invocat din oficiu inadmisibilitatea apelului formulat.

Părțile și-au precizat în scris poziția procesuală față de această excepție.

Prin decizia civilă nr. 97 din 19 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/88/2011 Curtea de Apel Constanța, cu majoritate de voturi, a apreciat că excepția invocată este întemeiată și a respins ca inadmisibil apelul declarat.

S-a reținut că prin hotărârea pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost admisă contestația în anulare a sentinței civile nr. 1798/2011 pronunțată de aceeași instanță, a fost anulată sentința civilă nr. 1798/2011 pe motiv de citare nelegală a pârâtei contestatoare, și s-a fixat termen pentru soluționarea cauzei pe fond.

Așa fiind, s-a apreciat că în cauză prima instanță a pronunțat o hotărâre intermediară prin care a anulat sentința tribunalului, stabilind termen pentru soluționarea pe fond a contestației în anulare.

Or, față de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., din interpretarea cărora reiese că împotriva hotărârii pronunțate în contestația în anulare se exercită căile de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată, instanța a reținut că această cale de atac poate fi exercitată, potrivit intenției legiuitorului, împotriva soluției pronunțate pe fondul contestației în anulare și, nu împotriva hotărârii intermediare.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 2856

din

26

septembrie

2013 a admis recursul formulat de reclamanta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 97 din 19 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a casat decizia apelată și a trimis cauza spre soluționarea apelului declarat reținând că această cale de atac este admisibilă.

În motivare, instanța de recurs a arătat, în esență, că

nu poate fi reținut considerentul potrivit căruia hotărârea prin care s-a admis contestația în anulare, a fost anulată hotărârea de fond și s-a acordat termen pentru evocarea fondului, aceasta neputând fi apreciată ca o hotărâre interlocutorie, atacabilă doar o dată cu pronunțarea asupra fondului cauzei.

Aceasta întrucât,

hotărârea pronunțată în aceste condiții are o identitate proprie, față de motivele care au condus la admiterea contestației și anularea primei hotărâri, putându-se proceda în calea de atac la analiza acestor motive, sub aspectul temeiniciei, fără a se antama și fondul cauzei.

S-a mai reținut că trebuie făcută o distincție între fondul contestației în anulare și fondul cauzei, cele două neputând fi apreciate ca identice, din perspectiva admisibilității căii de atac, fiecare dintre aceste două hotărâri având temeiuri distincte de analiză și apreciere.

Totodată, admisibilitatea căii de atac în speța dedusă judecății decurge și din interpretarea gramaticală și sistematică a dispoziției legale incidente. Astfel, art. 320 alin. (3) C. proc. civ. prevede că hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În consecință, în situația în care se pronunță o hotărârea asupra contestației în anulare în sensul admiterii acesteia, anulării sentinței contestate și acordării termenului pentru evocare fondului cauzei, fondul contestației este practic soluționat, judecata continuând pe aspectele de fond ale cauzei, fără a se mai antama problematica motivelor care au determinat admiterea căii de retractare. Astfel, la momentul admiterii contestației în anulare, cu consecințele menționate anterior, suntem în prezența unei hotărâri date în contestație, ce poate fi atacată cu calea de atac prevăzută pentru fondul cauzei, conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții

de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar

x/88/2011*.

Prin decizia civilă

nr. 439 din 06 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins apelul

formulat de apelanta reclamantă SC B. SRL împotriva

sentinței civile nr. 4 din 07 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constatat că, în speță, contestația în anulare promovată împotriva sentinței civile nr. 1798 din 18 mai 2011 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că aceasta poată fi introdusă „atunci când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită în conformitate cu cerințele legii”.

S-a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate, întrucât sentința civilă nr. 1798 din 18 mai 2011 a rămas irevocabilă prin nerecurare potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, motivele pentru care se critică sentința nu au fost invocate într-o altă cale de atac.

S-a reținut, în esență, că

procedura de citare a pârâtei-contestatoare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită, hotărârea pronunțată de către prima instanță fiind astfel temeinică și legală.

În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta

SC B. SRL a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În opinia recurentei,

Curtea de Apel Constanta a respins apelul cu ignorarea dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd cerințele de admisibilitate ale contestației în anulare pentru motivul prevăzut la pct. 1, cât și a motivelor apelului care invocau subsidiaritatea acestei căi extraordinare de atac față de cerința ca nelegala citare a părții să fi fost invocată pe calea apelului sau, după caz, a recursului.

Contestația în anulare, apreciază recurenta, ar fi fost admisibilă dacă nelegala citare a pârâtei debitoare ar fi fost invocată prin apel, iar acesta ar fi fost respins, iar critica nu ar fi fost reiterată și în recurs situație care nu există în speță, astfel că, formulând contestație în anulare direct față de sentința civilă nr. 4 din 07 decembrie 2011 a Tribunalului Tulcea debitoarea a formulat această critică omisso medio, iar cererea sa trebuia respinsă ca inadmisibilă.

Totodată, litigiului de față îi sunt aplicabile prevederile vechiului C. proc. civ. care stabileau prin art. 320 alin. (3) că hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, iar potrivit art. 282

1

alin. (1) din vechiul C. proc. civ., raportat la valoarea obiectului pricinii, prezenta hotărâre este supusă recursului.

Solicită admiterea recursului declarat, modificarea în tot a deciziei civile nr. 439 din 06 octombrie 2014 a Curții de Apel Constanța, în sensul admiterii apelului declarat de SC B. SRL împotriva sentinței civile nr. 4 din 07 decembrie 2011 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în Dosarul nr. x/88/2011, și respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de pârâta SC A. SRL.

Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele care succed:

Se constată că susținerile recurentei au vizat doar aspecte privind admisibilitatea contestației în anulare întemeiată pe art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reținută de instanța de apel, însă criticile formulate nu pot fi primite pentru motivele ce vor fi arătate.

Potrivit

art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare (…) numai dacă aceste motive au fost invocate pe calea apelului sau recursului când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită în conformitate cu cerințele legii.

Din dispozițiile legale evocate rezultă că trebuie îndeplinite două condiții pentru admisibilitatea contestației în anulare întemeiată pe art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: hotărârea atacată să fie irevocabilă, în condițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., iar motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Contrar susținerilor recurentei în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, întrucât sentința civilă nr. 1798 din 18 mai 2011 a rămas irevocabilă prin nerecurare potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ., textul legal neimpunând nicio condiție, hotărârea irevocabilă putând să fi fost pronunțată în primă instanță, în apel, recurs și, de asemenea, motivele pentru care se critică sentința nu au fost invocate într-o altă cale de atac.

Caracterul subsidiar al contestație în anulare de care se prevalează recurenta vizează situația în care partea a exercitat apel sau recurs, dar nu a înțeles să invoce lipsa de procedură, or în cauză, astfel cum s-a arătat anterior, sentința civilă nr. 1798 din 18 mai 2011 a rămas irevocabilă prin nerecurare potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ.

Este lesne de observat ca partea contestatoare nu a putut formula criticile vizând nelegala sa citare prin exercitarea apelului sau recursului. Este adevărat că în conturarea caracterului subsidiar al contestației în anulare partea nu are un drept de opțiune între o cale de atac de reformare și calea de atac de retractare, însă este indubitabil că în speță motivul invocat acum în contestația în anulare dedusă judecății nu mai putea fi valorificat pe calea apelului sau recursului, dat fiind că, la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărârea contestată, erau deja epuizate căile de atac de reformare îndreptate împotriva acesteia.

În interpretarea pretinsă de recurentă, ar însemna ca o contestație în anulare promovată împotriva unei hotărâri date în condiții de neregularitate procedurală să fie exercitată numai împotriva unei decizii date în recurs, ceea ce nu poate fi acceptat, pentru că ar lipsi de efect dispozițiile alin. (1) al art. 317 C. proc. civ.

Astfel, instanța învestită va trebui însă să examineze admisibilitatea contestației în anulare în funcție și de posibilitatea de exercitarea sau nu a apelului și recursului în condiții de neregularitate procedurală.

Prin urmare, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. invocat de recurentă, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate, Înalta Curte, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta

SC B. SRL împotriva

deciziei civile nr. 439 din 06 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

,

ca nefondat, menținând decizia recurată ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC B. SRL împotriva

deciziei civile nr. 439 din 06 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2015.